Interviu realizat de Cristina Guraliuc de la Mama Citeste
“Sunt Cristina, mama care scrie câte-n lună și-n stele. Inventez povești de când eram copil, de asta am vrut mereu să fiu “reportajist” când mă fac mare. Și cum în fiecare jurnalist pasionat se ascunde un scriitor gata să iasă din găoace, iată-mă și pe mine scriind povești pentru copii, muza mea fiind Ilinca dragă, pruncul meu de mai bine de 1 an.”
De Svetlana îmi place mult că e haioasă. Și la grai, și la modul de a povesti. Dar dincolo de asta, este un excelent artist, cu ochiul format pentru detalii. Nu degeaba se joacă atât de frumos cu hârtia și face lucrușoare dintre cele mai fantastice din ea.
Să o descriu pe Svetlana în puține cuvinte? Mmm, nu aș putea. Pentru că omul acesta pictează, călătorește, este mânat de un curaj cum rar vezi și, mai presus de toate, își urmează fericită visele. Bineînțeles, lucrând de acasă, alături de puiul ei. Cât de împlinită este viața ei ne spune chiar ea.
Svetlana, dacă ai închide ochii preț de câteva secunde, unde ai fi?
Dacă ași închide ochii pentru câteva clipe mi-aș dori sa fiu pe o insulă înconjurată de multă vegetație și diferite păsări, ciripind în dansul lor.
Dar acum ești în Dublin, ai plecat de pe plaiuri moldovenești tooocmai în Irlanda. Ai avut mare curaj! Cum de?
În Dublin am venit pentru soțul și fetița mea, soțul deja era de multi ani aici și fetița mea venind în vacanță nu a mai dorit să se întoarcă înapoi. Atunci am decis că trebuie să vin și eu, în urma lăsând munca care îmi aducea mare plăcere, fiindcă acasă am fost profesor de Arte. Irlanda într-adevăr este locul unde mă simt bine și mă pot manifesta că un Artist, aici având mult timp pentru a-mi satisface placerea mea către artă.
Cred că ți se potrivește noua casă, e totul verde, sunt multe locuri unde te poți plimba liniștită. Cum ai îmbrățișat schimbarea?
Irlanda este foarte frumoasa, încă din școala mi-a atras atenția aceasta insuliță, fiindcă la lecțiile de Geografie am învățat că doar in Irlanda pot fi 4 anotimpuri în aceeași zi, pe atunci era neexplicabil acest fenomen. Acum însă trăind aici înțeleg ce anume încerca să ne povestească doamna profesoară. Dintotdeauna am știut că Irlanda este mai ploioasă și acest fapt nu m-a încurcat fiindcă iubesc foarte mult ploaia, încă de mic copil atunci când plouă ieșeam afara desculț că sa mă pot juca în ploaie.
Iubesc această țară minunată cu muzica și dansurile sale, însă cel mai mult mă înfioară bisericile în stil gotic, sunt atât de frumoase!
Patru anotimpuri în aceeași zi, bine spus, ești haioasă! Mai știu și că ai o minte foarte creativă, concepi tot felul de minunății din hârtie. Ce faci mai exact?
Artistul din mine a început pe când aveam patru anișori, tot de atunci am început să țin și acul in mâna, coseam tot felul de hăinuțe pentru păpuși și puteam desena ore întregi. Tata a fost susținătorul meu, care de fiecare data îmi cumpăra albume de desen și creioane colorate. Când am împlinit zece ani, mama a fost acea persoană care m-a dus de mânuță la Școala de Arte. Pe atunci mă simțeam cel mai fericit copil, îmi doream sa desenez oricând. Venind la Dublin am decis să mă ocup mai pe îndelete de artă și pe lângă faptul că pictez am inceput sa și fac lecții de artă cu copii din Romania și Republica Moldova.
Sună ca un vis. Când a început totul?
De ceva timp am început sa îndrăgesc și munca manuală, totul începând de la ziua de naștere a surorii mele. Îmi doream o felicitare deosebită și dacă nu am găsit-o cutreierând tot chipul am decis că o pot face singură. De aici să și început munca mea cu felicitări deosebite pentru diferite ocazii. După ceva timp am înțeles că mi-ar fi plăcut să fac ceva mult mai mult și am început a face invitații și plicuri pentru nunți și botezuri. Am îndrăgit și munca pentru efectuarea unui album foto, gandindu-ma că ar fi frumos că momentele fericite întipărite într-o poză sa fie păstrate cu mult drag într-un album deosebit și personalizat. De aici am și pornit să învăț cum se face un album, primul meu album a fost făcut pentru Anthony, un bebeluș foarte drăguț, de care mama lui a fost încântată, a fost doar o încercare pentru mine, dar am înțeles cât de mult îmi place să lucrez cu lucrurile personalizate.
Văd că ești mereu înconjurată de flori, de la cine ai primit ultima dată o floare?
Flori, flori. Primesc flori din partea copilașilor și din partea familiei, preferatele mele fiind romanițele.
Făceai și tu coronițe din gălbenele culese de pe câmp?
Încă de copil mic îmi plăcea să cutreier câmpiile din împrejurimile căsuței mele și să strâng flori. Ne așezăm și începeam a împleti coronițe frumos combinând floare cu floare.
Cum erai în copilărie?
Am fost o fire vesela și visătoare, iubeam foarte mult sportul și desenul. Pe langă toate acestea am fost o elevă foarte bună la matematică, care a și fost obiectul meu preferat, însă uram istoria.
Ce vis maaare ai avut când erai mică și s-a îndeplinit?
Când am fost mică mă visam designer vestimentar, însă acest vis nu mi s-a îndeplinit din motive personale, cu părere de rău. În schimb, când pierzi ceva, apare altceva, atunci a apărut fiica mea Ernestina, cel mai minunat cadou pe care mi l-a oferit viața.
Când ai o clipă liberă, cum ți-o petreci?
În timpul meu liber îmi plac foarte mult plimbările în aer liber, mai ales pe malul mării, să savurez din plin acel aer maritim curat și proaspăt. Îmi place să mă plimb cu bicicleta sau sa îmi petrec timpul cu surioara mea și familia mea.
Recomanzi articolul acesta?