Blog

La mulți ani, femei extraordinare! ✨
Să aveți un An Nou reușit, plin de iubire, visuri îndrăznețe și dorințe împlinite!
Povestea LibrArtis, asemeni altor mii și mii de povești, este despre pasiune, perseverență, răbdare și creativitate.

Indiferent de natura activităților pe care le-am desfășurat de-a lungul timpului, am simțit permanent dorința de a avea o activitate care să implice o parte consistentă de artizanat. În copilărie priveam fascinați cum priceperea și îndemânarea părinților și bunicilor noștri se transformau în diverse obiecte de uz casnic: piese de mobilier, coșuri din nuiele sau mături, covoare, pulovere. Am crescut într-un mediu în care abilitatea de a meșteșugi diverse obiecte făcea parte din firescul unei vieți simple și împlinite. Drumul nostru în viață ne-a purtat departe de gospodăria tradițională auto-sustenabilă, însă nevoia de a face ceva cu mâinile a rămas fără răspuns până acum 10 ani când, în urma preocupării noastre pentru scrisul de mână, ne-am trezit înconjurați de tot felul de agende, carnețele, plicuri și instrumente de scris. La fiecare început de an era o adevărată sărbătoare să petrecem timp cu o agendă nouă, în care ne scriam meticulos scopuri, liste, zile de naștere, evenimente de familie, programări de zile libere. Și atunci ne-am întrebat: Ce ar fi dacă ne-am crea propria agendă?

Așa a apărut agenda LibrArtis. La puțin timp după ce am început să producem primele caiete și agende, am avut un moment de conștientizare emoționant. De la bunicii noștri păstrăm în familie un singur lucru: un jurnal din armată. Este un caiet cu coperți cartonate acoperite cu pânză neagră ce cuprinde însemnări sporadice ale unui tânăr soldat de 20 de ani. A fost un fel de confirmare că drumul pe care am pornit are un sens mai profund decât am crezut inițial.

Ne place să ne amintim cum activitatea noastră a început de la o coală de carton de legătorie cumpărată din librărie, un top de hârtie colorată și câteva foi de hârtie de împachetat cerată din care am meșterit primul caiet. A urmat o perioadă de drumuri între diverși furnizori: printam într-un loc, plastifiam în altul, puneam spira în altă parte și asta pentru că, în primele luni, nu am avut posibilitatea de a cumpăra vreun echipament de producție. Țin minte că erau momente, iarnă fiind, când soțul meu traversa tot Bucureștiul, pentru a printa chiar și o singură copertă. Nu conta că era ger sau ploua afară sau că dura ore în șir până se întorcea acasă cu materialele printate. Mă simt privilegiată să îl am lângă mine, în această călătorie fascinantă, pe soțul meu. Este omul din spatele cortinei, un comunicator excelent, cu o inimă de aur, care niciodată nu s-a sustras de la greu, dimpotrivă, și-a asumat 100 % provocările și a mers înainte, cu tenacitate, cu dragoste și loialitate.

Și, deși după câteva luni am cumpărat echipamentul de perforat și aplicat spiră metalică, drumurile pentru printuri au mai durat ani. Prima imprimantă de producție am cumpărat-o cu ajutorul comunității WAHM. Îmi dau lacrimile și acum când îmi amintesc că, exact acum 6 ani și jumătate, în cadrul call-ului ”Dotează un atelier”, LibrArtis a fost proiectul care a adunat cele mai multe voturi, câștigând, prin jurizare, mai exact 3000 lei (cea mai mare sumă strânsă până atunci). Și așa am putut achiziționa o veche imprimantă Xerox, care avea câteva milioane bune de printuri făcute, când a ajuns la noi, dar am avut grijă de ea ca și cum ar fi fost un membru al familiei.

De altfel „locuia” cu noi în casă. Nici acum nu ne vine să credem că am avut curajul și inconștiența, am putea spune, de a o urca într-un apartament de două camere la etajul trei. Încet, încet, apartamentul s-a transformat într-un loc pe care cu greu îl puteai defini. Într-o cameră de zi cu bucătărie dechisă aveam de toate: masă, pat, centrală, aragaz, chiuvetă, frigider și imprimanta de producție care ocupa un sfert din cameră. Totul era plin de pachete cu hârtie, autocolant, carton, role de spire, role de folie pentru plastifiere, cutii pentru ambalat agende, role de folii cu bule, tonnere și alte mici echipamente. Toată producția se întâmpla acolo, pe masa din bucătărie. Ne deplasam printre teancurile de materiale precum hamsterii, până în ziua în care copiii ne-au întrebat exasperați: „Voi nu credeți că e cazul să vă luați un atelier?”

Și așa am făcut. Am semnat contractul de închiriere pentru un mic spațiu din afara locuinței, la începutul lunii martie 2020. La o săptămână după ce am mutat toate echipamentele de acasă, am intrat în lockdown.

Mutarea activității într-un atelier a fost un pas important, care a transformat un hobby într-o afacere. A urmat o serie de mutări dintr-un loc în altul după un scenariu identic: atunci când un loc devenea neîncăpător, ne mutam. În timp, am reușit să cumpărăm toate echipamentele necesare pentru a acoperi fiecare etapă din procesul de producție, inclusiv un echipament de gravură cu laser pentru instrumentele de scris. Totul pornind de la o coală de carton de legătorie, fără linii de credit, fără acces la fonduri, fără alte resurse în afara dorinței (nevoii chiar) de a reuși. Fiecare pas înainte s-a bazat pe încrederea că, dacă faci lucrurile corect și depui efortul necesar, rezultatele vor veni. În unele momente critice, sprijinul de cele mai multe ori moral și uneori logistic, al unor oameni care ne-au fost alături în diverse etape ale activității noastre, a contat mult. Însă, cel mai mult a contat faptul că, în paralel cu construirea afacerii, am construit echipa, familia noastră, pentru că LibrArtis este de fapt un atelier de familie, un loc în care pasiunea pentru frumos și creativitatea se împletesc cu încăpățânarea de a crede că se poate trăi din rodul muncii mâinilor noastre.

Așa s-a născut LibrArtis: este un acronim ce conține numele noastre: Li(gia), B(oșcu), R(omeo) +Artis și are ca motto: „Prețuim scrisul de mână”.

Dacă te afli la capătul puterilor și simți că nu mai există șanse pentru tine, că viața e nemiloasă și nu merită eforturi, că statul e de vină pentru tot, trasându-ți singură bariere, înseamnă că pentru tine am scris povestea mea. Situațiile de criză sunt bune, fiindcă ele ne ajută să creștem, să evoluăm, să ne redescoperim talentele, să ieșim din zona călduță în care stăm cuminți. ”Cine depășește criza, se depășește pe el însuși!”

Mă înclin cu recunoștință în fața comunității WAHM și vă mulțumesc tuturor celor care ați crezut în mine, ați comandat, m-ați sprijinit, m-ați recomandat, ați scris recenzii valoroase pe pagina de business. Toți rămâneți aici, în povestea mea!
Chapeau! 👒

www.facebook.com/profile.php?id=100063756333430&sk
www.instagram.com/librartis.official/

Foto credit: Cati Georgescu
Machiaj: Mihaela Gavrilă