Blog

Astazi, despre lumea bumbacului organic impreuna cu Anda Ioana Ignat de la Bebe Ghi Organic.
(Daca doresti sa fii urmatoarea mama intervievata, te rog sa scrii pe adresa: )

M: Bine te-am gasit! Spune-ne mai multe despre tine, cine esti si cum ai ajuns aici, in comunitatea wahm?
A: Bună! Mă numesc Anda, am 30 de ani și sunt mămica lui David, un puiuț în vârstă de 2 ani.
Ca și formare sunt psiholog. Am practicat această meserie numai în zona de psihologie organizațională și resurse umane. Partea clinică am lăsat-o pentru mai târziu, pentru un alt moment al vieții mele. În afară de HR, am lucrat și 4 ani în vânzări de servicii. Până recent, așadar, am trecut prin corporații sau companii mai mici sau mai mari. Am avut multe de învățat, am cunoscut oameni grozavi, care au crezut în mine și mi-au oferit oportunități.
Despre WAHM am auzit anul trecut, de la un prieten, într-o discuție. Am reținut numele, am vizitat pagina de Facebook a comunității și am urmărit-o. La acel moment nu știam clar ce vreau să fac sau cum. Anul acesta, discutând cu o prietenă a venit vorba despre WAHM și despre lucrurile drăguțe care se întâmplă acolo și, cum eu însămi am devenit între timp o mămică ce lucrează de acasă, am început să mă implic mai mult în comunitate.

M: Povesteste-ne cum ai devenit o mama wahm?
A: Cred că povestea mea este una clasică. După nașterea lui David, am decis că el și educația lui sunt cele mai importante. Am analizat lucrurile și, împreună cu soțul meu, am hotărât să nu îl ducem la creșă și să îl vedem 3 ore seara, ci să rămân acasă cu el încă o perioadă.
Nu mi-a fost ușor să renunț la jobul unde de-abia începusem să construiesc, la oamenii dragi de acolo, la socializare…și acum îmi vizitez ocazional foștii colegi.
Și nu, nu este simplu să stai acasă 24/7 cu un copil mic. Uneori este deprimant. Adesea epuizant. Dar, deși probabil sună a clișeu, privirea nevinovată după ce a vărsat mâncarea pe jos și mânuțele grăsuțe pe obrazul meu sunt suficiente pentru a vindeca și șterge cu buretele nervii sau frustrarea.
Am avut marele noroc de a primi ajutorul bunicii mele, care a stat până recent cam 2-3 ore pe zi cu David și așa am avut timp. Timp să mă gândesc și să realizez că nu pot să trăiesc fără o activitate. Altfel de activitate. Timp să caut, să vreau, să fac. Pentru că niciodată nu m-am împăcat cu ideea de a renunța la viața profesională. Așa am devenit o mamă WAHM.

M: Care este proiectul tau de suflet?
A: Proiecte am avut 2 după nașterea lui David. Ambele sunt la fel de importante și aproape de sufletul meu.
Primul este cel de a deveni IBCLC (Consultant Certificat Internațional în Probleme de Lactație și Alăptare). Am făcut cursurile la Centrul ProMAMA și tot acolo am urmat și practica. Dar este un drum lung și mai am destul până voi face cele 1000 de ore de practică pentru a putea susține examenul final. Însă plăcerea și satisfacțiile unei astfel de profesii sunt enorme.

Apoi vine Bebe Ghi Organic. Magazinul online pe care l-am înființat anul trecut. O nebunie, o aventură, un drum ca într-un Montagne Russes emoțional: când sus, când jos. Sau, ca să rămân în zona psihologiei: tulburare bipolară – de la manie la depresie

M: De ce ai ales acest segment, cum s-a nascut Bebe Ghi Organic?
A: Bebe Ghi s-a născut din nevoie. David, având o formă ușoară de dermatită atopică (care, între timp, s-a atenuat) am căutat de la cosmetice la textile care să fie blânde cu pielea. Așa am aflat și înțeles ce înseamnă acest concept de produs organic. Organic 100%, specificat ca atare pe etichetă. Și, dacă la cosmetice mai stăm cum mai stăm, la hăinuțe am dat peste o ofertă foarte săracă pe piața românească.
Aici am văzut, pe lângă nevoia proprie și oportunitatea și posibilitatea de a face lucrurile altfel.
Recunosc, mereu am vrut să mut munții, să fac totul cât se poate de bine, să schimb ceva în lumea asta. Iar cauza ecologistă îmbinată cu o calitate desăvârșită a produselor s-au potrivit de minune valorilor mele. Mulți spun că un vânzător bun nu trebuie să creadă în produs pentru a-l vinde cu succes. Ei, eu nu am fost niciodată așa. Mereu a fost nevoie să cred. Altfel, s-a văzut pe fața mea, în discursul meu. Sunt un foarte slab mincinos.

M: E de inteles … Si care au fost provocarile tale, la inceput de drum? Care a fost investitia ta?
A: Provocarea cea mai mare a fost incertitudinea. Sunt omul care se simte bine când are un minim control. Ori, din momentul în care am început acest proiect, m-am lovit la fiecare colț de incertitudine. Am ales cea mai bună platformă pentru website? Am ales modelele care vor fi cel mai pe placul mamelor? Dacă nu merge? Dacă fotografia postată nu e bună? Dacă articolul ală e prea direct? Și multe altele, similare. Și da, încă am frământări. Așa sunt eu. Așa am fost întotdeauna. Și da, de multe ori nu a ieșit cum vroiam. Dar, cum spune o prietenă și mare dreptate are: “Ai făcut lucrurile cât de bine ai putut cu mintea și resursele de atunci”.
În mod clar această expunere la incertitudine m-a ajutat foarte mult să evoluez ca om. Să fiu mai creativă, mai liberă, să pot improviza mai mult. Să nu mă mai panichez așa ușor. Și am înțeles că numai prin încercare putem face ceva. Altfel stăm și ne dăm cu părerea. Sau ne auto-descurajăm.
Investițiile cele mai mari au fost și rămân timpul și energia. Sunt limitate, mai ales cu un copil mic sau mai mare. Și atât de prețioase. Lucrurile se întâmplă adesea pe fugă în viața mea, deși încerc să mă opresc cât de des și de mult pot și să fiu trup, minte și suflet lângă familia mea.
Dacă ne raportăm la investiția materială, suma este mare pentru nivelul nostru și crește zilnic. Pentru ca o astfel de afacere de nisă să se autosusțină (nu zic să scoată profit), trebuie să treacă timp. Unii zic 1 an, alții 2. Alții mai mult. Eu nu știu. O să văd. Adesea ne este greu, ne frustrează că avem rate peste rate, dar atunci ne uităm la David, la website, la soarele de pe cer și unul la altul (eu și soțul) și ne bucurăm de ce am realizat, că suntem împreună și sănătoși. Banii se fac.

M: Cum ai impartit meseria de mama cu acest proiect?
A: Până acum a fost greu dar realizabil. În sensul că ajutorul soțului și bunicii au fost neprețuite. Mai cu stat noaptea, la prânz când doarme el, cu o mână în oală și cu ochii la David, cu el după mine pe unde mă duc, mai pe fugă…. Na, ca toate mamele. A mers.
Eu zic că este foarte importantă organizarea, prioritizarea și atenția distributivă Și mai merge și câte un MagneB6 când pici de somn.
Însă, lăsând gluma la o parte, în mod clar nu este ușor. Dar drumurile anevoioase aduc satisfacțiile cele mai mari. Depășirea limitelor și faptul că munca ta (de părinte sau de antreprenor) dă roade, te țin pe linia de plutire.
Oricum, copilul este prioritar. De aceea am și decis să nu revin la muncă. Așadar, cel mai mult timp îl petrecem împreună, prin parcuri, în curte sau în casă. Citim, parcăm mașini, râdem, plângem, creștem. Împreună. Mereu împreună.

M: Ce sfat ai avea pentru mamele antreprenoare?
A: Nu pot decât să mă raportez la ce am trăit eu și la modul meu de a gândi.
Mereu am fost o persoană realistă și perfecționistă. Am luat lucrurile în serios (poate prea în serios uneori), m-am raportat la cei mai buni din domeniul care m-a interesat. Deci cred că, pentru a face un proiect să meargă, trebuie să îi acordăm timp și toată priceperea și interesul nostru. Povestea cu “las-o că merge și așa” nu mă prinde și, din păcate, o întâlnesc prea des în jurul meu.
Altfel, cine deja face antreprenoriat știe care sunt provocările în funcție de specificul activității. Este o societate care nu încurajează acest mediu, nu încurajează inițiativa. Îngreunează, împovărează, descurajează. Și nu mă refer numai la legi și taxe, ci și la oameni. Deși se simte o ușoară briză a schimbării, mare parte din români mi se pare că încă aleg să cumpere de la branduri, din mall-uri și hipermarketuri, fără documentare, fără a conștientiza că plătesc premium din orgoliu și primesc în schimb un produs mediocru. Nu conștientizează puterea pe care o au ca și cumpărători și faptul că pot schimba lucrurile pentru întreaga societate alegând să susțină business-urile mici, locale. Companiile micro sau mici sunt motorul unei economii, nu giganții din alte țări.

M: Asa e. Pentru cei care inca nu cunosc ceea ce faci tu, cum poti fi gasita?
A: Eu vă aștept cu mare drag în vizită în căsuța mea virtuală, pe www.bebeghi.ro sau pe pagina de Facebook a magazinului https://www.facebook.com/bebeghi/.
Sunt de găsit și la telefon sau pe email, la 0724335637 sau .
Dacă pot oferi cuiva informații sau orice altceva, vă stau la dispoziție cu toată deschiderea.

M: Ce mesaj vrei sa transmiti mamelor din comunitatea wahm sau celor care vor sa isi urmeze pasiunea?
A: Eu am să mă raportez la această întrebare plecând de la ipoteza că se dorește ca pasiunea să devină mai mult decât un mod de deconectare sau o activitate de creație cunoscută numai familiei sau prietenilor.
Uneori pasiunile devin business-uri. Și chiar business-uri prospere. Dar nu se întâmplă mereu și nici oricui. Și, de fapt, nu se întâmplă. Ci oamenii fac ceva ca să se ajungă la următorul nivel. Se cunosc bine pe ei înșiși, capacitățile lor, învață despre domeniul în care vor să reușească, își cunosc competiția, citesc, merg la cursuri, se întâlnesc cu alte persoane care au plecat din același punct, îsi fac planuri de business, visează, revin cu picioarele pe pământ, trec la acțiune, plâng, greșesc sau chiar eșuează, dar se ridică și încep din nou. Și mai citesc puțin, ajung pricepuți la mult mai multe decât anticipau, cer ajutorul sau angajează alți oameni pentru zonele pe care nu le stăpânesc, dorm puțin, dar nu uită de familie. Ajung autocritici și realiști, au prieteni și familie care îi susțin și ajută, dar nu depind fundamental de asta.
Cam așa cred eu și încerc să fac. Nu e un sfat. Și nici o rețetă. Sunt grei primii pași. Apoi lucrurile încep să meargă. Înainte, înapoi, e ca la tango. Dar nu stau. Iar statul, datul cu părerea, discuțiile lipsite de acțiune de tipul “ce aș face eu dacă…” sunt moartea pasiunii și la propriu și la figurat și cauza multor frustrări. Îndrăzniți!

Interviu realizat de Monica Pastia, colaborator voluntar WAHM