Am conceput acest mic ghid al jucăriilor croșetate bazându-mă pe experienţa proprie, pe felul meu de a facelucrurile, privind totul atât din perspectiva artizanului care le croșetează, cât și din perspectiva mamei care îșidorește ca jucăriile cu care copiii săi se joacă să fie sigure și durabile. Sper ca informaţiile și micile secreteîmpărtășite să fie de ajutor deopotrivă cumpărătorilor, cât și celor pasionaţi de această artă.
Cu drag,
Andreea, Mandarina Handmade
Cine este acela care poate spune că nu s-a trezit cu un zâmbet pe chip atunci când s-a uitat la o păpușă croșetată?
Textura acestora, combinaţia de culori și aspectul diferit faţă de jucăriile de serie pe care le găsim în magazine le face să îţi sară în ochi din prima clipă.
Să facem o scurtă istorie a acestei arte și să începem cu croșetatul sau tricotatul, despre care primele dovezi îl situează ca punct de plecare în Asia, mai exact în China. Însă japonezii sunt cei care au ridicat această îndeletnicire la rangul de artă, primele
dovezi de obiecte croșetate existând încă din anul 1185.
Jucăria croșetată poartă numele de “amigurumi” în japoneză, acesta fiind compus din ami care înseamnă “croșetat” sau
“tricotat” și nuigurumi care înseamnă “păpușă cu umplutură”.
Mai târziu, odată cu industrializarea Japoniei de la începutul anilor 1900 și schimbul de experienţă cu ţările vestice, croșetatul a pătruns și în casele din Europa și Statele Unite ale Americii.
Așadar, dacă
v-am făcut măcar puţin curioși, haideţi să mergem mai departe și să vă zic care sunt, în opinia mea, elementele cărora ar trebui
acordată o atenţie mai mare atunci când vă doriţi o jucărie croșetată.
1.NATURA FIRULUI
Să începem cu firul din care jucăria este lucrată. Trebuie să fie, evident, nou, nu un fir pe care l-a desfăcut bunica
dintr-un pulover vechi.
Și trebuie sa fie, de asemenea, fir din bumbac sau cel mult o combinaţie de bumbac cu fibră acrilică, însă în care
bumbacul să predomine. Pe lângă faptul că bumbacul este o fibră naturală, bine tolerată chiar și de cea mai sensibilă piele,
acesta își păstrează foarte bine structura în timp, în comparaţie cu un fir sintetic, cum este fibra acrilică care este prea moale,
2.GROSIMEA FIRULUI
Grosimea firului este și ea foarte importantă, dintr-un fir subţire (lucrat cu croșetă de 1,5mm-2mm) va rezulta o jucărie micuţă, pe când folosirea unui fir mai gros (croșetă de 4mm) va crea o păpușă mai mare, însă aceasta va avea un aspect butucănos.
De menţionat este și faptul că firul din bumbac 100%, potrivit pentru croșetarea jucăriilor, are o grosime medie spre subţire,
fiind indicată folosirea croșetei de 2mm-2.5mm. Prin urmare, cei care doresc o jucărie croșetată mare (≤ 35-40cm), iar
preţul solicitat de vânzător este relativ scăzut, să fie foarte atenţi la materialul folosit.
Eu prefer firul 100% bumbac, mercerizat și puţin răsucit, sau chiar nerăsucit. Acesta din urmă se lucrează ceva mai greu, însă
se așază foarte bine, nelăsând spaţii prin care umplutura de la interior să iasă.
De asemenea, există firele tip blăniţă, pufoase și pline la o primă privire, însă odată introduse în apă ele devin subţirele, la fel ca o pisică persană udă, iar vatelina iese foarte ușor din jucărie. De aceea trebuie să vă asiguraţi că aceste jucării au la interior
un săculeţ în care s-a introdus vatelina.
La Mandarina Handmade folosesc acest tip de fir pentru oiţe și croiesc câte un săculeţ atât pentru cap, cât și unul pentru corp.
3.SPAŢIILE ÎNTRE OCHIURI
Atenţie deosebită ar trebui dată și tensiunii cu care este lucrată jucăria. Dacă nu se lucrează suficient de strâns, umplutura din
interior poate să iasă, acest lucru fiind nerecomandat, în special în cazul bebelușilor care molfăie jucăriile. Umplutura albă
nu trebuie să se vadă printre ochiuri, jucăria trebuie să fie fermă (deși gradul de umplere poate să difere de la model la model), iar ca metodă de testare se poate lua un băţ de frigăruie și cu partea neascuţită se încearcă introducerea între ochiurile
lucrate.
Dacă băţul nu intră deloc, este semn bun. Pentru a lucra mai strâns, una dintre metode este să folosești o croșetă mai mică
decât cea recomandată de producătorul firului.
În acest caz croșetatul jucăriilor mi
s-a potrivit ca o mănușă. Încă din școală, când am învăţat să tricotez, lucram îngrozitor de strâns.
Atât de strâns, încât nu reușeam să trec de pragul de câteva rânduri lucrate, căci mă enervam teribil și aruncam lucrul cât
colo. Croșetatul l-am descoperit târziu, după terminarea facultăţii și a fost dragoste de la primul ochi lucrat!
4.UMPLUTURA JUCĂRIEI
Umplutura de la interior poate fi de mai multe feluri. Biluţe siliconice, vatelină, diverse fibre, resturi de aţă, lână, bucăţele de
burete, chiar și seminţe.
Însă, din punctul meu de vedere cea mai potrivită umplutură este umplutura din poliester sau vatelină, așa cum i se spune în general.
Acesta este de doua tipuri, clasică și tip biluţe.
Eu o prefer pe cea tip biluţe, deoarece este hipoalergenică, certificată Oeko-Tex și are un grad bun de elasticitate păstrând bine forma jucăriilor.
5.ASAMBLAREA
Un alt punct fierbinte, care dă de cap uneori chiar și celor care croșetează jucăriile, este asamblarea componentelor, adică
coaserea lor.
Pe lângă faptul că toate mânuţele, piciorușele, urechiușele și alte componente trebuie prinse cât mai simetric, acestea trebuie
cusute și foarte bine pentru a nu se desface ulterior. În general, se lasă la sfârșitul lucrului o aţă mai lungă cu care se va coase
mâna, piciorușul etc., apoi se face nod dintr-o singură aţă.
Eu, personal, nu procedez așa, pentru mine nodul făcut din două capete de aţă este sfânt. Apoi se ascund cu grijă în interiorul
jucăriei toate aţele rămase.
Cei care cumpără o jucărie croșetată să fie foarte atenţi la capul acesteia.
Un cap mare sau cu mult păr va atârna greu și este posibil ca acesta să se bălăngăne dacă nu este fixat și cusut corespunzător.
De asemenea, este bine să vă interesaţi înainte dacă jucăria are la interior sârme pentru susţinere și flexibilitate.
6.CHIPUL JUCĂRIEI
Ultimul punct este despre crearea chipului păpușii.
Aceasta se poate realiza prin brodare, lipire sau cu componente din plastic care au prindere cu siguranţă, este capitolul unde
detaliile fac diferenţa.
Aici îţi trebuie puţin simţ artistic și imaginaţie, un năsuc, să zicem, așezat prea sus sau prea jos poate da feţei un aspect
nedrăgălaș.
Eu prefer elementele brodate, mi se par mai rezistente în timp, îţi pun dexteritatea și imaginaţia la muncă și sunt sigure pentru bebeluși și copiii mici.
Desigur, ocazional folosesc și ochișori cu prindere cu siguranţă care, de asemenea sunt destul de siguri, aceștia odată fixaţi nu mai ies de la locul lor.
Nu recomand elementele lipite, însă. Acestea se pot desprinde, stricând și materialul croșetat cu lipiciul lor, iar jucăriile nu
mai pot fi spălate sub apă prea ușor.
