Articol scris de Sorina Vână
www.facebook.com/sorinavana/
În loc de sfaturi optimiste despre „schimbare în carieră”
Cea mai grea parte după o concediere sau o pierdere a jobului nu este neapărat lipsa banilor. Este lipsa rutinei.
Nimeni nu vorbește despre golul care se așază în casă marțea la ora 11:00 dimineața. Ora la care, până mai ieri, erai în plină activitate.
Realitatea pe care o trăiești zilnic, dar pe care nu o spui nimănui, este că te simți lăsat în urmă. Te trezești dimineața, deschizi laptopul și realizezi că nu ai unde să te grăbești. Căsuța de e-mail e goală, iar notificările de pe LinkedIn par să vină dintr-o altă lume.
Apare o vinovăție bizară. Îți vine greu să ieși la o plimbare în mijlocul zilei, de parcă ai chiuli. Iar când te întâlnești cu un cunoscut, speri din tot sufletul să nu te întrebe: „Tu unde mai lucrezi acum?”.
În loc de sfaturi optimiste despre „schimbare în carieră” sau „noi începuturi”, adevărul e că uneori ai nevoie doar ca cineva să recunoască un lucru simplu: e al naibii de greu să îți reconstruiești identitatea când ecranul rămâne stins.
Ce ai simțit cel mai mult lipsa azi?
Fără filtre și fără lozinci motivaționale
Opinia mea sinceră despre ce înseamnă să-ți pierzi jobul, pe care n-am avut curajul să o spun până acum: ne mințim singuri când împachetăm perioada asta într-o poveste roz despre „oportunități” și „reinventare”.
Când rămâi pe tușă, internetul e plin de oameni care îți spun să profiți de timp, să te relaxezi și să vezi partea bună.
Dar realitatea de acasă e complet alta. Nimeni nu vorbește public despre nodul în stomac pe care îl ai când îți recalculezi bugetul de la o lună la alta. Sau despre cum e să te trezești luni dimineața și să realizezi că nu ai unde să te duci, că s-a dus toată rutina ta. Ești sub o presiune continuă să aplici la joburi, să fii activ și vizibil, iar dacă încerci să iei o pauză de o zi doar ca să respiri, nu te poți relaxa pentru că apare imediat un sentiment de vinovăție. Simți că pierzi timpul degeaba.
Ambalăm o perioadă super grea și plină de incertitudine într-un fel de concediu prelungit, doar pentru că dă bine pe social media. Dar adevărul e că e epuizant. Cel mai greu nu e să trimiți CV-uri, ci să-ți păstrezi moralul când primești doar e-mailuri automate sau refuzuri pe bandă rulantă.
E o perioadă complicată prin care trebuie să treci cumva, pe picioarele tale, fără filtre și fără lozinci motivaționale.
Voi cum ați gestionat (sau cum gestionați) contrastul ăsta dintre ce trebuie să pară la exterior și ce simțiți de fapt în fiecare zi?
Sprijin
Nu ofer timpul meu oricui. Și nu e aroganță, e respect față de amândoi. Când treci prin șocul unei concedieri sau prin incertitudinea de după pierderea unui job, ești vulnerabil. Tentația este să cauți mentori, experți sau rețete magice de pe internet care îți garantează că te repun pe picioare în zece zile.
Eu nu sunt coach, nu sunt trainer și nu sunt un profesionist al dezvoltării personale. Sunt pur și simplu un om care a trecut prin propriile provocări, care știe exact cum se simte acea incertitudine și care a înțeles că, de multe ori, lozincile motivaționale mai rău fac. Nu am soluții gata făcute și nu pot ajuta pe toată lumea. Pentru cine NU este spațiul meu:
Pentru cei care caută consultanță de carieră sau ghidaj profesionist: Nu refac CV-uri, nu predau tehnici de interviu și nu ofer strategii de business.
Pentru cei care vor planuri stricte de acțiune: Dacă vrei pe cineva care să te împingă de la spate să fii într-o alergare continuă, energia mea nu ți se va potrivi.
În schimb, sunt aici pentru tine dacă:
Ai nevoie doar de un om care să te asculte: Cineva care înțelege cu adevărat nodul în stomac de luni dimineața, rutina destrămată și vinovăția bizară de a lua o pauză de o zi doar ca să respiri.
Cauți empatie reală, nu lecții: Vrei un spațiu sigur unde să poți spune exact ce simți ,cu frică, cu furie sau cu îndoială ,fără să fii judecat, analizat sau „reparat”.
Vrei doar să vorbești cu cineva care a fost acolo: O conversație simplă, de la egal la egal, care să te ajute să te simți mai puțin singur în toată această tranziție.
Nu am răspunsuri universale, dar pot să ofer prezență, atenție și o ureche dispusă să asculte atunci când zgomotul din jur devine prea obositor.
Dacă simți că un astfel de dialog te-ar ajuta în perioada asta, lasă-mi un mesaj aici www.facebook.com/share/p/14i1Re83Bu9/ , în comentarii, cu cuvântul „Sprijin” și stabilim un moment în care să stăm de vorbă, la o cafea virtuală.
Îți mulțumim că ești alături de noi! Poți direcționa 3,5% din impozit către WAHM!
Procentul de 3.5% este parte a impozitului plătit statului pentru salarii. Avem opțiunea de a-l direcționa spre un ONG. Ne-am bucura să fie Asociația Work At Home Moms, acest aprig și temerar ONG! Procedura e foarte simplă! 😁🌸 Poți completa formularul aici! Îți mulțumim!