Blog

Chipul nevăzut al mamelor antreprenor

de Cristina Guraliuc, Storyteller la Casuta Povestilor

Oamenii vorbesc despre mirajele din deșert ca despre ceva spectaculos – iluzii optice atât de reale, încât nu le poți distinge de realitate. Pentru mamele care lucrează de acasă, libertatea, liniștea, limitele sunt exact asta: niște himere de care se agață ca un călător pe o cămilă de o gură de apă închipuită.

Am vorbit cu mai multe mame-antreprenor care s-au aventurat în călătoria aceasta pline de entuziasm, cu o bucurie pe care o au doar copiii în fața necunoscutului. De ce piedici s-au lovit, însă, pe parcurs, pe ce drumuri lăturalnice periculoase au trebuit să meargă, ce iluzii au trebuit să spulbere ca să se întoarcă înapoi la drumul principal, dezbatem în articol.

De ce ai vrea, totuși să lucrezi de acasă? O întrebare alunecoasă, ca un soi de Hamlet prost jucat, căci, nu-i așa, cine știe, de fapt răspunsul la întrebarea „a fi sau a nu fi?”. Pentru fiecare mamă care s-a lovit vreodată de dilema aceasta, replica este una diferită, însă în top se numără „libertatea”, „flexibilitatea” și „familia”. O mamă se gândește, deci, că ar fi cel mai înțelept să lucreze de acasă ca să poate fi aproape de cei dragi, să nu piardă niciun moment din copilăria celor mici, să le poată fi alături când se îmbolnăvesc și să aibă libertate financiară, fără un șef care să le dicteze fiecare mișcare și fiecare intrare din contul bancar.

„Am ales să continui pe acest drum, al antreprenoriatului, fiindcă nu mai eram împlinită în vechea mea slujbă şi nici nu aveam cu cine să îl las pe copil cât eram la serviciu.”, spune Cristina B., care lucrează de acasă de aproximativ cinci ani.

Un motiv puternic se poate transforma ușor, ușor într-o dezamăgire, când, lucrând printre jucăriile copiilor, fără o „barieră” între tine și client, ești vulnerabilă în fața criticilor și a situațiilor pe care, până să lucrezi de acasă, le gestiona altcineva. O mamă care lucrează de acasă este o Mărie care poartă atât de multe pălării, încât ochii obosiți nu i se mai zăresc de sub cozoroace. Spun „ochi obosiți” și nu „plini de speranță” pentru că, în cele din urmă, fără o bună gestionare a timpului, fără echipă și fără ajutor în creșterea copiilor, treptat se stinge luminița de la care a pornit, de fapt, totul.

De pildă, Andreea B. are doi copii și lucrează deja de 10 ani de acasă. Spune că simte cum își pierde din identitate și nu se mai poate concentra pentru că e mereu atentă la mai multe lucruri în același timp. De fapt, interesant este că mintea umană se poate concentra la patru lucruri simultan – cel puțin asta au concluzionat cercetătorii de la Universitatea din Oregon. Ori o mamă antreprenor pentru care ACASĂ înseamnă și familie și afacere, trebuie să își concentreze atenția la cel puțin 100!

Glumesc, firește, însă de multe ori simt și eu că nu mai pot duce. Încă un gând în plus și explodez. Eu sunt jurnalist de meserie și, ca multe alte mame, am pornit propria afacere fără să mă gândesc o clipă că asta voi face toată viața. Noua idee de business a prins viață odată cu primul copil și atunci avea la fel de mult sens ca o ecuație de gradul I. La patru ani de atunci, mă uit de multe ori la afacerea mea și văd o înșiruire de semne matematice pe care doar cercetătorii de la NASA le-ar putea descâlci.

Și cele mai multe mame cu care am vorbit concluzionează: monotonia și multitasking-ul sunt principalele motive pentru care ar renunța. Eu aș mai adăuga un motiv: singurătatea.

Iar Roxana H, care este propria șefă din 2015, mai adaugă unul: „munca de acasă… devine obositoare. Nu mai știi când lucrezi și când te ocupi de casă. Sunt perioade când reușesc să mă țin de un program, dar sunt perioade scurte.”, spune ea.

„Înainte de pandemie reușisem să închiriez un mic spațiu, unde să mă rup puțin de atmosfera casnică de acasă (vedeam mereu aceiași pereți zi de zi, pictând cam 6 ore, iar restul timpului îl dedicam copiilor și casei) iar în weekend țineam atelierele de pictură pentru copii și adulți, unde aveam parte de puțină socializare. Ideea este că e nevoie de un caracter foarte puternic pentru a rezista stresului și eventual de puțin ajutor din afară pentru treburile gospodărești”, concluzionează Andreea B.

Când, însă, nici ajutorul nu vine, și își vinde timpul pentru bani, o mamă care lucrează de acasă se află în situația în care mirajul începe să se destrame. Și vede cum oaza ei de liniște, libertate și siguranță financiară, se spulberă în fața ochilor săi. Oricât ar încerca să mai îndese un pumn de apă, ea se evaporă pur și simplu.

Și atunci, aflată în fața realității, obosită și însetată, se întreabă: continui pe drumul acesta sau dau un telefon să vină elicopterul să mă salveze din deșertul ăsta?

Tot mamele răspund:

„Sunt sigură că până la urmă va veni soarele și pe strada noastră, cea a mămicilor WAHM (work at home moms)” –  Cristina B.

„Până la urmă m-am obișnuit că asta e viața (știți că era gluma aia: asta-i viața de artist, când ești vesel, când ești trist), și merg înainte. Până când, nu știu, sper că atât cât m-or ține mâinile și capul să nu renunț să pictez” – Alexandra S.

„Sunt convinsă că, ce nu ne doboară, ne face mai puternice (cel puțin pe asta mizez) și că toate eforturile noastre nu sunt în zadar. Iubesc mult ceea ce fac, îmi iubesc mult familia… iar asta mă ajuta să continui” – Andreea B.

Și aș mai spune și eu că da, se poate, este posibil pentru fiecare mamă antreprenor să aibă și o afacere de succes, și o viață de familie înfloritoare, lucrând de acasă. Cred că toată cheia stă în setarea priorităților și întoarcerea la motivul acela mare, ascuns în suflet, pentru care am pornit în aventura aceasta încă de la început. Nu mă refer la câștiguri bănești sau la flexibilitate, mă refer la motivul ACELA, pe care fiecare mamă îl poartă cu ea și de care uită adesea, prinsă în vârtejul responsabilităților.

Așadar, un echilibru precar, un miraj – posibilitatea ca totul să fie real sau ca totul să se năruie, iată viața unei mame antreprenor cu sediul social în propria sufragerie.

Și, totuși, doar comunitatea Work at Home Moms Romania are peste 30.000 membre. De fapt, cifrele sunt irelevante. Pentru că, dincolo de numere și statistici, sunt poveștile. Povești de mame care sunt epuizate, dar fericite. Care azi vor să renunțe, mâine simt că pot zbura. Care își cresc pruncii, și afacerea în același timp.

Acesta este, deci, chipul nevăzut al mamei antreprenor.