Blog

Interviu realizat de Alexandra Pintea Varnava – mamă WAHM

Anul trecut am primit în dar de la o prietenă dragă o minune de fustă. Semnată Diana Bobar. De atunci visez la o rochie şi încă una şi de ce nu, încă una. Diana e designer, are atelierul în Timişoara şi e mămică de fetiţă. O găsiţi pe facebook: https://www.facebook.com/dianabobar.sofashon şi pe www.dianabobar.ro

Spune-ne câteva cuvinte despre tine, cum ai ajuns să lucrezi în industria modei?

Pentru mine totul a început de la pasiune şi s-a transformat apoi în afacere. Am pornit prin a avea un blog de modă (chiar printre primele din România) şi mă pasiona să găsesc tot felul de comori în magazinele de second hand din Timişoara. Cu hainele şi accesoriile – majoritatea retro, vintage – organizam şedinţe foto improvizate cu o prietenă de-a mea care cochetă cu modelingul. Iar fotografiile le puneam mai apoi pe blog şi primeam comentarii foarte pozitive de la cititori. În aceeaşi perioada modificăm şi tăiam hainele vechi ale mamei mele, cămăşile de mătase nepurtate ale tatălui meu şi îmi făceam topuri şi bluze pentru mine. Tot ce lucram era improvizat, dar aşa am învăţat să cos.

Apoi m-am documentat mai mult despre munca de croitorie, am printat tipare de bază de pe net şi am încercat să le pun în practică, astfel am învăţat multe reguli de croitorie. Prima maşină de cusut la care am lucrat a fost împrumutată şi prima colecţie de haine am cusut-o la maşina pusă pe calorifer, deoarece nu aveam o masă destul de înalta pe care să o pun. După ce am luat primele comenzi, am cumpărat o maşină nouă de cusut şi o masă potrivită ei. Cred că a fost primul moment în care mi-am dat seama că pot să dezvolt afacerea şi că pot să cresc mult înspre meseria de ‘fashion designer’.

Acum lucrez împreună cu sora mea Florina Bobar, Florina Erimescu (cea care face bijuteriile Josephine) şi Adriana Unguraş (make-up artist) într-un atelier drăguţ în Timişoara, avem angajate care ne ajută pe partea de producţie, colaborăm cu câteva magazine atât reale, cât şi online, unde se găsesc (şi se vor găsi în curând în mai multe locuri) produse făcute de noi şi sperăm să finisăm cât mai repede următoarea colecţie.

Eşti practic o Work at Home Mom, ai atelierul tău unde-ţi petreci o mare parte a timpului. O ai şi pe fetiţă ta cu ţine?

Da. În cazul meu fericit atelierul e că o a două casă şi da, acolo petrecem o foarte mare parte din zi, aproape în fiecare zi. Înainte de bebe, mai ales în perioada verii, ajungeam acasă doar foarte târziu. Acum programul meu s-a mai relaxat, eu m-am mai relaxat, bebe a venit cu o bine-meritată şi muuuuult aşteptată pauză după 5 ani de muncă (uneori în ritmuri foarte obositoare). Din cauza că am ales să îmi dedic timpul atelierului până acum, am reuşit să dezvolt activitatea, am reuşit să creştem foarte mult, pornind practic de la zero. Sunt foarte norocoasă că sora mea Flo mă ajută de câţiva ani şi a învăţat tot ce ştiu şi eu, de la croit/cusut şi până la muncă cu clientele, unele mai dificile decât altele. Astfel încât ea e acum acting CEO la DBD, iar eu petrec astfel foarte mult timp cu fetiţă mea Nina, pe care da, încă din primele luni am luat-o cu mine la atelier.

Acum are aproape un an şi a început perioada descoperirilor, deci multe lucruri ajung pe jos, mult haos se creează când se plimbă şi trage totul pe jos, însă e distractiv cu ea la atelier. Oricât de obosite ar fi fetele, noi, angajatele, când scoate câte un sunet nou sau face câte o faţă haioasă pufneşte toată lumea în râs. Am cusut cu ea în braţe, şi dormind şi trează, am croit cu ea lângă mine, am făcut proba la o rochie cu ea stând în fund uitându-se la mine, chiar am reuşit să o integrez foarte bine în activitatea mea de până acum, chiar dacă am redus viteza şi intensitatea acesteia. Pot să spun sincer că Nina a fost salvarea mea de la oboseala cronică (ps: oboseală de mamă nu se pune)

Sunt curioasă, cum arată o zi de-a ta?

Nina doarme cu noi în pat pentru că o alăptez, ceea ce înseamnă că eu dorm atât cât doarme ea, deci trezirea se întâmplă când doreşte bebe. Faptul că doarme cu noi înseamnă şi că dormim mult şi bine şi dimineţile sunt minunate, dimineţile în care mă trezesc privită de doi ochi negri curioşi, care se străduiesc să se caţere pe mine. Apoi luăm împreună micul dejun, acum trecem printr-o perioada în care aruncă toată mâncarea pe jos, inclusiv farfuriile, mai ales dacă sunt de ceramică, grele. Ceea ce înseamnă că durează puţin mai mult până strâng după micul dejun de bebe autodiversificat. Apoi ne spălăm pe faţă/dinţi/mâini după care fie pornim spre atelier, fie spre magazinele de materiale. Flo ne trimite deseori după tot felul de lucruri sau materiale care îi lipsesc, aşa că numai bine ne plimbam şi rezolvăm lucruri în acelaşi timp.

Eu o port pe Nina de când era foarte foarte mică, la început în wrap elastic şi acum avem un port-bebe ergonomic, ceea ce îmi oferă o foarte mare libertate de mişcare. Pot să car plasele cu materiale sau ce mai cumpărăm, pot să scriu mailuri cu amândouă mâinile în timp ce ea se uită curioasă în jur, pe scurt pot să fac multe lucruri pe care cu un cărucior după mine nu aş putea să le fac.

Apoi mergem spre atelier, însă uneori în drumul nostru se întâmplă să ne mai întâlnim cu mămici/bebici cunoscuţi în parc şi se poate să mai stăm la joacă până să ajungem la atelier. O dată pe săptămâna mergem la întâlnirea cu bebeluşii din grupul Alăptează, mame deja dragi mie şi bebeluşi care cresc odată cu noi. Şi după ce terminăm treaba la atelier, seară fie mai ieşim puţin prin parc, fie mergem spre casă. Deobicei ajungem în jur de ora 9 când ştiu că se cam apropie ora somnului, însă nici asta nu e bătută în cuie. Desigur că sunt foarte atentă la starea ei şi în funcţie de cât de obosită e Nina avem activităţi seara sau nu. De multe ori însă sunt eu mai obosită decât ea şi abia aştept să ajungem acasă. Din fericire la atelier e foarte veselă şi toată lumea se joacă cu ea, iar eu profit de fiecare dată să mai trag câte o cusătură sau să mai scriu câte un mail. Deseori Nina doarme în port-bebe la pieptul meu, uneori se întâmplă să adoarmă pe canapea la atelier, printre rochii, fără să o deranjeze toată gălăgia. Cred că e obişnuită cu sunetul maşinilor de cusut, că l-a auzit foarte mult deja de când era în burtică.

Din punctul meu de vedere, a avea un job care-ţi permite să petreci mult timp cu copilul e clar un avantaj. Tu cum vezi lucrurile?

Sunt complet de acord că a avea un job care îţi permite să petreci mult timp cu copilul e clar un avantaj. Nu mi-ar plăcea că fetiţa mea să crească cu bunicii, aşa cum am crescut noi. Nu neapărat din cauza că noi nu am crescut bine sau a fost greşit cum au procedat părinţii mei, ci din simplul fapt că mi-ar plăcea că eu cu fetiţa mea să avem o relaţie bună de comunicare, să fim apropiate, nu doar acum când e mică, ci şi când o să mai crească. Şi ştiu că pentru asta e foarte important timpul petrecut şi atitudinea pe care o ai faţă de copilul tău.

Eu vreau să o includ în viaţă mea cât mai mult, vreau să înveţe prin puterea exemplului, nu vreau nicidecum să mă ’scap’ de ea, vreau să descopere lumea frumoasă a modei, să observe munca din spatele creaţiilor frumoase, să înţeleagă că se poate să faci orice îţi doreşti, dacă munceşti mult. Un job în care eşti propriul şef e mişto, cu toate că uneori e greu pentru că tu lucrezi cel mai mult şi în final toată responsabilitatea cade pe umerii tăi. Însă eu sunt dublu de norocoasă că pe lângă faptul că pot să merg cu Nina la atelier, ştiu că atelierul şi activitatea din perioada asta sunt în mâinile sorei mele talentate, care face o treaba grozavă şi fără mine, şi pe care o ajut cu drag oricând are nevoie.

Câteva gânduri pentru mămicile din comunitatea WAHM România.

Mămicilor din comunitatea WAHM le transmit să fie cât mai apropiate de pruncii lor, să le ofere timpul, afecţiunea, dragostea, atenţia lor, pentru că timpul trece atât de repede, iar asta se vede cel mai tare la ritmul în care cresc copiii noştri. Eu m-am gândit aşa: rochii pot să tot creez în viața asta, însă bazele omuleţului pe care l-am creat cu dragoste se formează acum, iar o bază solidă, un fizic şi psihic sănătoase ca şi copil îţi oferă mult mai multe şanse la o viaţă împlinită şi fericită ca şi adult.