“Numele meu este Meda Halmaciu, nascuta si crescuta in Cluj-Napoca. Sunt mama, sotie, designer si artist plastic.
In prezent fac invitatii pentru nunti, branding (logo, design ambalaje), caiete handmade, ilustratie comerciala si cursuri de pictura.
Ma gasiti peste tot online fie dupa nume, fie Invitatii Couture
Am acceptat in seara asta provocarea WAHM de a-mi spune povestea.
Povestea e lunga, de 17 ani si nu va fi usor de sintetizat, mai ales ca am o trasatura de personalitate care nu ma ajuta deloc: iau decizii greu.
Am fost tipul de elev cu 10 pe linie caruia ii placeau toate materiile, de la matematica, chimie si biologie la limba latina. Contrar ceea ce s-ar putea crede, am ajuns la concluzia ca asta mi-a daunat in viata.
Puteam face orice, dar nu le puteam face pe toate si mi-a fost intotdeauna greu sa aleg, deci mai mult am dat cu banul, sau m-am lasat ghidata de circumstante.
Acelasi sentiment il am si in business: o multime de idei de produse si servicii intre care mi-e greu sa aleg, mai ales ca timpul de lucru e ce mai ramane dupa treaba din casa, sot, copii, undeva la 2-4 ore pe zi.
Am inceput prin 2004 cu invitatii pentru nunti. Eram proaspat casatorita si studenta in anul 2 la stiinte economice, dupa 2 ani de intrerupere de studii, timp in care am lucrat ca ospatar in Italia.
Cu toate ca nu mi-a displacut economia, m-am vazut tot mai atrasa de design, fie el web design, graphic design sau handmade.
Asa s-a nascut blogul meu care acum e abandonat, dar care in vremea aceea pre-social media mi-a adus destul de multi clienti din tara si strainatate: http://handmadebymeda.blogspot.com/
Dupa facultate am lucrat o vreme ca manager de proiect in departamentul de web design al unei firme de IT, studind in paralel pictura la Scoala Populara de Arte din Cluj.
Stiam ca vreau sa merg pe partea asta si aveam nevoie de diploma. Au fost 3 ani frumosi cu niste colegi pe cinste, la finalul carora am renuntat la slujba din IT pentru ca aveam deja mult de lucru si castigam binisor din invitatii.
La scurta vreme a venit momentul pe care cu toatele il stiti daca sunteti membre ale acestui grup: nasterea primului copil in 2011. Initial am vrut sa renunt si sa ma ocup de copil, dar clientii au tot insistat, iar mama mea a promis sa ma ajute. Nu a fost usor, dar a fost bine cu ajutorul mamei si al unei colaboratoare, plus inertia cladita din anii anteriori.
Prima dificultate a fost faptul ca nu mai puteam lucra de acasa si a trebuit sa inchiriez un atelier. Pentru cele care aveti unul, cunoasteti povara chiriei care trebuie sa fie platita luna de luna.
Peste doi ani s-a nascut al doilea copil care nu a mai fost la fel de ‘cuminte’ ca primul. La 1 noaptea cand terminam eu de raspuns la e-mailuri, scris postari pe blog, se trezea el si plangea. Am mutat atelierul mai aproape de casa si am continuat cu treaba. Au fost ani dificili, dar m-am bucurat sa pot fi alaturi de copii si sa castig niste bani pe langa.
Acum copiii au 8 si 10 ani. Intre timp m-am mutat cu atelierul de 7 ori, ca asa-i cu chiriile in Romania, am renuntat la ideea de business cu ‘B’ mare si mi-am acceptat identitatea de artist si rolul principal de mama. Am un PFA care m-a servit destul de bine pana in prezent si castig sub salarul minim pe economie, dar din fericire compenseaza sotul meu si se bucura sa faca asta ca eu sa pot face mai mult din ce-mi place si sa ma ocup de copii.
Zilele astea ma gasesc in cautarea echilibrului: intre munca si familie, intre munca pentru clienti si proiectele personale, intre ce imi face placere si ce se vinde, intre ce e etic si ce e profitabil, intre Dumnezeu si Mamona, intre ce aduce placere imediata si ce e valoros, intre ce e ieftin si ce e facut cu suflet.
Piata s-a schimbat foarte mult in acesti 17 ani. La inceput ma gaseau clientii prin intermediul blogului sau prin recomandari si lucram cu fiecare in parte la crearea unui model unic.
De cand a aparut Pinterest toata lumea vine cu modelul de acolo si apare conflictul intre orgoliul meu ca designer, etica reproducerii unui model si nevoia de a castiga totusi bani din munca mea. Asta a dus la o oarecare lehamite si cautari de altceva.
Declansarea pandemiei mi-a oferit timpul necesar sa invat sa fac cursuri online, iar acum am 2 cursuri pe Skillshare care imi aduc un oarecare venit pasiv, lucru pe care ma gandesc sa-l explorez si pe viitor.
Anul trecut am renuntat la magazinul Etsy pe care-l aveam din 2013 pentru ca transportul international nu mai e ce-a fost, Etsy introducea mereu taxe noi, iar platforma a fost invadata de chinezarii cu care nu ai cum concura la pret.
Tot de cand cu pandemia am inceput sa ma gandesc la cat de usor iti pot inchide platformele afacerea daca te bazezi doar pe ele, la cum suntem la cheremul unor algoritmi mereu in schimbare, asa ca am hotarat sa investesc intr-un al doilea site pe langa cel de invitatii unde sa imi etalez portofoliul si eventuale lucruri de vanzare. Site-urile sunt in lucru, dar se pot accesa la urmatoarele adrese:
(Da, mereu pe doi cai… cel putin)
Cam asta ar fi. Povestea merge mai departe.
Pe viitor mi-ar placea sa fac continut video si pe Youtube, dar nu stiu daca in engleza sau romana, si aici m-ar ajuta parerile voastre.
Voi continua sa fac invitatii, mai ales ca mi-a revenit cheful dupa pauza asta de un an, voi da mai mult din ce stiu prin intermediul cursurilor si workshopurilor si voi munci sa fiu mai buna in ceea ce fac, dar punand familia pe primul loc.
Alteori imi spun seara, privind la cate lucruri am facut in ziua respectiva, si va spun si voua ca sunteti SuperWomen.
Numarati doar cate roluri indepliniti intr-o zi: mama, sotie, bucatareasa, profesoara, psiholog, menajera, marketing, productie, PR, contabilitate, livrari, prototip, aprovizionare, web design, cursuri de perfectionare…”
