Autor: Emilia Bartoli, consultant alăptare, doula, mămică WAHM
Copilul meu şi-a exprimat dorinţa de a sta în contact cu mine, încă din primele momente după naştere. Am înţeles că pentru el era foarte important, dar şi pentru mine! Practici precum alăptarea la sân, dormitul împreună, purtarea copilului (babywearing), sunt nepreţuite.
Alăptarea la sân nu este doar un simplu moment de hrană. Este o relaţie, un schimb profund între două fiinţe care sunt obişnuite deja cu această „legătură”. Relaţia de protecţie, de comunicare, de hrănire, de apărare, se transferă, cu ocazia naşterii, din interiorul mamei, în exterior. Dacă înţelegem aceasta continuitate şi importanţa ei, vom avea încredere în instinctul nostru matern şi vom reuşi să ne înţelegem copilul. Este foarte important pentru copil să simtă căldura mamei, respiraţia ei, mirosul ei, bătăile inimii ei. Sunt senzaţii pe care le cunoaşte foarte bine, pentru că le-a experimentat în pântecul protectiv al mamei.
Să îl ajutăm să se simtă la fel de protejat şi după naştere, să îl întâmpinăm cu iubire, protecţie, ascultare, ca într-un „pântec exterior”. Acest lucru îl va face să se simtă iubit, respectat, apreciat, înţeles şi protejat. Câţi dintre noi nu ar dori să simtă aceste sentimente în viaţa de zi cu zi? Sunt nişte „seminţe” pe care le plantăm încă din primele momente, dar care vor da roade minunate, mai târziu…
Purtarea copilului pe corpul nostru (babywearing) este o practică antică, dar şi actuală. Chiar în acest moment, copiii sunt purtaţi de mamele lor în două treimi ale mapamondului: Groenlanda, Siberia, Alaska, Africa, America Centrală şi de Sud, Asia, Australia…În perioada 6-12 octombrie se celebrează „Săptămâna internaţională a Babywearing-ului”.
A purta copilul înseamnă, pe de o parte, a îl transporta şi a ne mişca împreună cu el, iar pe de altă parte, a îl susţine şi a ne ocupa de el, oferindu-i, în primul rând, siguranţă!
Nou-născutul prezintă anumite caracteristici anatomice care ne demonstrează că este predispus pentru această practică. Coloana vertebrală a nou-născutului este curbată (fapt ce îi permitea să stea în poziţie fetală în uterul matern). Şoldurile nou-născutului nu sunt complet mature, dar s-a demonstrat că poziţia acestuia aşezat pe corpul adultului, ajută la maturizarea corectă a şoldurilor (interesant faptul că în Africa, unde toţi copiii sunt purtaţi, nu există displazia şoldurilor!). De asemenea, tibia bebeluşului este curbată, fapt ce îi permite să îmbrăţişeze, cu gambele, corpul mamei.
Din punct de vedere al comportamentului, bebeluşul prezintă două caracteristici pe care le cunoaşte orice mămică:
- când un nou-născut este ridicat pentru a fi luat în braţe, acesta adoptă instinctiv o poziţie care ne trimite cu gândul la poziţia „în braţe”: bebeluşul îndoaie genunchii şi ridică picioruşele deschise;
- plânsul nou-născutului se termină în momentul în care este luat în braţe, comportament biologic care indică instinctul său de supravieţuire (în braţele mamei, mă simt în siguranţă!)
Purtând copilul, îi dăm posibilitatea să experimenteze o „naştere progresivă”, în respectul ritmului diferit al momentelor precum naşterea şi lăuzia, permiţându-i să simtă, în continuare, anumite senzaţii dragi şi cunoscute lui:
– poate auzi din nou bătăile inimii mamei – un cântec liniştitor pentru el;
– se simte legănat şi în mişcare cu mama – fapt ce îl ajută sa îşi dezvolte mai bine echilibrul;
– învaţă ritmicitatea respiraţiei de la mama;
– îşi reglează temperatura corporală în funcţie de cea a mamei;
– simte masajul pe care îl exercită ţesutul faşei asupra corpului său, amintindu-i astfel de masajul contracţiilor pregătitoare (masajul şi atingerea stimulează creşterea);
– fiind în mişcare în timpul zilei, pe corpul mamei, şi în poziţie statică în timpul nopţii, îi va fi mai uşor să facă diferenţa între noapte şi zi;
– disciplinele bioenergetice susţin că bebeluşul îşi descarcă mult mai uşor energia în exces prin intermediul corpului mamei; astfel, un copil purtat, va fi mai liniştit şi mai fericit!
Dacă am vorbit despre avantajele purtării pentru copil, putem discuta şi despre avantajele pe care le are adultul care poartă copilul. Mama va avea, în primul rând, o comunicare mult mai bună cu bebeluşul ei – purtându-l aproape de ea, va învăţa mult mai repede în ce fel comunică micuţul, îi va fi mai uşor să răspundă cerinţelor lui, iar bebeluşul nu va mai fi nevoit să plângă pentru a atrage atenţia mamei, deoarece ştie că mama este cu el! În plus, contactul cu copilul favorizează producţia prolactinei, hormon foarte important în ceea ce priveşte alăptarea la sân. Un alt aspect al purtării copilului, este practicitatea! În aeroport, în zone accesibile doar pe scări sau alte locuri unde căruciorul este dificil de folosit, o faşă (sau alt suport de purtare) ne uşurează situaţia.
Tăticii care au purtat copiii au avut o relaţionare mai naturală şi mai uşoară cu aceştia, fapt care a dus la o mai mare încredere în propriile capacităţi părinteşti.
Babywearing-ul este o practică mult mai naturală şi benefică decât pare. Dar, de asemenea, este foarte important ca aceasta să fie învăţată şi practicată în mod corect. Poziţionarea corectă a copilului este fundamentală pentru sănătatea acestuia, dar şi a adultului care poartă.
Pentru mai multe informaţii sau sugestii, mă puteti contacta pe adresa de email .
Recomanzi articolul acesta?