Interviu realizat de Cristina Guraliuc de la The Story Store
Deși am cunoscut-o pe Camelia doar virtual, simt că împărțim aceeași încăpere unde ea face bijuteriile sale wow cu lapte matern, iar eu, ei bine, eu îmi scriu poveștile. Îmi place mult cum își acordă timpul de care are nevoie să își încarce bateriile, cum a învățat să fie blândă cu ea și cum își ferește din cale, în fiecare zi câte puțin, singura persoană care stă între prezent și succesul de mâine – chiar ea. Lecții frumoase care vă vor fi inspirație și care, sper eu, să vă dea curaj când zilele devin grele (căci, nu-i așa? de obicei se întâmplă când ești și mamă și antreprenor). V-o prezint pe Camelia, mama care lucrează amintiri.
Uau, Camelia, bijuterii cu lapte matern! De obicei îmi încep interviurile cu întrebări despre omul din spatele afacerii, dar asta, ASTA e chiar wow. Așa că propun să mergem în sens invers de data asta, bine? Spune-mi mai întâi tot, tot despre conceptul acesta fabulos!
Primul lucru care mi-a venit în minte, când am auzit despre aceste bijuterii, a fost că este o idee nebunească. Pentru că niciodată nu m-am considerat o persoană foarte normală, am zis că asta sigur e pentru mine! :))
Mai auzisem în trecut despre bijuteriile cu lapte matern, însă nu le-am acordat mare imporanță, boom-ul a venit în momentul în care am alăptat pentru prima oară în tandem. A fost cel mai frumos și unic sentiment, pe care l-am simțit vreodată, și am zis că e musai să imortalizez cumva acest moment.
Știu că ești un om bun la toate (bine, ai spune că mamele sunt de regulă așa), dar ai încercat mai multe din lumea handmade. E ceva ce ai învățat de la cineva sau cum de te-ai orientat pe drumul acesta?
Am intrat în lumea handmade din întâmplare. Pentru că îmi doream ca băiețelul meu să aibă acces la cele mai bune cărți, am devenit reprezentantul unui MLM (n.r.: multi level marketin) care vinde cărți în limba engleză. Ulterior, am primit invitația de a mă alătura comunității Work at home moms, iar aici am descoperit extrem de multe mămici talentate. Primul lucru handmade creat de mine a fost un brăduț interactiv din fetru, apoi au mai urmat zeci de astfel de brăduți. Au avut mare succes, iar asta mi-a dat extrem de multă încredere în mine. Ulterior, am făcut mărțișoare, care au avut și mai mare succes. Aici a fost momentul când m-am decis să îmi legalizez micuța afacere și am luat decizia să mă concentrez doar pe bijuteriile cu amintiri. Mi-am comandat materiale și diferite mici echipamente și am început să testez. Când lucram la bijuterii, nu mai exista timp, nu mai existau probleme, eram doar eu și libertatea de a crea bijuterii unicat, iar asta îmi aducea extrem de multă împlinire.
Dar când erai micuță? Ce visai să devii?
Când eram mică, visam să devin programator, să fac Automatica, dar a trebuit să mă angajez din timpul liceului, așa că era imposibil să urmez o astfel de facultate. Faptul că am început să lucrez de mică, mi-a adus extrem de multe avantaje, am avut posibilitatea să evoluez frumos, să urmez foarte multe cursuri de management, toate achitate de compania unde am lucrat, care acum îmi sunt extrem de folositoare
Spune-mi două învățăminte pe care le porți cu tine și astăzi, nu contează de la cine vin ele.
Mă ghidez după acest motto: ”Ai grijă cui îi împărtășești visele tale, că s-ar putea să ți le năruiască!” Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să povestesc familiei și celor apropiați, ce planuri de viitor am, însă, nu din răutate, ci poate doar din dorința de a mă proteja, simțeam că îmi pun anumite piedici. De ceva vreme, îmi ascult doar instinctul, el știe cel mai bine ce îmi doresc și îmi spun planurile doar persoanelor care știu că îmi vor alimenta entuziasmul.
Deși face parte dintr-o familie destul de religioasă, soțul meu are o vorbă: ”Mai sfinte sunt mâinile care ajută, decât cele care se roagă.” Nu simt să merg la biserică, însă simt nevoia să mă rog și să fiu recunoscătoare pentru familia și oamenii minunați din jurul meu. În ultimul timp, am primit atât de multe, nu mă refer doar la lucruri materiale, ci la sprijinul din partea prietenilor și a oamenilor apăruți în viața mea. Simt să întorc tot binele primit, și la rândul meu, îmi ofer ajutorul atunci când este nevoie de el.
Ai doi copilași și o afacere înfloritoare. Cum îți aranjezi timpul?
Nu e tocmai ușor, încă nu am găsit echilibrul perfect între viața de familie și afacere. Acum ceva timp, lucram doar noaptea, când dormeau cei mici, însă lipsa odihnei și-a spus cuvântul, așa că am căutat alte soluții. Acum, că sunt ambii copii acasă, mai apelez la ajutorul familiei pentru a se ocupa de ei, iar în atelier am adus un mic ajutor. Am început să deleg tot mai multe sarcini, am învățat că nu le pot face singură pe toate. În fiecare zi, îmi fac un To-Do List, iar dacă nu reușesc să duc la capăt tot ce mi-am propus, încerc să fiu blândă cu mine, știu că dau tot ce e mai bun.
Și pentru tine, doar pentru tine, ce faci? Care e răsfățul tău?
Câteva ore pe săptămână, la amiază, când dorm cei mici, fug în grădină și mă relaxez. Am învățat că dacă îmi aloc timp și pentru mine, sunt calmă și mai puțin irascibilă.
Cameliei mici, de 14-15 ani, ce i-ai spune acum, că ești la etapa asta a vieții?
I-aș spune să aibă multă încredere în forțele ei și că toate visele se îndeplinesc, cu condiția să crezi în ele.
Dacă ți-ai nota într-un caiet acum, chiar acum, cele mai frumoase amintiri legate de antreprenoriat, care ar fi primele trei lucruri pe care le-ai scrie? Fără să te gândești prea mult…
- Aprecierile clienților, acestea îmi dau multă energie să continui pe acest drum;
- Șansa de a intra în contact cu oameni care deja au trecut prin aceste etape;
- Prima ședință foto pentru o colecție de bijuterii.
Cine sunt oamenii care te-au sprijinit cel mai tare în proiectul „Aniami’s Boutique”?
Cel mai mult m-au sprijit două prietene, care au adus, una aur, alta argint și au avut încredere în mine, chiar dacă nu aveam habar cu ce se mănâncă aceste bijuterii.
Povestește-mi, te rog, despre cea mai mare piedică pe care singură ți-ai pus-o când ai avut ideea asta – cu alte cuvinte, despre propriile tale gânduri limitative. Sunt sigură că muuulte mame se regăsesc în asta. (eu am tras cu ochiul un pic și știu, hihi, dar cititoarele noastre nu au idee).
Cea mai grea parte a fost să cer prețul corect pentru aceste bijuterii. Eu port doar verigheta, inelul de logodnă și o pereche minusculă de cercei. Când am primit comenzile pentru bijuterii din aur, îmi era rușine să cer așa mulți bani, însă când am făcut bilanțul pe primul an și am văzut că am lucrat foarte mult în pierdere, mi-am cam schimbat mentalitatea.
Ce i-ai spune unei mame care are aceleași temeri la început de drum?
Să aibă încredere în forțele ei și să își aprecieze munca la adevărata valoare!
Recomanzi articolul acesta?