Cine este Cristina si ce proiect a demarat?Imi gasesc cu greu cuvinte sa povestesc despre mine, insa pe scurt sunt mamica Emmei si ”mamica” Torei (boxerul meu minunat), iar proiectul meu este ‘Fotografia de familie’. Este pasiunea care m-a urmarit de cand ma stiu, de la bucuria primului aparat foto pe care mi l-am cumparat din banii stransi la colindat, pana azi …cand sunt ca un copil ce deschide cadori in ajunul Craciunului, atunci cand ajung acasa si descarc fotografiile dupa o sedinta care mi-a mers la suflet. Sunt un om cu muuulta, multa rabdare, extrem de pasionata de arta, de frumos, de oameni si toate legaturile dintre ei.Cum ai inceput sa fotografiezi si ce fel de fotografii realizezi?Am inceput dintr-o intamplare fericita acum vreo 7 ani cred. Pentru ca eram mereu cu aparatul dupa mine si fotografiam diverse, mi s-a propus de la locul de munca sa incerc fotografierea unui eveniment, respectiv o lansare de produs. Lucrurile au fost ok si incet incet am ajuns sa fotografiez diverse evenimente saptamanal, pana cand a aparut Emma. Atunci am decis timid ca e momentul sa fac o schimbare, sa ma orientez catre o alta ramura a fotografiei si eventual sa fac asta pe cont propriu. Asa am ajuns, intr-un final, pe drumul meu si zic asta cu atata bucurie in suflet si un zambet larg pe fata: Daaa, sunt in sfarsit pe drumul meu! Fotografia de familie e absolut minunata. Ador sa fotografiez, copii, nou nascuti, familii si simt ca asta mi se potriveste cel mai bine. Si o sa fac o mica paranteza aici, ce poate fi un sfat de viata ce mie mi se pare incredibil de important. Eu am am ajuns tarziu sa fac ceea ce imi place cel mai mult in lumea asta, insa daca aveti un vis…perseverati, exersati, tineti cu dintii de el si luptati cu toate fortele. Nu as fi crezut niciodata ca voi putea face asta singura, insa pe langa parintii care m-au indrumat spre alte domenii si nu mi-au sustinut pasiunea pentru ca nu era o meserie de viitor, societatea, conceptiile de acum 200 de ani ca trebuie sa lucrezi pentru cineva ca sa supravietuiesti si sa iti fie bine, EU am fost cea mai mare piedica. Mi-am raspuns de atatea ori cu NU, ca nici nu reuseam sa duc o idee pana la capat ca deja in mintea mea se contura un raspuns negativ. Asa ca, va rog, ganditi ca se poate, chiar si atunci cand lucrurile nu merg atat de grozav pe cat va asteptati, pentru ca merita 🙂Am vazut ca nu lucrezi singura, ai o zana minunata alaturi de tine 🙂 Care este rolul fetitei tale in proiecte?Oh da, Emma! Am lucrat mult cu Emma in brate efectiv, in spate sau pe undeva pe langa si nu a fost chiar usor. Am avut chiar sedinte de familie sau aniversari, unde ea dormea in sistem iar eu fotografiam de zor. Acum insa ea a crescut si lucrurile s-au schimbat. Prietena mea realizeaza niste minunatii de rochite, unde Emma este modelul principal. Ii place foarte mult si sa poarte rochite si sa o fotografiez. A fost amuzant acum cateva luni, am primit cadou o sedinta foto de familie unde …si isi dorea sa fie doar ea in centru atentiei. Imi spunea: ”Emma singura, doar Emma singura”. Cu greu am reusit sa avem cateva cadre impreuna.Unde realizezi fotografiile si ce inseamna un album de fotografii de sezon, de exemplu?Acum ca a venit vremea frumoasa, ma bucur ca pot reveni la ceea ce imi place cel mai si cel mai mult: sedintele outdoor. In perioada rece, am colaborat cu diverse locatii ce mi-au pus la dispozitie spatiu unde puteam realiza fotografii de studio, inca nu am un spatiu al meu, sper ca din toamna sa construiesc un cuibusor frumos unde sa pot infaptui mici minuni. De asemenea, am realizat si fotografii lifestyle, direct la domiciliul familiei. Sunt mamici ce nu isi doresc sa expuna nou nascutii in primele zile de viata, asa ca prefera sedintele direct la domiciliul lor.Ne poti descrie o zi din munca ta acasa? Sau o noapte 🙂Pot spune ca acum am un program relativ normal in cursul saptamanii. Editez de la ora 9 la 17, asta in cazul in care nu am o sedinta. Apoi urmeaza 2-3 ore de joaca alaturi de Emma….si iar editare pana la 1-2 noaptea. Printre picaturi, urmaresc workshop-uri si studiez tehnici foto si de editare, pentru a imbunatati ceea ce stiu deja, pentru a creste si a urca din ce in ce mai sus.In ce directie a proiectului tau ai investit cel mai mult? Poti face un calcul estimativ al investitiei de pana acum?Aparat, obiective, blitz….cred ca ele sunt cele mai costisitoare. Insa pe langa se adauga, carduri, acumulatori, hard extern, fundaluri, recuzita, trepied, lumina continua, blenda… pfff… caciulite, bentite, paturici, cosulete…o lista luuuungaaaa…si unde mereu mereu, trebuie adaugat cate ceva.Cat de importante sunt pentru tine colaborarile? Ai initiat colaborari si cu alte mame?Voi incepe o colaborare cu o mamica din wahm, pe partea de make-up&hair. Ocazional realizez fotografii de produs catorva mamici din grup, recuzita cumpar tot din grup si voi contina sa o fac. Am avut multe colaborari frumoase, oferind servicii, primind servicii sau spatiu de lucruI, materiale pentru sedinte, insa ce e cel mai fain cu privire la colaborari, este ca mi-au adus mai mult de o relatie de bussines, ci s-au legat prietenii frumoase si cred eu de durata.Cine sunt clientii tai si care este frecventa cu care vin cereri noi pentru fotografiile realizate de tine?Cred ca cele mai multe cliente, le-am cunoscut de-a lungul timpului,in diverse grupuri de parenting, unde participam si ca mama, dar si ca fotograf. Cele mai multe au revenit si m-a bucurat enorm lucrul acesta. Apoi primesc multe recomandari in grupurile de mamici si cred ca de acolo mai vine o parte din clientela.Care a fost cel mai provocator proiect realizat pana acum? Dar cel mai indrazneat vis de acum incolo?Pai, cred ca proiectul meu cu totul a fost provocator. Este prima oara cand sunt propriul meu stapan iar senzatia e minunata. Teama de a incepe singura, emotiile din discutiile cu clientii, deciziile de a alege un anume loc sau a folosi diverse elemente…toate au fost o provocare. Desigur, au mai fost si altele, spre exemplu realizarea fotografiilor pentru Calendarul Wahm de anul trecut. A fost o placere si o emotie imensa si o provocare, iar pentru toate astea, iti multumesc enorm E.Unde te gasim?Ma gasiti pe facebook …Cristina Tomani sau pe www.cristinatomani.roUn gand pentru comunitatea WAHM 🙂Gandul meu, pentru comunitatea WAHM este sa nu renunte. Orice drum are urcusuri si coborasuri, si cateodata parca tot universul e impotriva, insa cred ca fix in momentele alea, trebuie sa va ridicati mai sus ca pana acum, sa depuneti un gram de efort in plus, iar acel gram, garantez ca o sa faca diferenta… Iar legat de acest lucru, v-as recomanda sa o ascultati (macar de curiozitate) pe Mel Robbins, care vorbeste foarte frumos despre regula celor 5 secunde si cat de important este ca atunci cand simtim impulsul de a face ceva, sa actionam imediat, altfel creierul o sa ”lucreze” impotriva noastra, punandu-ne piedici si tinandu-ne pe drumul pe care el il stie cel mai bine. E greu sa iesi din zona de confort, e greu sa te impingi singur de la spate, insa facand acest lucru, nu vom avea decat de castigat…ar fi pacat sa traim o viata intreaga, intrebandu-ne WHAT IF? Si va mai urez sa credeti in voi, mult de tot….si sa nu va puneti piedici. De cate ori mi-am zis, dar oare o sa pot EU sa ma intretin singura din asta? Dar oare o sa pot sa am cereri, sa gasesc clienti, sa fiu suficient de creativa? Dar daca, intr-o luna nu o sa am de lucru, ce ma fac? Totusi, am o rata la casa, un copil, un caine… Am raspuns de ‘n’ ori negativ la aceste intrebari, fara sa fac totusi nimic in directia visului meu. In momentul in care chiar am inceput sa fac ceva, toate fricile au disparut, am continuat sa lucrez, putin cate putin si lucrurile bune nu au incetat sa vina. Pasi mici, dar in directia care trebuie. Multa inspiratie tuturor!P.S – Ma bucur enorm ca fac parte din acest grup care m-a impins spre directia in care trebuia sa merg de mult mult timp.
