Interviu realizat de Cristina Guraliuc de la Mama Citeste
“Sunt Cristina, mama care scrie câte-n lună și-n stele. Inventez povești de când eram copil, de asta am vrut mereu să fiu “reportajist” când mă fac mare. Și cum în fiecare jurnalist pasionat se ascunde un scriitor gata să iasă din găoace, iată-mă și pe mine scriind povești pentru copii, muza mea fiind Ilinca dragă, pruncul meu de mai bine de 1 an.”
Adriana Dumitraşcu joacă cifrele pe degete, ca şi cum ar avea o melodie pe care o cântă mereu, cu mâinile în aer. Este o muzică ascunsă pe care numerele o transmit, o muzică pe care doar ea o aude. I-a plăcut de mică matematica, de când era cât un buchețel de floarea soarelui și voia să se facă astronaut. A devenit contabilă, dar nu-i bai, zice ea, pentru că e fix ce i se potrivește. În dezordinea organizată din casa ei, pe lângă două fetițe moțate pe care le crește frumos, Adriana își face cafeaua în fiecare dimineață și pleacă la birou. Acolo unde, printre registre și foi, mai bea o cafea și face ce îi place ei mai tare, cu gândul acasă.
Ce faci în momentul acesta?
Scriu, raspund la intrebari.
Cum arată camera ta?
Acum? acum este ok, doar ca in general este haos, debandada, insa o dezordine organizata. De regula, la mine nu gasesti nimic la locul lui, insa eu gasesc tot, pentru ca in dezordinea mea stiu unde sunt puse. Si da, este opus caracteristicilor unui contabil, insa de aceasta dezordine de acasa ma scoate din sarite la birou, in ideea in care la birou primeaza ordinea in ideea eficientizarii timpului si asa copactat destul de mult in zilele noastre. Si pe final, trebuie sa amintesc ca de mult nu mai am camera mea. Aceasta s-a transformat in camera noastra, dupa ce am inceput viata in doi si acum camera noastra a devenit mai incapatoare si suntem 4 in ea, iar camera fetelor goala. Momentan.
Ce carte ai citit ultima dată?
Instinctul primar a fost sa merg sa o iau si sa ii fac o poza. Cartea ce tot incerc sa o citesc de o perioada este “Lasa grijile, incepe sa traiesti” D-ale Carnagie. In ultimul timp, visul de antreprenor pe val imbinat cu viata de familie marita la inceputul anului 2017, mi-a cam dat cu virgula si incerc sa raman pe val pe ambele fronturi si recunosc ca este foarte, extrem de greu, insa lupt, si lupt si lupt si nu vreau sa renunt. Asa ca aceasta carte o gasesti prin toata casa, in functie de unde reusesc sa mai citesc din ea. In mod frecvent citesc si aprofundez codul fiscal fiind dorinta alesilor nostri sa tot lecturam.
Ce preferi, toamna sau primăvara?
Pai…toamna. Toamna am iubit-o mereu si iti spun si de ce. Pentru ca are înglobate aproape toate anotimpurile. La inceput de toamna inca simti mangaierea verii calde, la mijloc isi arata hainele toamna insasi si ma bucur de mirosul de frunze arse pe care il ador. Da, da, nu rade! Cand trec cu masina printr-o astfel de zona deschid larg geamul pentru a ma bucura de acest miros. Apoi pe final de toamna am putea prinde si ninsoare. Asa ca nu apuci sa te plictisesti de și cu acest anotimp.
Însă… primavara imi va ramane in suflet mereu, avand in vedere ca la inceputul ei imi numar mereu primaverile. 🙂
Ești într-o continuă grabă sau iei lucrurile ușurel?
Usurel????? Pai eu am timp de usurel? nu stiu cand sa le fac pe toate si mai bine. Am ajuns la concluzia ca daca nu am proiecte noi este absolut plictiositor pentru mine. Sunt omul care nu poate decat sa faca mai multe lucruri de-o data, altfel nu se regaseste.
Să fie ăsta defect „profesional”? Adică așa ai fost mereu sau te-a schimbat „mămicia”?
Nuuu, nu e defect profesional, meseria de mama de doua m-a schimbat, ma adaptez.
Folosește un singur cuvânt care să te reprezinte. Poate să fie și un animal sau o floare, important este să fie fidel caracterului tău.
Hmm..un cuvant…stii cand e sa ne descriem intr-un sigur cuvant e greu, tare greu. Recunosc ca aici am trisat si l-am pus pe sot sa me descrie, iar el a ales nevastuica, iar eu uitandu-ma la caracteristicele acesteia am aprobat, regasindu-ma intru totul.
Era un desen animat când eram mici cu o nevăstuică înțeleaptă. Deci „înțeleaptă” e cuvântul cheie, să înțeleg.
Remarcă bună! 🙂
Familia mea este cum mi-am dorit. Mare. Am suferit mereu ca nu am avut frati si eu in acest sens am facut doi copii, am zis eu minim 2, dar la cum stau cu timpul acum, raman la 2. Mai am finuti, pe care ii consideram normal tot parte din familie.
Povestește-mi despre perioada ta de wahm.
Povestea de wahm incepe in 2016 cand eram insarcinata cu a doua fetita. Am cunoscut comunitatea wahm incercand sa vand canile pictate de o alta wahm si am ramas in comunitate inspirandu-ma constant de la aceasta. Nu am renuntat inca nici la ideea de a pune pe picioare un magazin care sa vanda cadouri faurite de mainile dibace ale mamelor muncitoare, insa il lasam momentan la faza de vis axandu-ma momentan pe dezvoltarea buticului de contabilitate. Cu ajutorul sustinerii comunitatii usor, usor pun pe picioare si biroul baby friendly unde clientii cu copii sa nu se mai simpta presati si stresati ca nu au unde sa lase copii cat timp vin sa discutam treburi serioase. Ca wahm muncesc pe unde apuc, pe laptop, insa sincer este necesar sa te regasesti intr-un spatiu de lucru confortabil pentru a fi intr-adevar maxim de eficienta intr-un timp record as putea spune.
Când erai copil, ce voiai să te faci când crești?
Prima si prima data am vrut sa ma fac astronaut, apoi am stat ceva timp pe actrita, avocat apoi si am ajus la facultate la contabilitate si informatica de gestiune si.. mi-a placut. Tocmai de aceea m-am perfectionat in domeniu.
Îți găsești greu cuvintele când ești înconjurată doar de cifre?
Nu, deloc. Cand eram in generala, profa de romana imi spunea ca ale mele comentarii sunt speciale, fiind asa..mai spre matematica.
Descrie-mi o zi obișnuită la birou.
Pai..la birou, la birou? sau la birou..acasa? Presupunand ca iti doresti descrierea unei zile la birou-birou, ei bine ziua incepe cu trezirea si pregatirea fetelor. Apoi merg cu cea mare sa o duc la gradi si apoi ma grabesc spre birou, cat pot ca deh.. traficul e trafic. Ajung in genere pe la 9 fara la birou, aerisesc, aprind laptopul si dau drumul la mail si apoi la radio. Telefonul poate incepe sa sune si inainte de 9, am clienti care isi dezvolta business-ul pe langa job. Citesc, scriu si trimit mail-uri, raspund la telefon, incep sa lucrez, raspund pe fb, la telefon, pe whatsupp, continui sa lucrez, raspund iar si tot asa pana seara la 17.30 cand alerg iar sa o iau pe Delia de la gradinita. Ajung acasa, insa ziua de birou nu se termina in ideea in care continui sa raspund la telefon, fb, whatsapp, pregatesc cina, pregatesc fetele de baie, apoi de culcare si dupa mi-as dori sa mai pot functiona, insa adorm odata cu ele.
Deci noaptea se rupe firul, cum s-ar spune.
Deci da. (râde zgomotos).
Spune-mi, cafea sau ceai?
Cafea, clar! Savurez cafeaua! Și acum beau una! Love it!
Recomanzi articolul acesta?