Blog

Diana Bonteanu:
#povesteamea
Povestea mea e lungă așa că voi începe a vă spune că mie mi-a plăcut să cos de mică. Cred că aveam vreo 4 ani când am început să umblu(a se citi “să stric”) la mașina de cusut a mamei, o Ileana cu pedală😁. Vacanțele la bunici m-au ajutat să iubesc lucru de mână- cusut, croșetat, impletit. Dar când am crescut, părinții, societatea, viața, m-au împins pe alte drumuri. Prima mea “dezamăgire” în carieră a fost jurnalismul, când am aflat că teoria e frumoasă, dar practica ne omoară. Cel puțin în orășelul mic unde locuiesc eu, conceptul de deontologie jurnalistică e așa, ceva orientativ. În 2007 l-am cunoscut pe cel ce urma mult mai târziu să îmi fie soț și am înființat împreună o firmă de consultanță fonduri europene și proiectare în construcții. A fost frumos, am crezut că putem schimba lumea, am pus suflet și pasiune, au rămas în urma noastră proiecte cu care mă pot mândri. Dar, stres-ul, oboseala, răspunderea au început să lase urme.
În momentul în care am rămas însărcinată am decis că e momentul pentru o schimbare, că fetița mea merită o mamă liniștită și relaxată și am hotărât să mă intorc la cusut. Soțul meu a fost cel mai mare susținător al meu. Era planificat ca el să se ocupe în continuare de consultanță, până reușeam eu să pun pe picioare atelierul de lenjerii, ca apoi să ne ocupăm împreună doar de atelier. Din păcate, din nou, viața a avut alte planuri, și Dumnezeu l-a luat pe soțul meu la el. Așa ca, anul trecut în iulie am rămas singură, cu o fetiță de 1 an și 4 luni, rate și cheltuieli, o firmă care nu putea produce nimic fără sotul meu și cu un munte de planuri. Din fericire pentru mine, zâmbetul fetiței mele a fost toată energia și motivația de care am avut nevoie pentru a reuși. Am început să cos de acasă, am investit cât am putut în materiale și am ajuns într-un an de zile să funcționez într-un spațiu de producție, să îmi achiziționez masină de brodat și să caut angajați. Funcționez cu forme legale de la început, pentru că nu concep altfel, reușesc sa-mi susțin afacerea și cheltuielile casnice și să ii ofer fetiței mele tot ce are nevoie. Mă văd peste 5 ani având un atelier cu minim 20 de angajați și o cifră de afaceri de peste 500.000 de euro. Acesta este targetul meu și fiecare celulă a mea există pentru asta și pentru moștenirea pe care vreau să o las copilului meu.
Sfatul meu, pentru mămicile care sunt la început de drum este să “Dream big and follow your dream” pentru că, să știți că e adevărat, ești ceea ce gândești.

Scuzati-mă dacă am scris prea mult, dar am considerat că trebuie descris tot tabloul. Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi.