Blog

Interviu realizat de Alexandra Pintea Varnava (www.Ouzoland.com)

Am crescut cu un pian în casă. De mică îmi înnebuneam vecinii cu trilurile acompaniate de frumosul instrument așa că părinții au decis să dea glas chemării mele și au angajat o profesoară de pian. Experiență tristă și de neuitat. După primele două ore în care mi-a retezat degetele cu rigla pentru că am apăsat notele greșite, am refuzat să mai ating pianul. Ai mei au încercat să o dreagă, au găsit alt profesor însă s-au lovit de încăpățânarea mea. Aveam abia cinci ani. Când am descoperit pagina celor de la Arpeggio, mi s-au trezit amintirile. Și mi-a dat seama că poate altfel ar fi arătat drumul meu astăzi de aș fi avut șansa de a studia într-un astfel de loc. Cu o echipă tânără și entuziastă și o mămică de la care a pornit totul.

•  Aniela Burlacu, cine ești? Și de unde până unde ideea acestei școli?

De patru ani, simt că cel mai important rol al meu este cel de mama. Apoi, profesia de bază este cea de avocat, iar de două luni sunt și antreprenor, căci am deschis Arpeggio.

Ideea acestei școli s-a născut datorită fiicei mele, care a început în vara aceasta să studieze pianul, la vârsta de 4 ani. Rădăcinile pasiunii pentru muzică sunt însă mai vechi, căci și eu în copilărie am studiat acest instrument dar am avut o poveste similară cu a ta, respectiv nu am întâlnit profesorul potrivit, iar acesta a fost unul dintre motivele pentru care am găsit pedagogi minunați la școala noastră.

Arpeggio a apărut pentru că, în opinia mea, o școală de muzică trebuie să fie un loc primitor, accesibil din toate punctele de vedere, cu profesori care iubesc muzica și care pot să transmită asta și cursanților lor.

•  Care au fost primii pași pe care i-ai făcut pentru a da viață visului tău? 

În primul rând, am selectat echipa potrivită, pentru că acest aspect mi s-a parut de departe cel mai important. Apoi, am căutat o locație într-o zonă liniștită și sigură, unde să nu fie o problemă găsirea unui loc de parcare, iar în cele din urmă, am început efectiv cursurile, căci mulți prieteni și cunoștințe au fost bucuroși să ne calce pragul. În două luni de zile, am reușit să avem deja 20 de cursanți. Un început promițător zic eu…

•  Cui se adresează Arpeggio? Și ce faceți voi acolo?

Arpeggio se adresează tuturor categoriilor de vârstă. Avem cursanți de 3 ani și jumătate, pe care îi încurajăm să iubească muzica, dar și cursanți de 40 de ani, care vin să se relaxeze după orele de muncă.

La Arpeggio predăm pian, canto și chitară și ținem ateliere de improvizație și actorie. Lecțiile de muzică se predau individual, iar atelierele de improvizație și teatru sunt organizate pentru grupuri de minim 5 copii și se adresează copiilor de peste 7 ani.

•  Cum împaci mămiceala cu toate proiectele tale?

Pot spune că gestionez destul de bine situația, mai ales că am norocul să pot lucra destul de mult de acasă, deci să fiu o adevărată WAHM. Dar recunosc că am parte de două fetițe cuminți, un soț care se implică și bunici care ne sprijină. Evident, timpul liber este în totalitate dedicat micuțelor, iar în week-end ne bucurăm în familie de tot ce are orașul de oferit – parcuri, teatru, Zoo, Antipa….

•  Unde vă găsim?

Pe Str. Căpitan Av. Nicolae Drossu la nr. 29, o stradă între Mânăstirea Cașin și Piața Domenii, am gasit o viluță suficient de încăpătoare pentru toate tipurile de cursuri pe care le oferim. Pentru a afla informații legate de echipa de profesori și orar, ne găsiți pe www.arpeggio.ro. 

• Un gând pentru toate mamele din comunitatea WAHM România?

Am intrat destul de curând în această comunitate și mi se pare foarte frumos că s-au strâns la un loc – mulțumită fondatoarelor organizației, pe care le felicit pentru inițiativă – mame devodate dar care nu au renunțat la pasiunile și la cariera lor. Am întâlnit aici multă bunăvoință din partea multor mămici, care sunt gata să-și ofere expertiza pentru a ajuta semenii sau pentru a întreprinde diverse proiecte. Cred că fac un lucru minunat deși știm cu toții că rolul de mamă este pe cât de frumos, pe atât de complex. Sper să pot contribui și eu la binele acestui grup, în cadrul căruia îmi asum rolul de a încuraja accesul la muzică și teatru pentru cei mici dar și pentru cei mari.