#povesteamea
Camelia Nicoleta
Vă salut cu drag!
Frumoasa mea poveste a început acum vreo 7 ani, când m-am mutat în Arad.
Cum așa? Să vă spun…
Când m-am mutat aici, am venit pe jumătate din salariul pe care îl câștigam în București, chipurile pe o funcție mai mică, dar aceleași responsabilități, chiar mai multe. Sătulă de promisiuni și nepotisme, după vreo doi ani, am plecat, pe un salariu și mai mic. Așa că, am renunțat la funcția de conducere, care îmi aducea satisfacții financiare, dar îmi ocupa tot timpul, chiar și cel liber, și m-am angajat ca și analist financiar. Când am aplicat pentru job, m-au întrebat de vreo trei ori dacă sunt sigură că vreau să mă angajez la ei, că salariul e foarte mic. Sunt ferm convinsă că am făcut cea mai bună alegere, sau așa mi-a fost scris. A fost ca în concediu, așa de relaxată și fără responsabilități nu m-am simțit niciodată. Bineînțeles că, primul fluturaș de salariu s-a lăsat cu lacrimi. 😅
Am fost relaxată, fericită, dar fără bani. De la atâta relaxare, a apărut pe lume și prima noastră minune, iar după vreo doi ani, și a doua.
Eh, cam aici s-a terminat cu relaxarea, când ai responsabilitatea viitorului a doi omuleți, trebuie să-ți miști fundu’, cam asta îmi sună în minte în fiecare zi.
Am început să fac brăduți interactivi din fetru, să intru într-un MLM, să fac mărțișoare, diferite decorațiuni, orice ban în plus, era binevenit.
Nebunia a început anul trecut, în ianuarie, când m-am apucat de făcut mărțișoare! Am început câteva modele, iar pe parcurs mi-au venit tot mai multe idei. Așa că, am pictat la mărțișoare de n-am mai avut aer. Deși tata e pictor, talentul la pictură m-a cam ocolit, dar ceva, ceva s-a prins. Atunci, mi se păreau wow, așa li se păreau și clientelor, căci nu apucam să acopăr cererea. Acum, când mă uit la ele, nu mi se mai par la fel de frumoase🤭, daaar le iubesc așa cum sunt, și le iubesc și mai mult când mă gândesc că acesta a fost startul afacerii mele.
Cine s-ar fi gândit că poți porni o afacere cu banii din vânzarea mărțișoarelor?
Alăptarea copiilor în tandem mi se pare cel mai frumos sentiment din univers, așa că am vrut să imortalizez cumva acest moment.
Îmi doream enorm o bijuterie cu lapte matern, dar fata care a adus acest trend la noi în țară, nu mai lucra pe atunci, plus că nu mă regăseam în acele modele. Aaaa, stai mă nene, păi ce, eu nu pot să fac? Și așa a luat naștere Aniami’s Boutique – Atelierul de bijuterii cu lapte matern
Le-am povestit prietenelor mele, instant au zis că și ele își doresc, iar vorba a mers tot mai departe. Aici am zis, da, asta e afacerea pe care mi-o doresc, asta vreau să fac.
Mi-am legalizat afacerea, am investit în materiale, și am început cu pași mici. Din tot ce am câștigat până acum, nu am băgat nimic în buzunar, am reinvestit, am încercat modele noi, diferite tehnici, am vrut să fie totul perfect. Și a fost. Pe măsură ce postam câte un model nou, cererea devenea din ce în ce mai mare.
Să pot acoperi cererea foarte mare, mi-ar mai fi trebuit câteva mâini. M-am cam dat peste cap aici, deveneam tot mai frustrată că nu pot acoperi cererea, un ajutor nu aveam cum să îmi iau, deoarece lucram doar noaptea, când dormeau pruncii. Am tot căutat soluții, până am decis că e vremea să îmi fac un atelier. Bine, bine, fac, dar de unde bani? Nu lucram atât de mult, încât să adun bani pentru construcția unui atelier. Credit nu-mi dădea nimeni, că firma nu avea vechime. Nu m-am lăsat până nu am făcut rost de bani. Am găsit o bancă, care să îmi acorde un împrumut cu venitul meu minim, din indemnizație. Doamne, cât de fericită am fost. Azi, atelierul meu este gata, am început timid și cu primul ajutor.
Fiind unicat, fiecare produs necesită discuții ample cu clienții, așa că, mi-am dorit să simplific foarte mult acest proces. Astfel, anul acesta, am decis că un site mi-ar fi de mare ajutor. Am reușit-o și pe asta!💪💪💪 De câteva luni, este gata și site-ul.
Pentru anul acesta, cât mai primesc încă indemnizație, mi-am propus să investesc, în continuare, tot profitul, ca atunci când se termină perioada de concediu, să mă pot baza strict pe venitul din proiectul meu. Am găsit un om fain, care se ocupă de optimizarea site-ului, o fată mega talentată care face cele mai faine poze bijuteriilor mele, o fată foarte conștiincioasă care mă ajută în atelier. Caut să aduc tot timpul modele noi, pregătesc chiar și o colecție pentru mămicile care nu mai alăptează.
Simt că merg pe drumul cel bun, că micuța mea afacere crește încet, dar foarte frumos.
Drumul nu a fost ușor, nopțile nedormite și-au spus cuvântul, am devenit irascibilă și frustrată că, deși, fizic sunt lângă cei mici, mintea e în multe alte locuri. Încă caut să găsesc un echilibru între viața de famile și afacere. Mi-am programat câteva ședințe cu un psihoterapeut, îmi doresc să fiu cea mai bună variantă pentru copiii și soțul meu.
Mulțumesc că ați citit până aici, mă ajută mult câteva sfaturi despre cum ați găsit un echilibru între viața de familie și afacere.
