Blog

Povestea mea, Ivo Macovei Digital Cake

“La 19 ani plecam din Iași în București pentru a-mi împlini visul de a deveni jurnalist. De atunci până acum, am acumulat experiență în domenii din cele mai diverse și am experimentat cu viața de expat.

Primul meu job serios în București a fost cel de la A&A Records/Warner music licensee. Aici, ca pr&marketing assistant mi-am împlinit visul de a scrie, eram implicată în tot ce însemna partea de news, (redactare, monitorizare) și comunicate.

Tineam legatura cu radioul, cu presa scrisă și online, reușind să-mi construiesc astfel relații frumoase cu oamenii din media. Am învățat despre marketing, coordonam toate campaniile lor online – care pe atunci erau la început.

Ceea ce am iubit însă cel mai mult la acest job a fost șansa de asculta și vedea în premieră piesele artiștilor Warner.
După doi ani am simțit însă nevoia unei schimbări radicale așa că atunci când sora mea mi-a propus în glumă să vin în Cayman Islands am zis “da!”

Domeniul în care urma să lucrez era unul nou pentru mine și acest lucru îmi alimenta anxietatea, nu mă puteam bucura de ideea că voi locui pe o insulă și voi putea înota în ocean oricând.

Interviul pentru job a fost online, l-am trecut cu brio și în două săptămâni eram deja cu biletele cumpărate și bagajul făcut. Am devenit sales assistant pentru cel mai mare lanț de magazine din Caraibe, Diamonds International (high end jewelry). Am învățat într-un timp foarte scurt totul despre pietre prețioase, cum să oferi un customer service de calitate, cum să mă prezint și cum să negociez.

Jobul acesta mi-a oferit șansa de a juca un rol, cel al extrovertului, eu fiind o introvertita cu acte-n regulă. Mi-a oferit un boost în ceea ce privea încrederea și stima de sine pentru că eram foarte bună în domeniu. Am prins repede tehnicile de negociere, reușeam să ma fac placută și adrenalina unei vânzări îmi alimenta ego-ul.

După un an pe poziția aceasta am fost promovată ca trainer.
Ofeream noilor-veniți training de produs și îi ajutam să se acomodeze cu magazinul. Mă obișnuisem cu noua mea viață în Caraibe, iubeam mâncarea lor picantă, veșnica buna-dispoziție a localnicilor, rutina mea, plaja și oceanul lor minunat. Prima baie în ocean m-a prins zâmbind cu gura până la urechi. Imi puteam vedea picioarele prin apa aceea de un albastru ce nu se poate descrie și, deși era un pic rece, m-am simțit cu adevărat vie după foarte mult timp.

După doi ani petrecuți acolo, am început să mă întreb ce planuri de viitor am. Acumulasem o experiență minunată însă îmi doream ceva stabil și, deși trăiam o viață de expat extraordinară, “acasă” era pe buzele mele din ce în ce mai des. Am aplicat cam într-o doară la o pozițe de sales assistant pe un cruise line și am primit repede un răspuns pozitiv.

După o scurtă ezitare mi-am zis că e momentul să încep o altă aventură, iar în două săptămâni îmi împachetam viața mea din Caraibe pentru a călători cu vaporul prin Europa.
Am petrecut cele mai intense 3 luni din viața mea. Am văzut locuri extraordinare (Grecia, Franta, Italia, Turcia) și am avut parte de traininguri din cele mai diverse (pompier, resuscitare, managementul multimilor etc.) pentru ca la sfârșit să-mi obțin certificatul de marinar. Timpul petrecut acolo pentru mine a fost un fel de mini-armată! Aveam un program draconic, trezit dis de dimineață mers la cursuri, mers la muncă..și acolo am reușit
performanța pentru prima dată de a dormi în picioare (oricând ma sprijineam de un perete mai mult de 2 minute reușeam să ațipesc).

După trei luni de contract am decis să mă întorc acasă, în Iași. Aici am petrecut o perioadă de timp acomodându-mă cu noua mea viață și identitate. Oportunitatea de a lucra însă ca buyer internațional a bătut la usă și nu am putut să o refuz. Aveam ocazia să primesc training specializat pe achiziții de la specialiștii lor în Tunisia și să călătoresc des în Franța pentru a-mi întâlni angajatorul. Așa că am locuit 3 luni în Tunisia, unde deși aveam parte de un program aglomerat și eram un pic anxioasă pentru că (iar!) o luam de la zero într-un domeniu necunoscut, m-am simțit extraordinar. Oamenii pe care i-am cunoscut au fost minunați, foarte ospitalieri și mereu cu zâmbetul pe buze. Am fost norocoasă și am primit cazare într-un apartament la 10 minute de plajă așa că dorul meu după oceanul din Cayman mi-l domoleam prin vizitele la plaja de aici. Am învățat totul despre achiziții, tehnici de negociere, cum să gestionez o bază de furnizori și să-mi mențin relațiile comerciale. Am fost la târgul din New York, unde mi-am cunoscut personal o parte din furnizori și a fost extraordinar să-i cunosc și să le vorbesc face to face. Am mâncat cea mai bună pizza din New York cu una dintre furnizoarele mele și mi-a prezentat Manhattan într-o lumină nouă. Cei doi ani petrecuți ca buyer au trecut extrem de repede și mi-au oferit curajul de a-mi încerca norocul ca antreprenor.

Mi-a plăcut dintotdeauna ideea de a fi independentă, de a-mi face singură programul și de a lucra în ritmul meu. cumva statutul de antreprenor mi s-a potrivit ca o manușă. Pentru mine, Ivo’s boutique fost o experiență absolut grozavă. M-a umplut de fericire și entuziasm să văd cum viziunea mea prinde formă și oamenii cu care colaboram îmi acordau toată încrederea lor. Am lucrat cu oameni extrem de creativi, designeri români care își doreau să se facă cunoscuți și în afară și care apelau la serviciile mele. Ivo’s boutique nu erau doar un shop online, ci și o platformă de lansare pentru ei. Ofeream pentru prima dată serviciul de sales reprezentative, adică îmi luam angajamentul de a le găsi puncte de desfacere (buticuri,
magazine) în afara țării.

Am avut parte de o perioadă extrem de intensă, făceam marketing, vânzare, negociam, încheiam contracte, mergeam la târguri și întâlniri, dădeam telefoane și țineam contabilitatea. Din păcate, toată frenezia mea a fost curmată brusc pe 10 iulie 2015. Atunci m-am trezit la terapie intensivă și realizam că nodulul acela din sânul drept care crescuse într-un ritm nebunesc până atunci nu era inofensiv.

Am ignorat cumva toate semnele, dar am mers la medic, am fost responsabilă. Imi era greu însă, chiar și după ecografii, chiar și după discuția cu medicul chirurg, să accept ca, la 28 de ani, aș putea primi diagnosticul de cancer. Așa că în momentul în care m-am trezit înfășurată toată în bandaje mi-am dat seama că discuția din dimineața operației cu medicul vis-a-vis de “îți dai consimtămăntul să scoatem sânul în caz de..” avea sens.
Sansele de 50% de a avea cancer erau acum 100%. Mi-au făcut operația de mastectomie, adică mi-au scos în întregime sânul. La o lună după operație au venit rezultatele detaliate: aveam cancer stadiul 1, localizat doar în nodul, fără receptori hormonali, dar cu un grad de multiplicare extrem de mare așa că recomandarea a fost de chimioterapie preventiv. Medicul mi-a spus că exista posibilitatea de a rămâne sterilă după tratament, lucru care a declanșat o furtună interioară de proporții și am realizat că îmi doresc să devin mamă în viitor. Acest lucru m-a făcut să caut
specialiști în fertilitate pe care i-am găsit la noi, în Iași.

Am devenit prima lor pacientă pe onco-genetică, adică prima pacientă oncologică care și-a înghetat ovocitele înainte de chimioterapie.
Au urmat 6 luni de chimioterapie despre care îmi este greu și acum să vorbesc. Am fost condusă doar de instinctul de supraviețuire, am fost amorțită, mi-am dat frumos shut down pentru că dacă începeam să simt nu m-as mai fi oprit din plâns. Furia a fost cea care nu m-a lăsat să mă scufund în depresie, datorită furiei am reușit să funcționez și să mă port relativ normal. Nu am plâns deloc în aceea perioadă.

Cumva, încă mi se pare incredibil cum am reușit să rămân relativ normală în cea mai grea perioadă din viața mea. Vanitatea și ego-ul meu au avut de încasat o lovitură mare, mi-a căzut părul, am slăbit foarte mult, arătam cumva ca o umbră a ceea ce eram inițial. Am început chimio în octombrie, iar pe 7 martie am avut ultima ședință. Am avut norocul să dau peste medici empatici și asistente absolut fenomenale cărora nu cred că am să le pot mulțumi îndeajuns.

Scrisul m-a ajutat foarte mult în această experiență, a fost benefic, reușeam să exprim și să dau afară emoțiile negative și o parte din furie așa că am creat Ivo Macovei my writing spot – o pagina de fb unde am consemnat trăirile de atunci.

In iulie 2016 îl cunoșteam pe actualul meu partener, iar în septembrie începeam un nou capitol: comunicare corporate. Am ales ceva ce mi se părea ușor (atunci!) și mi-ar fi acordat șansa să-mi intru în ritm după o pauză destul de mare. Am învățat foarte mult despre comunicare, cum se face ea într-un mediu atât de restricitv cum este cel corporate, dar mi-a oferit șansa încă o dată să mă reinventez.

După un an jumătate de la ultima sedință de chimioterapie am avut parte de surpriza vieții mele: am aflat că sunt însărcinată! Sarcina în sine ne-a luat pe nepregătite mai ales că în urma unor investigații aflasem că rezerva mea ovariană era serios afectată în urma chimioterapiei și cel mai probabil ar fi trebuit să apelez la fiv dacă îmi doream să devin mamă. Olivia s-a născut pe 1 aprilie sănătoasă și cu niște plămâni puternici. După primul ei plâns mi-am șoptit:”am născut o vikingă!” am avut ocazia să cresc ca om, am devenit mamă, m-am schimbat și am învățat că pot funcționa cu 3 ore de somn și că am de fapt o răbdare de fier. Am avut și timpul necesar să mă gândesc ce vreau să fac mai departe și deși inițial eram foarte confuză ce m-a ghidat a fost sentimentul acela de împlinire pe care l-am simțit din plin când am fost antreprenor.

Am pornit cu acest sentiment în minte și am construit mai departe. Mi-am adus aminte cât de mult mi-a plăcut primul meu job și am început să sap mai departe.
Am realizat ca marketingul digital mă entuziasmează că sunt o mulțime de concepte, idei și tehnologii care mă pasionează așa că am început să asimilez. am realizat că toată experiențele mele anterioare m-au ajutat să ajung în acest punct: sunt marketer digital.

In octombrie 2019 am lansat digital cake – agenția mea de digital marketing ce oferă atât cursuri cât și consultanță antreprenorilor la început de drum. Pe 16 februarie 2020 am creat și susținut primul meu training de digital marketing în fața a 35 de persoane. A fost un moment emoționant și greu, mai ales că în urmă cu numai 11 zile avusesem ultima operație de reconstrucție de sân.

Luna ianuarie și jumătate din februarie au fost astfel un efort continuu, am lucrat cu mine, mi-am alimentat niște anxietăți, apoi am reușit să le rezolv. Am făcut research, am învățat foarte mult, m-am internat și externat din spital, iar cu numai 3 zile înainte de training am terminat prezentarea. Pe social media trainingul a avut parte de o primire călduroasă, mulți oameni sunt interesați de subiectul marketingului digital.
Momentul prezentării trainingului îmi e acum cumva în ceață pentru că eram un cocktail de adrenalină și oboseală.Am decis că trainingul este unul de actualitate și merită să fie repetat astfel că pe 31 ianuarie îl reiau în format de webinar (actualizat și revizuit) – digital marketing 2021!
Simt că rolul de digital marketer mi se potrivește, știu că am foarte mult de învățat, dar sunt “up for it”! în vară se împlinesc 6 ani de la primirea diganosticului și sunt pregatită să las în urmă acest capitol și să încep unul nou.
to be continued…

Evenimentul lui Ivo este aici https://www.facebook.com/events/398578218258074, vă invităm să o cunoașteți mai bine.”