Blog

Articol-mărturie scris de Andrada Todiriță-Enciu, participantă la Ziua Porților Deschise la Work At Home Moms.

Despre mine voi spune doar că am în burtică un bebe de 5 luni și jumătate, o curiozitate debordantă pentru subiectul ”maternitate” și un entuziasm extraordinar față de posibilitatea de a lucra de acasă, alături de puiul meu și de viitorii lui frați sau surori (da, ne dorim foarte tare să avem o familie mare!).

Căutând mediul propice în care pot să mă dezvolt mai departe, astfel încât să împac toate aceste frumoase planuri de viitor cu noua mea condiție de mămică în devenire, am întâlnit Asociația WAHM Romania.

Sedusă de proiectul Work at Home Moms, condus cu delicatețe și dedicație de proaspăta mămică Elena Gorun, și hotărâtă să cunosc cât mai multe despre el, l-am luat de braț pe soțul meu și, într-o frumoasă zi de sâmbătă, sfârșit de august, am plecat spre Ziua Porților Deschise, eveniment organizat la Casa Rudolf Steiner, din București.

Știam deja că voi întâlni mămici și pitici, oameni activi, cu suflet mare și mintea deschisă, hotărâți să își asume o atitudine de independență față de sistem, puțin încercată la noi în țară până în prezent.

Și am ajuns, fiind cred singura mămică al cărei bebe era încă ascuns privirilor, chiar dacă, sunt sigură, participa cu tot atâta curiozitate și entuziasm ca și ceilalți copilași mai mari la tot ce se întâmpla în jurul lui. I-am cunoscut pe Elena și soțul ei, Marian, oameni calzi si prietenoși, care m-au recunoscut imediat din pozele de pe facebook (trebuie să recunosc că am fost plăcut surprinsă să primesc atâta atenție, având în vedere că ne împrietenisem virtual cu o zi înainte) și am făcut cunoștință cu bebelinul lor, o frumusețe de 11 luni.

Atmosfera pe care am găsit-o acolo mi-a întărit convingerea că am avut inspirație când am contactat-o pe Elena. Privind în jur, nu știam ce strălucea mai tare: zâmbetele copiilor care se jucau în voie fără restricții și reproșuri, aura de calm și mulțumire a mămicilor care veniseră să-și prezinte talentul și creativitatea îmbogățite de maternitate, mândria din ochii tăticilor care își exercitau menirea de susținători ai familiilor lor, decorul jucăuș și lejer al casei Rudolf Steiner sau soarele de vară care parcă îmbrățișa întreaga întânire, încălzindu-ne sufletele.

Curioasă și încântată de ce vedeam, am intrat în sală pentru prima prezentare. Am fost surprinsă să o cunosc pe doamna profesor de limba română, Ileana Vasilescu, care mi-a amintit, din primul moment, de învățătoarea mea din școala primară. Am discutat despre îngerașii noștri și atitudinea sănătoasă pe care este important s-o avem față de ei. Pe toată durata prezentării, am notat cu atâta spor încât s-a umplut jumătate din carnețelul pe care-l cumpărasem tocmai pentru acest eveniment.

Privind în jurul meu, atunci când mă înduram să îmi iau ochii de la lectorul nostru, am fost plăcut impresionată să văd că în sală o mămică își liniștea puiuțul de un an și ceva, oferindu-i să sugă. Părea ceva atât de natural, pe cât era de discret, și nici unul dintre participanții la seminar nu s-a simțit ofensat sau rușinat de acest lucru. Citisem despre alăptatul în public și înainte și m-am bucurat să văd că poate fi pus în practică chiar și într-o sală de curs fără a părea ceva nelalocul lui. Este o lecție pe care vreau s-o învăț până la nașterea bebițului nostru, pentru că nimic nu este mai important decât ca el sau ea să se simtă în siguranță, iubit și necenzurat de dogmele, adesea inexplicabile, ale societății.

Ne-am desprins cu greu de subiectul nostru, în care ne implicasem deja cu mult entuziasm, și am ieșit câteva minute în curte, să ne pregătim pentru cea de-a doua prezentare. Cum însă surprizele plăcute de-abia începuseră, am fost întâmpinați de o supă de roșii raw, extrem de gustoasă, preparată de o mămică care, pe semne, își exprima creativitatea creând asemenea preparate delicioase. Copii și adulți deopotrivă s-au delectat cu un pahar de supă și, înviorați, am intrat din nou în sală să discutăm despre modul în care putem crea o echipă cu partenerul de viață și puiul nostru, în propriul cămin, pentru ca viața de familie să fie mai armonioasă și mai ușoară pentru fiecare. Am lucrat pe echipe și ne-am distrat de minune, alături de conducătorul discuțiilor, doamna psiholog Livia Căciuloiu Minea, care ne-a ghidat discret și ne-a provocat să aducem în discuție subiecte pe care poate nu le-am analizat niciodată în detaliu.

Din nou, finalul orei de discuții a venit prea repede și noile echipe formate erau încă adâncite în conversație când ”a sunat clopoțelul”.
Din nou la soare, în curtea parcă neîncăpătoare pentru toți participanții, am văzut o masă frumos aranjată, unde parcă venise Crăciunul. Așezate frumos unele lângă altele, ne înveseleau cu multitudinea de forme și culori, cadourile destinate tombolei. Am avut sentimentul că mi-ar fi plăcut tare mult să mă multiplic, pentru a completa cât mai multe taloane!

Fiind deja ora prânzului, iar mami si bebiță având parcă un singur gând, ne-am luat la revedere de la gazdele noastre și de la noile noastre prietene, să mergem să mâncăm.

Dar experiența pe care am trăit-o alături de asociația WAHM mi-a deschis apetitul și într-o direcție mai puțin culinară. Am ajuns la concluzia că alături de acești oameni minunați pot să îmi urmez visul și să îmbin o carieră cu creșterea sănătoasă și completă a copiilor noștri. Și nu în ultimul rând, am realizat cât de mult poate face fiecare dintre noi pentru a susține un proiect atât de benefic societății noastre, prin simplul fapt de a-și pune creativitatea și resursele interioare alături de cele ale semenilor săi.