Alexandra Crețu e o mămică extrem de talentată și domiciliată-n două părți: în Grecia, la Atena și în România, la București. E o mămică plină de entuziasm, mămica chic’n art, o mămică cu două mâini dibace care creează obiecte minunate, realizate prin tehnica decoupage-ului. Și nu doar atât: pictează, creează bijuterii și între timp lucreaza și în tehnica Scrapbooking.
Vă spun sincer, pentru mine a fost o surpriză să-i descopăr produsele. Pagina ei de internet e locul ideal să te pierzi, dacă ești în căutare de cadouri speciale, pentru alții sau, preferatele mele, pentru sufletul tău.
Alexandra, pentru că nu am apucat să ne cunoștem personal, m-aș bucura daca ne-ai spune-ne mai multe despre tine.
De unde sa încep şi unde să termin?! Glumesc. Dar, sincera să fiu, în ultimii ani viaţa mea este foarte plină şi aş avea multe să vă povestesc.
Însă mă voi rezuma la a vă spune că Alexandra Creţu este o fată ce prin anul 2003 a plecat ”de la marea ei, la o mare şi mai mare”. Adica din Constanţa în Atena. Şi a trăit liniştită şi fericită aşteptând ceva. Primul şi fără îndoială cel mai important ceva a venit în 2007, când Sara m-a umplut de bine şi mă bălăcesc în fericirea asta de atâţia ani. Dar… parcă mai era loc şi de încă un ceva, pe plan profesional, de data aceasta.
Cum ți-ai descoperit pasiunea? Și cum de te-ai gândit să o aduci de la simplă pasiune la ceva mai serios?
Mocnea în mine de când mă ştiu, pentru că latura artistică mi-a fost întotdeauna partea forte. De la concursurile de recitare din scoala, la croitul şi cusutul propriilor mele haine, de la visele de mare actriţă de teatru şi până la ceea ce fac acum a fost o călătorie foarte lungă.
Trebuie să recunosc, însă, că am avut perioade în care am încercat să-mi îngrop pornirile artistice pentru că, vorba cuiva : ”maică, artiştii moare de foame”… Dar cum eu cred în zicalele noastre populare şi ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus, când Sara avea aproape 3 ani, am descoperit în Atena o vitrină cu minunăţii: era atelierul Mayei- profesoara mea de decoupage. Şi au început neliniştile: vreau şi eu! vreau şi eu! Am încercat singură, dar rezultatele obţinute nu prea aveau legătura cu ceea ce văzusem eu. Aşa că mi-am luat inima-n dinţi şi am început cursurile. Unul, două, trei… Aproape 2 ani de cursuri intensive de decoupage. Văzându-mi lucrările, prietenele din Constanţa m-au încurajat să susţin o serie de cursuri acasă. A fost o mică distracţie, mai ales că eram în perioada vacanţei, dar lucrările finale ale fetelor chiar ieşiseră bine.
Imediat după aceea, prietenele din Bucureşti au dorit şi ele şi iac-aşa în 2011 am organizat primele mele cursuri de decoupage. Şi primele din Romania, pot zice, pentru că pe atunci nu se ştia nicio o tehnică a acestei arte.
Tot în 2011, din dorinţa de a promova decoupage-ul ca fiind mult mai mult decât tehnica şerveţelului, am plămădit forumul «Magia Decoupage-ului»- locul în care cei pasionaţi de această artă s-au adunat şi învaţă împreună tehnici noi şi stiluri diverse.
În timp am dorit să îmi perfecţionez stilul şi tehnicile şi eu însămi am urmat cursuri de Country Painting la Milano, apoi de scrapbooking şi bijuterii în Atena.
Powertex-ul – noua mea mare pasiune- l-am descoperit tot în Atena şi tot de acolo am căpătat dipomele de Powertex Master Trainer pentru România. Anul acesta am fost la Bruxelles la cursuri Powertex, alături de alţi 22 master trainers din tot atâtea ţări ale lumii şi lucrurile minunate şi inedite învăţate acolo le voi împărtăşi în scurt timp cu toţi cursanţii mei, mari iubitori de artă Powertex.
Mai greu este cu magazinul online: comertul şi partea strict financiară a lucrurilor nu m-au atras niciodată. Dar slavă Domnului că am lângă mine oameni care mă ajută şi aşa se face că de mai bine de un an firma mea comercializeaza şi toate materialele necesare tehnicilor pe care le promovez, fiind reprezentant oficial şi distribuitor al produselor Powertex în România. http://www.chicnart.ro/
Ca o concluzie… fii atent ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se îndeplinească!
Te-am inclus în categoria Work At Home Moms pe bună dreptate?
Cu siguranţă! În cea mai mare parte a timpului creez şi lucrez acasă. Aici se nasc ideile, aici prind viaţă primele schiţe, aici desăvârşesc cele mai multe dintre creaţiile mele. În timp ce este Sara la şcoala sau doarme, pentru că altfel… nu o dată am găsit câte o mică inimioară desenată pe câte vreo cutiuţă!
Cum reușești să te împarți? Ai inclus-o și pe fetița ta în programul tău?
Aşa cum ziceam, viaţa mea este foarte plină: mă împart între Sara şi pasiunea mea, între Atena şi Bucureşti. Dar nu îmi este greu: am reuşit să găsesc echilibrul acela pe care mereu îl căutam.
Sara este prioritate în programul meu, aşa cum cred că sunt toţi copiii doriţi şi iubiţi. Facem împreună multe lucruri: de la simplele noastre şedinţe de citit, plimbări prin ploaie şi bălăcit în mare, până la lucrări de mari dimensiuni, prăjituri şi…îndrăgosteală.
Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat, aşa am învăţat să preţuiesc fiecare clipă petrecută cu copilul meu şi s-o trăiesc la maxim. Şi, crede-mă, acest lucru se simte. Cândva, cineva mi-a zis: «nu are importanţă cât timp petreci cu copilul tău, ci CUM îl petreci». Şi câtă dreptate îi dau în fiecare zi, simt că scopul meu a fost atins: am un copil fericit şi echilibrat, pentru că am avut o mulţime de temeri când am început călătoriile mele atât de dese.
Să vă zic micul meu secret? Timpul meu este doar al meu, fără limite. Astfel, eu sunt fericită şi radiez fericire, echilibru, iubire pe care cei din jurul meu le percep foarte usor şi la rândul lor se vor simţi bine. Deci ceea ce alţii ar numi egoism, eu numesc «iubire şi respect pentru mine însămi» pentru că a fi mamă bună nu înseamnă a renunţa la nimic din ceea ce îţi place să faci! Iar calitatea muncii noastre de mame adevărate se regăseşte în cât de des şi sincer râde copilul nostru.
Faci ateliere, workshop-uri, înveți mereu ceva nou, cum e să fi stăpâna timpului tău? (pentru mine ăsta e cel mai important aspect din viața mea ca WAHM)
Acesta e cel mai simplu şi plăcut lucru! Organizez cursuri de decoupage, powertex, scrapbooking şi diferite stiluri de pictură în fiecare lună. În Bucureşti cel mai des, dar ajung destul de des şi Constanţa. O dată pe an îmi iau atelierul în… portbagaj şi ajung prin alte colţuri de lume cu oameni pricepuţi. Aşa am fost în Cluj şi Timişoara şi chiar în Cipru.
Ceea ce fac îmi oferă libertatea pe care atât de mult o iubesc. Libertatea de a fi… liber. Ştiu, sună ciudat, dar dacă privim puţin mai adânc în inimile noastre, a fi liber este atât de greu. Ni se impun limite şi graniţe de tot felul, dar cele mai greu de trecut sunt cele pe care noi înşine le trasăm. Arta este o formă de libertate. De aceea iubesc ceea ce fac şi nu mi se pare deloc greu să traiesc… într-un avion.
Un mesaj pentru toate mămicile din comunitatea noastră
Acum câteva zile, printre desenele «pictoresei mele» am găsit mesajul acesta:
Vă doresc tuturor să vă urmaţi şi să nu renunţaţi la visul vostru!
