Blog

Să o cunoaștem sau recunoaștem pentru cei care deja știu câte ceva despre ea, pe Alexandra Pintea Varnava http://ouzoland.com

În 2007 eram o jurnalistă, PR-istă, “event organizer”, tot tacâmul, cu planuri mari de carieră. L-am cunoscut pe soțul meu, grec get beget, m-am îndrăgostit nebunește și am cam uitat de toate. În câteva luni m-am mutat în Grecia, pe o insulă, Evia, și aici am rămas.

Lucrai de acasă și înainte sau maternitatea a fost sursa de inspirație pentru mutarea “biroului”?

Înainte de apariția lui Ioannis (Ionuț cum îl strig eu) am lucrat diverse. Ba la o revistă locală, ba la un ziar, la un moment dat am pornit o afacere proprie, o revistă care se distribuia gratuit. Nașterea lui Ionuț a coincis cu apariția crizei în Grecia, am fost nevoită să închidem cele pornite și m-am dedicat lui, copilului. Încet, încet mi-am dat seama că asta era exact ceea ce-mi doream. Să fiu alături de copilul meu, să-l văd crescând, să mă bucur de fiecare moment. E drept, decizia asta a fost mai ușor de luat, având și sprijinul (financiar și nu numai) al soțului.

Ai reușit să adaptezi jobul avut anterior la noul statut de mamă prezentă, activă sau ai fost nevoită să găsești, adesea să inventezi alte activități și preocupări care să se poată desfășura de acasă?

Revista nu a mai pornit. Criza a venit și a rămas peste noi, clienții pe care îi aveam deja au început să aibă și ei probleme așa că am decis să nu continuăm procesul. Și pentru că deja începuse să-mi placă mult să fiu parte de zi cu zi din viața lui Ionut, am decis să mă reorganizez. Să caut să fac alte lucruri care să-mi permită să fiu cu el și, în același timp, să mă simt împlinită profesional. Am început să scriu pe blog, așa, ca o joacă, apoi am început să scriu povești pentru copii (asta a fost mereu o dorință de-a mea) și încet, încet au început să se contureze alte proiecte.

Suntem adesea întrebați: cine apasă “send” unui mail important (cu rapoarte atașate), scris de o mamă WAHM către angajatorul ei? Ea sau copilul? Tu cum îl implici pe băiețelul tău în activitățile de mamă care lucrează de acasă?

Eu nu am de trimis mail-uri așa de importante. Ionuț merge la grădiniță câteva ore pe zi (3 maxim 4) și în timpul acela fac exact ce-i mai fierbinte pe lista de așteptare. Apoi suntem amândoi – el construiește orașele și mașini din LEGO, eu scriu. E sursa mea de inspirație, cartea de povești pentru copii e plină de idei de-ale lui, de întâmplări de zi cu zi din viața noastră. Proiectul meu următor e o altă carte – câteva povestioare au fost publicate cu ani în urmă (prin 2008) într-o revistă din Timișoara. I le-am citit și am început să dezvoltăm împreună subiectul. Cred că o să iasă ceva foarte simpatic.

Una dintre imaginile cele mai răspândite privind jobul desfășurat de acasă de către o mama WAHM este cea în care ea lucrează în pijama și papuci ca și cum fiecare zi ar fi “just another casual friday”. Tu delimitezi spațiul de lucru de cel de joacă?

Eu mi-am construit un spațiu al meu, “biroul lui mami” cum îl numește Ionuț. Îl duc dimineața la grădi și revin la masa de scris. E o masă veche, veche, a străbunicii – îmi plac la nebunie vechiturile! am vopsit-o, am decorat-o și aici îmi petrec diminețile. E drept, uneori mai trag o fugă până la bucătărie sau mai ies la un ceai “inspirațional”, pe malul mării. Dar ideea de “lucru” o asociez cu masa mea cea verde.

Plimbă-ne prin biroul tău amenajat acasă.

Cum ziceam, biroul meu e chiar lângă intrarea-n casă. Am o masă verde, veche, minunată, câteva elemente de decor, telefoanele lângă mine, o scară împodobită cu niște beculețe primite-n dar, o canapea moale (care mă cheamă să mă așez, cu o carte bună-n mână), rafturi cu cărți în jur. E acasă.

Multe din mamele din comunitatea noastră nu sunt doar simple antreprenoare, dar mai ales inventive. Găsesc moduri nebănuite de exprimare, înfăptuire și creare. Tu ce ai descoperit la tine ca mama WAHM?

Am descoperit că trebuie să mă folosesc de ce știu bine. Am prietene care s-au apucat de făcut prăjituri și minuni de-ți lasă gura apă. Altele de țesut, cusut, croit. Am prietene care fac poze minunate, altele care știu să deseneze. Eu nu am astfel de talente. Pentru mine și pregătirea mesei de prânz e o treabă dificilă, nasturi la cusut duc la soacră-mea iar de desenat… până și Ionuț le nimerește mai bine. Mie-mi place să scriu. Mi-a plăcut de când mă știu. Am în cap mai mereu câte o poveste, câte un personaj. Prietenii lui Ionuț vin la noi și-mi spun să
le inventez câte o istorioară cu ce le trece lor prin cap. De obicei, sunt tractoare sau excavatoare.

Câteva cuvinte pentru mamele din comunitate.

Mie, WAHM mi-a deschis noi drumuri. E așa de bine să știi că nu ești singură, că sunt și alte mame exact așa, ca tine. Mă simt tot mai legată de comunitatea asta, tot mai implicată, tot mai stimulată să fac și să dau mai mult.