Blog

“Buna dragele mele!

De profesie scenograf, am semnat mai multe spectacole de opera, teatru si balet pentru adulti dar… inima mea e daruita copiilor!

 

Pasiunea pentru lumea din spatele cortinei a adunat tot ce este necesar intr-un atelier de creatie cu posibilitati de a confectiona costume si accesorii de spectacol.

 

Cumva incepusem acest drum inainte sa apara cel mic, dar maternitatea mi-a aratat directia! A fost practic ca o incununare a proiectelor pe care le realizasem pentru spectacolele la care semnam scenografia si costumele sau nu, dar manata de aceeasi dragoste pentru teatru.

Asa ca inca de cand cel mic era bebelus, eu imi petreceam noptile lucrand la visul meu, raspunzand la noi si noi provocari, unde gaseam putin loc pentru mine si gandurile mele creative prin casa .

Cand cel mic a implinit 2 ani jumatate, am zis ca e timpul sa reiau activitatea la atelier sa reamenajez spatiul, acum ca el poate merge la gradinita!

Mi-am ales luna martie a unui an fatidic… In doar 2 saptamani de cand imi gasisem sediu si aranjasem spatiul s-a declansat pandemia… Deci m-am trezit cu un contract la care nu aveam cum sa renunt pana la sfarsitul anului si multe provocari neasteptate si nu chiar creative . ..Practic am platit o chirie mare si nu am reusit din motive de la sine intelese sa merg fizic… Nu-mi permiteam sa merg zilnic cu taxiul cu cel mic pana acolo, iar in metrou era prea mare riscul sa contactam virusul care ne-a schimbat viata… Am continuat sa mesteresc diverse tot acasa, insa cel mic avea nevoie de mine find in plin proces de acumulare de informatii, de transformari… si ce era de facut?!

 

Am schimbat povestea in favoarea mea: am inceput sa ne jucam si sa construim machete si costume inspirate din cartile pe care le citeam cu el. A aparut astfel cel mai mare ajutor al meu, dar si cel mai aspru critic! Aveam responsabilitatea de a da viata tuturor ideilor care mai de care mai nastrusnice, ce ii treceau lui Tudor prin capsor si credeti-ma, unele sunt tare complicate!

Am inteles asa, ca era momentul sa intorc foaia. Am reusit sa scap de contractul mare si nejustificat si cu forte prospete am remutat atelierul undeva mai departe de casa, dar cu un cost al chiriei suportabil de data asta… Din pacate… in scurt timp am avut un accident si m-am rupt piciorul. Mi-amintesc ca asa, imobilizata in ghips am lucrat era cam singurul lucru pe care il puteam face intinsa in pat, sa citesc si sa lucrez, sa fac sa treaca timpul…

 

Recuperarea a fost lunga si a venit iarna cu temeri ca ma voi misca foarte greu cu niste oase rupte si nesudate perfect printr-un Bucuresti deloc prietenos pentru cineva dependent de carje. Din octombrie am lucrat de acasa seminee din polistiren pentru fotografii cu care am legat colaborari, a fost redescoperirea mea. Cel mic a continuat sa ma ghideze, sa ma inspire, am construit chiar casuta lui Mos Craciun in diverse variante …in bucataria devenita atelier.

 

Deznodamantul povestii mele e departe de a se fi petrecut, sunt deschisa sa primesc ceea ce mi-e dat sa primesc.

Cu optimism la inceputul anului am mutat iar (da stiu am mai facut asta de nenumarate ori) atelierul intr-o casa, gasisem si o viitoare ex vecina (sa impartim chiria si spatiul in sine) dar a disparut. Si m-am trezit iar intr-un lac in care inca inot .

 

Banuiesc ca va intrebati de ce nu renunt. Ei bine, m-am mutat a 5-a oara si nu ma las pentru ca bucuria de a face ce-mi place e mai mare ca orice opreliste. Iar fericirea fiului meu cand a avut costumul personajului preferat de ziua lui, desi eu eram imobilizata in pat cu piciorul rupt, nu o poate sterge nicio mica piedica din astea pamantesti!

 

Aleg sa impart bucurie tuturor copiilor intruchipati in Tudor si promit sa pun toata iscusinta mea in realizarea celor mai expresive si inspirate costume sau obiecte de décor!

 

Si mai promit sa nu contenesc in a surprinde copiii vostri cat mai placut prin ceea ce creez, chiar daca va trebui sa lucrez pe genunchi la propriu!

Sper ca in aventura asta sa cunosc oameni minunati cu care sa leg prietenii, colaborari macar la fel de faine ca pana acum si sa continui sa visez! La cai verzi pe pereti (cai am adevarati, 5 ) daca asta ma face fericita si ma implineste!

Va imbratisez cu sufletul!

 

“Doamna cu semineele” din iarna si cea care da frau imaginatiei copiilor vostri!