Blog

Bună seara, dragelor,

voi încerca să scriu pe scurt, știu că toate sunteți foarte ocupate în această perioadă.

În 2016 am ajuns la un punct de cotitură în viața noastră de familie: ne doream altceva pentru noi, pentru copiii noștri. Ne-am dat demisiile de la locurile de muncă unde lucram (eu făceam naveta zilnic 90 km dus-întors, soțul lucra în orășelul nostru în același loc de 20 de ani) și am hotărât să trăim pe cont propriu lucrând în firma proprie.

Nu am primit ajutor din partea familiei, nici a prietenilor, în primul rând pentru că nici ei nu se pricepeau, am primit în schimb zeci de întrebări, îngrijorări, temeri, etc.

Astfel că, sprijinindu-ne doar pe propriile puteri am început să lucrăm în firma noastră: eu handmade, soțul în domeniul la care se pricepe el (piese auto). Așa ne-am deschis un magazin fizic în orășelul nostru; nu știu dacă singurul din România unde jumătate e piese-auto, jumătate eșarfe, ponchouri, cardigane, etc, dar cu siguranță singurul de acest fel din orașul nostru.

Având mai mult timp liber, am început să citesc mai mult, să urmez cursuri, să fiu atrasă tot mai mult de domeniul de dezvoltare personală, business.

Am intrat în această comunitate de vreo 3 ani. Primele comenzi online tot din această comunitate minunată au venit. Am admirat și încă admir mult persoanele care reușesc să trăiască doar din handmade.

Pasiunea pentru croșetat am descoperit-o acum 11 ani: am învățat să croșetez de pe internet. La început timid, pe urmă lucrări mai complexe, ajungând să mă “îndrăgostesc” de eșarfe: colorate, mari, mici, cu franjuri sau fără – rar trece o zi fără să croșetez. Dacă nu am comenzi, fac pentru licitații caritabile sau pentru stoc.

Îmi face plăcere să pot duce culoare în viața femeilor iubitoare de handmade, de lucruri unice, făcute manual cu mult drag și pasiune.

Au trecut luna trecuta 5 ani de când suntem pe cont propriu. Nu a fost foarte ușor, am început fără o rezervă financiară, nu aveam bani de investit (biroul, imprimanta și calculatorul le-am dus de acasă pentru că nu ne-am permis unele noi), dar am lucrat la visul nostru de a fi independenți (de a nu depinde de șefi, de alții), am fost încrezători în forțele noastre, nici nu concepeam ideea de “nu vom reuși, nu va merge”. Mă gândeam tot timpul că “trebuie să reușim”, iar după un timp mă gândeam: cum pot să ajut și alții? Nu-mi place să dau sfaturi, dar dacă sunt întrebată răspund din experiență proprie – s-ar putea să fie suficient pentru a ajuta.

Mulțumesc mult pentru timpul vostru și răbdarea de a citi tot ce am scris. Dacă vă pot fi de folos în vreun fel, nu ezitați să mă contactați, ajut cu drag oriunde pot.

Spor să aveți în tot ceea ce întreprindeți! Urmați-vă visul, urmați-vă pasiunea!