Interviu realizat de Roxana Leotescu de la Playbuzz.ro
1. Te salutăm, Cristina! Pentru comunitatea wahm, te invit să ne povestești despre tine, despre Cristina-femeie, Cristina-mamă, Cristina-soție, despre cum e să fii work at home mom și cu ce te ocupi în prezent, la ce visezi, ce pregătești…?
Salutări! Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a spune povești cu voi.
Eu sunt Cristina Marin sau cum sunt cunoscută în mediul online: Mama lui Vladimir.
Când l-am cunoscut pe Eugen, am știut că el trebuie să fie viitorul meu soț. După nici 1 an ne-am căsătorit, iar după 6 luni de la căsătorie am rămas însărcinată cu Vladimir. Lucrurile s-au așezat atât de frumos și rapid, că nici nu puteam spera că va fi mai bine. Datorită lui Eugen am avut curaj să încep blogul, el m-a sprijinit, este cel care mi-a creat site-ul și pe care îl stresez când nu funcționează ceva.
Momentan m-am întors la serviciu, simțeam nevoia să merg din nou la birou, dar încep să cred că ar trebui să dedic tot timpul meu familiei și blogului. Voi vedea pe parcurs ce voi alege.
2. Cum a luat naștere https://www.facebook.com/MamaLuiVladimir? Mai intâi, cine e Vladimir și cum e să fii mama lui?
Vladimir este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. Spun asta pentru că a decis să vină pe lume în dimineața zilei când am împlinit 28 de ani. În ziua aceea am primit duble felicitări, cu ocazia zilei mele de naștere și cu ocazia nașterii noului membru al familiei Marin.
Să fiu mama lui, mi-a schimbat total percepția a ce este important în viață, și brusc celelalte lucruri au devenit neimportante.
Eu sunt o persoană căreia îi place să fie informată, iar apariția bebelușului a accentuat această dorință. Pe parcursul sarcinii am frecventat diverse cursuri prenatale, tocmai pentru a obține cât mai multe informații corecte despre alăptare, creșterea și îngrijirea bebelușului.
Ideea blogului a apărut cu doar câteva luni înainte să îl creez efectiv, anul trecut, în pandemie.
Ca orice mamă sunt membru în mai multe grupuri pentru mămici și am rămas surprinsă de unele întrebări ce le-am văzut. Sunt foarte multe mame care încă dau sfaturi despre îngrijirea copilului așa cum au primit de la mame, bunici, sau care iau de bun cam orice informație găsesc în online. Blogul a apărut în ideea că pot veni în ajutorul mamelor cu experiența mea și cu informațiile pe care le-am dobândit în timp.
3. De unde vine pasiunea ta pentru scris? Cum ai cultivat-o în timp?
Încă de când eram copil îmi plăcea să scriu, aveam caiete unde scriam tot felul de povești pe care mi le imaginam. Pe parcurs am cam renunțat la scris, dar mi-am redescoperit pasiunea când am început să creez primele articole pentru blog. Recunosc că am avut multe emoții, dar pe măsură ce scriam, cuvintele și ideile veneau de la sine.
4. Cum alegi subiectele? Cum tratezi subiectele mai delicate, de exemplu, depresia postnatală? La noi pare a fi încă un subiect tabu.
De obicei aleg subiectele cele mai de interes pentru comunitatea mea. În urmă cu câteva luni am postat un articol destul de complex despre depresia postnatală scris în colaborare cu un psiholog. Într-adevăr, cel puțin la noi în țară depresia postnatală este tratată ca ceva superficial, ca un “moft”, uneori chiar se spune că nu există. Consider că este foarte important să tragem un semnal de alarmă în legătură cu asta. Dacă ție nu ți s-a întâmplat, nu înseamnă că nu există!
5. Ce consideri că ar trebui să știe mamele în momentul în care aduc pe lume un copil? Care este experiența ta în acest sens, sau ce nu ai știut tu în acel moment și ți-ar fi prins bine să fi știut?
Aș vrea ca ele să știe că este în regulă să simtă ceea ce simt! Fie că nu simt conexiunea cu bebelușul imediat sau că se simt copleșite și au nevoie de ajutor! Este în regulă.
Eu personal nu am simțit conexiunea cu Vladimir în primele zile, acea conexiune magică de care vorbesc toate mămicile, care apare în momentul în care vezi prima dată bebelușul. Am crezut că este ceva în neregulă cu mine. Dar am avut nevoie doar de ceva timp pentru a mă acomoda.
Aș fi vrut să știu și faptul că după naștere încă voi avea o burtică mare, ca și cum sunt încă însărcinată, până își revine uterul la forma inițială. Pentru mine a fost șocant să mă văd așa.
6. Cum e pentru tine maternitatea în pandemie? Cum resimțiți ca familie pericolul și cum alegi să îl protejezi pe Vladimir?
Pentru noi pandemia a avut și unele părți bune. Vladimir avea puțin peste 6 luni când a început și Eugen a trebuit să lucreze de acasă. Pentru că a lucrat de acasă a fost prezent la toate achizițiile lui Vladimir: mers în 4 labe, prima dată când s-a ridicat prima dată sprijinit, primele cuvine și primii pași. În alte circumstanțe ar fi pierdut toate acestea pentru că ar fi fost la birou.
Partea proastă a fost că Vladimir o perioadă destul de mare și-a văzut bunicii doar la distanță, noi chiar am evitat pe cât posibil să ne întâlnim cu prieteni sau rude. Pentru siguranța noastră și a lui Vladimir.
De când s-au relaxat măsurile de prevenție ne-am mai relaxat și noi, mai ales că am ales să ne vaccinăm contra virusului, tocmai pentru a-l proteja pe Vladimir. De câteva luni merge la grădiniță, dar ne gândim ce să facem în situația de față, mai ales că numărul cazurilor crește alarmant și luăm în considerare să îl retragem de la grădiniță.
7. Ce înseamnă pentru tine să fii mamă și care sunt cele mai mari provocări dar și cele mai mari bucurii?
Pentru mine să fiu mamă înseamnă griji, nopți nedormite, alegeri, curaj, dar toate acestea din iubire pentru mogâldeața care depinde în totalitate de tine. Este ceva ce nu poți învăța înainte, o experiență pe care încă o învăț pe parcurs.
Cea mai mare provocare la începutul maternității pentru mine a fost să mă obișnuiesc cu somnul întrerupt și puțin. În primele săptămâni aproape zilnic mă simțeam rău din cauza oboselii, dar m-am obișnuit pe parcurs cu rutina. Acum, că Vladimir a crescut și se poate exprima atât verbal cât și prin gesturi, una din cele mai mari bucurii este când vine la mine fericit că mă vede chiar și după 2-3 ore de absență, mă îmbrățișează, mă pupă și spune că i-a fost dor de mine. Efectiv mă topesc.
8. Despre echilibru, cum îl regăsești, ce atârnă mai mult în balanță?
Echilibrul l-am găsit datorită soțului meu, care a fost implicat încă de la început în îngrijirea lui Vladimir. Datorită lui și că am împărțit toate treburile casnice, inclusiv tot ce aveam de făcut cu Vladimir (băiță, mers la medic, schimbatul scutecului, etc.) mi-a fost mult mai ușor să găsesc timp și pentru mine ca femeie. Noi credem că tatăl nu o “ajută” pe mamă, cum auzim deseori, ci participă activ la îngrijirea copilului și treburile zilnice, ca un partener. Chiar dacă el lucrează, să nu uităm că și mama are un job foarte solicitant 24/24 h.
9. Te invit să ne spui în câteva cuvinte ce regăsim pe blogul tău www.mamaluivladimir.ro? Pe cine aștepți în vizită și mai ales, care este “meniul”?
Pe blog găsiți subiecte despre sarcina, naștere, bebeluși, despre creșterea și îngrijirea copilului, inclusiv interviuri cu medici de diverse specialități. Totul în dorința de a ajuta cât mai multe mame cu informații corecte.
10. O întâmplare amuzantă cu Vladimir este…
Soțul meu este din Republica Moldova, iar limba lui maternă este rusa. A învățat limba română abia când a început școala și a perfecționat-o când a venit în România la 14 ani.
Rusa îmi pare o limbă foarte grea, dar el încearcă să îl învețe și pe Vladimir, și spre surprinderea mea chiar reține foarte multe cuvinte. Și eu încerc să învăț, dar de multe ori Vladimir știe mai bine ca mine.
O întâmplare amuzantă: ne uitam pe niște cărticele, repetam unele animale, și când ajungem la câine, spune: Câine, adică sabaka! Am rămas surprinsă, eu nu știam ce înseamnă, a trebuit să verific cu Eugen :))
11. Dar o peripeție care ți-a pus abilitățile de negociere sau rezistența la stress la încercare?
De curând, după ce a trecut și perioada de acomodare a lui Vladimir la grădiniță, și se ducea zi de zi cu zâmbetul pe buze, într-o dimineață a făcut un mare tantrum că nu vrea să se ducă. Nu voia să se încalțe sub nicio formă. Dacă în alte circumstanțe cu siguranță mi-aș fi pierdut răbdarea, în situația aceasta am stat cu el de vorbă ca și cum ar fi un om mare și am reușit să îl conving să se ducă. Și ce credeți? Tot cu zâmbetul pe buze a plecat.
12. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Ziua noastră începe destul de devreme, indiferent de zi. Vladimir se trezește în jur de 7 dimineața. Într-un timp îmi doream să se trezească și el cum auzeam că o fac alți copii pe la 9-10, dar mi-am dat seama că este ora perfectă ca el să se trezească, iar seara adoarme până în ora 9.
După ce se trezește luăm micul dejun împreună, iar apoi facem tot felul de activități: exersăm cuvinte noi, pictăm, facem jocuri de asociere. După somnul de prânz ieșim afară și stăm până la ora cinei, după citim câteva povești, băiță și nani.
13. Un gând de încurajare pentru proaspetele mămici sau pentru cele ce își doresc să pornească propriul blog…?
Să o facă! Este o experiență foarte interesantă plină de provocări. Până la urmă dacă nu încerci, nu ai de unde să știi ce va fi, nu?
