Pagina de Facebook – https://www.facebook.com/rasfatul.bunicii/
Era luna octombrie 2013, iar mie imi incoltise de ceva timp in minte ideea de a face cumva bani de acasa pentru un venit suplimentar cel putin. Si trebuie sa recunosc ca am vazut multe mamici care, in special dupa ce au devenit mamici, s-au intrebat cum sa poata lucra de acasa si in ce domeniu ar activa. Motivatia este in principal financiara, dar si dorinta de a mai face si altceva in afara de “vanat” copilul prin casa, curatenie, mancare, distrat copilul si tot asa…
Uneori chiar simti nevoia sa mai faci si altceva in afara de a fi mama si sotie. Sunt momente cand vrei acel timp al tau, chiar si cateva minute pe zi, caci o ora sau mai multe cu unul sau mai multi copii in casa e deja una din cele 3 dorinte adresate pestisorului de aur sau lampii lui Alladin si nu stii niciodata daca ti se va face pe plac sau nu din diverse motive .
Ca orice mamica aflata in impas financiar, mi-am pus intrebarea:”ce as putea face care sa-mi placa si sa ne ajute si economic vorbind?”(la vremea aceea inca nu stiam de rasplata sufleteasca pe care urma sa o am). Si mi-am dat seama ca eu mananc zilnic sau aproape zilnic, ceva dulce si imi plac in special prajiturile facute in casa. Si asta pentru ca, inca de mic copil, bunica mea si mama, ardelence de soi, m-au rasfatat cu fel si fel de bunatati care mai de care mai gustoase.
De meserie sunt agent business travel si in mare parte sunt multumita de locul meu de munca si de ceea ce fac acolo, eu terminand facultatea si masterul pe domeniul: administrarea afacerilor in comert,turism si servicii. Aparent, turismul nu are nici o legatura cu prajitureala insa, privind in profunzime, au ceva in comun: satisfactia pe care o poti oferi oamenilor ajutandu-i sa aiba ceva ce-si doresc.
Avantajul principal pe care il are insa prajituritul este acela ca eu, cu mainile mele si cu mintea mea, le pot oferi ceva palpabil oamenilor. Iar bucuria de a sti ca am reusit sa ii fac fericiti si sa le ofer ceva bun, ce si-au dorit si care de multe ori trezeste si amintiri placute, este nemarginita si cantareste mai mult decat orice profit financiar si asta pentru ca imi bucura sufletul.
Asa ca, desi pana in acel moment nu stiam sa fac decat clatite, ciocolata de casa, tort cu fructe, chec si un pandispan cu fructe, mi-am luat inima in dinti si am zis ca este imposibil sa nu-mi iasa diferite retete, mai ales daca pun suflet.
De asemenea, am vrut sa le si livrez direct acolo unde isi doresc clientii,in asa fel incat sa nu trebuiasca sa depuna niciun efort pentru a intra in posesia lor, pentru a-i face sa aiba sentimentul acela de “Buni, mi-e pofta de ceva bun. Imi faci si mie, te rog ceva dulce si-mi pui in farfurie?”
Si usor usor,mai cu retete culese din caietul mamei, mai cu unele de pe net, iar intre timp si cu unele inventate de mine, cu prajituri de multe ori reusite,dar si cu dati cand nu au iesit asa cum mi le imaginam, am ajuns azi dupa 2 ani si aproape 4 luni, sa am clientii mei fideli, sa nu stiu ce inseamna a respira, dormi, cand e vorba de comenzi pentru Craciun, Paste si sa imi doresc sa ma perfectionez in continuare, caci stiu ca o sa am mereu de invatat.
A contat foarte mult in tot acest timp ca am pus mereu accent atat pe calitatea produselor,cat si pe calitatea serviciilor si am tratat oamenii asa cum mi-ar placea mie sa fiu tratata,iar din asta am avut 99% de castigat. Au fost si oameni – cateva exceptii – care mi-au lasat un gust amar, dar pana la urma nu exista padure fara uscaturi, iar un alt avantaj de a avea propriul business e ca poti sa-ti alegi clientela.
Intre timp, de un an si o luna am devenit cu mare bucurie mamica pentru a 2-a oara (tot de baietel,ca sotul meu nu stie retete de fete). Asa ca motivatia de a continua cu Rasfatul Bunicii s-a dublat, iar anul acesta ma voi intoarce la munca dupa 4 ani de “mamiceala”, insa nu am de gand sa renunt la Rasfatul bunicii si oi vedea eu cum voi gestiona timpul. Insa atunci cand faci ceva din suflet, gasesti resursele necesare sa continui.
Atasez si cateva poze cu echipa “Rasfatul bunicii“: eu -fondatoarea acestui proiect, persoana care in 99% din cazuri centreaza si da cu capul, sotul meu care ma ajuta atat cat poate,uneori cu livrarile, cand e pe acasa,iar de sarbatori cu ajutorul prin bucatarie si cele doua mici ajutoare de lins castroane si furat din productia finala: Vladut de 3 ani si 4 luni si Bogdanel de 1 an si o luna (el, momentan, mai putin cu ajutatul pentru ca nu are acces la anumite alimente, sau in cantitati infime).
