Blog

Interviu realizat de Alexandra Pintea Varnava – mamă WAHM

Pe Andreea o țin minte din liceu. O altă generație, cu câțiva ani mai mică, o fată mai mereu veselă și implicată. Am revăzut-o ani mai târziu, neschimbată și în urmă cu o iarnă, în postura de mămică. Nu am ținut legătura însă i-am urmărit evoluția și tare mă bucur când descopăr că oameni frumoși și cu suflet mare fac lucruri minunate. Andreea organizează de ani buni festivalul Plai de la Timișoara dar și Festivalul JazzTM, e mămica unui băiețel și …

• Andreea, cu ce altceva îți mai „umpli” timpul?

Nu duc lipsă de motive sau acțiuni care să mă țină ocupată. Așa cum știe fiecare dintre noi, și „simplul” rol de mama este unul care îți ocupă tot timpul și e foarte frumos că e așa. Având în vedere că înainte de a deveni mamă am fost trup și suflet implicată în acțiuni de voluntariat, microbul mi-a rămas, chiar dacă acum învăț să spun nu și să îmi drămuiesc resursele. Dacă ar fi sa aleg eu mereu cu ce să îmi umplu timpul alături de familie cu siguranță aș opta pentru mai multe călătorii, pentru mai multe concerte și festivaluri în aer liber, în natură. Pentru mine nu sunt niciodată prea multe.

• Nu pot aproxima de cât timp e nevoie pentru organizarea unui festival, nici de câtă energie, dar îmi închipui volumul de muncă. Cum reușești să te împarți? Între programul de mamă și cel de organizatoare „activă”?

Nu cred ca exista o rețetă de aplicat, pentru că am fi preluat-o toate deja de la mamele noastre. Încerc să fac o treabă cât mai bună în ambele roluri și asta înseamnă că ajung să fac compromisuri sperând mereu că e decizia corectă în acel moment. Iubesc rolul de mamă și mă simt extraordinar de bine alături de copilul nostru; în același timp sunt și foarte pasionată și implicată în ceea ce fac în organizația non profit pe care am inițiat-o și încerc să fiu cât mai conectată. Sunt multe acțiuni la care particip și o pot face alături de băiețelul nostru, fie că sunt ședințe, întâlniri sau chiar evenimente. Există și destul de multe situații în care acum, la un an și jumătate, nu îl mai pot lua cu mine pentru că s-ar plictisi sau sunt medii improprii pentru un copil. În situațiile ăstea am norocul de a avea doua bunici care abia așteaptă să ajute, chiar daca ambele lucrează, și asta înseamnă mult pentru mine și pentru noi. Oricum, după jumătate de oră mi se face deja dor de el.

• Cum arată o zi a ta?

În afară de somnul în 3 nici o zi nu seamană cu cealalta. Nu avem un program foarte clar definit ceea ce este și bine și uneori este și debusolant. Am momente în care îmi lipsesc zilele cu program foarte clar din perioada corporatistă, dar iubesc mai mult entuziasmul neprevăzutului din viața de ongist familist. Nu cred că ele se exclud, însa eu încă nu am găsit varianta care să mă disciplineze și să îmi poată tranșa programul la fel de usor ca atunci când mergeam la birou într-un orar fix.

Mă trezesc de obicei alături de Ștefan, pentru că ne place să dormim mult. Luăm micul dejun împreună (în ultima lună numai după o joacă în vană; a depașit pasiunea de a spăla vase și acum a trecut la statul în vană și experimentat cu duș și scoici) și cel mai mult ne place când e și soțul meu acasă și reușim să facem asta în 4 (îl avem și pe Negru, labradorul nostru de 3 ani).

Destul de repede după micul dejun ne pregătim să ieșim afară pentru că eu fie am întalniri (pe care le stabilesc în zona centrală) fie mergem în câte un parc (de obicei Parcul Botanic din Timișoara) unde sigur ne întâlnim cu cel puțin un prieten de joacă, dacă nu mai mulți. Avem noroc că Timișoara este mică când vine vorba de oameni frumoși cu care vrei să te vezi și nu se poate să nu dai peste ei în câteva locuri. De multe ori uităm de noi prin oraș în intâlniri  sau jucându-ne, împărțim un sandwich și un smoothie sau ne întâlnim cu soțul meu la prânz, de multe ori ne sună mama mea să ne cheme la mâncare și îi facem o vizită.

Da, sunt norocoasă foc. Dacă Ștefan adoarme la prânz (somnul de prânz nu mai este o certitudine) eu raspund la email-uri, dau telefoane, ies la întâlniri. După-masă o reluăm cu ieșit în oras dar și cu vizite sau întâlniri cu prieteni, uneori proiecte, training-uri, concerte, …. uneori ajungem acasă cu baiețelul nostru deja dormindu-mi în brațe, alteori avem parte de seri liniștite acasă citind toți 3 o carte.

• Eu fac parte clar din categoria Work at Home Mom și pentru mine cel mai important e faptul că pot să aleg eu orele pe care vreau să-l petrec muncind. Te regăsești și tu în cele spuse de mine? Care sunt avantajele/ dezavantajele de a fi o mamă ce lucrează de „acasă”?

Cu siguranță și pentru mine e foarte importantă flexibilitatea pe care un program a carei stapână ești tu ți-o oferă. Pentru mine este o mare ușurare dar și o prioritate să știu că dacă Ștefan are nevoie de mine sunt acolo, pot jongla cu aproape orice din agendă să fiu disponibilă iar viața alături de un copil este extrem de imprevizibilă.

Din punct de vedere profesional înseamnă o schimbare de carieră dar și un imbold spre un alt tip de organizare. Mi se pare mult mai ușor, mai la îndemană, să ai un program fix (mă rog, nu e niciodată fix și pentru orice companie poți ajunge să lucrezi peste program), delimitat, o colectivitate, etc.

Practic este cadrul convențional care pentru mine a funcționat. Eu sunt genul care mă simt responsabilă față de angajator si mă dedic extrem. Din acest motiv nici nu mai simt că sunt compatibilă, cel putin în acest moment, cu rolul pe care l-am avut până acum în compania în care lucram. Munca de voluntariat pe care o desfășor este într-o buna măsură munca pe care o făceam înainte după job; eu sunt în situația în care acum dezvolt un proiect care să îmi ofere și o sursă de venit pentru a păstra aceasta libertate și a nu fi nevoită să mă întorc la un job clasic.

Pentru asta cea mai mare provocare este la capitolul organizarea muncii și definirea unui sistem care să funcționeze pentru toată familia. Momentan încerc și munca dupa ce Ștefan a adormit (care de multe ori se întinde mult în noapte și mă epuizează) dar și aceea în care să structurez un fel de program de lucru. Of, e o provocare – când îi dau de capăt, dau și de veste!

• Îl „implici” și pe băiețelul tău în programul tău? Vine la concerte cu voi?

De mic a fost mereu alături de noi la toate evenimentele pe care le-am organizat sau la care am mers ca și spectatori. E foarte pasionat în special de pregătirile de pe scenă, urmarește cu ochii mari tehnicienii de sunet, recent a fost prezent la acordajul pianelor pe care le-am adus pentru artiști și de atunci joaca preferată este să cânte la o mașină de scris pe care o avem.

A fost cu noi ca și echipă și la pregatirile festivalurilor și la sesiuni de feedback sau planificări. A cunoscut, fără să mai țină minte, o grămadă de artiști mari care au ajuns să îi și cânte și care s-au jucat cu el ore întregi… E un copil sociabil și foarte săritor; ajută la măturatul locațiilor de eveniment, vrea să șteargă praful, să strângă cabluri… iar pentru noi este extrem de important că îl avem alaturi. Cred că e important să vadă ce facem și să ne vadă muncind, să cunoască oamenii care ne sunt alaturi și care fac parte din familia noastră extinsă și sper ca asta să îl stimuleze să viseze și să își transpună visele în realitate.

• Un mesaj pentru mamele din comunitatea WAHM Romania

Mă bucur enorm că existați! Vă admir curajul și determinarea și vă mulțumesc pentru inspirația și certitudinea că se poate.