Interviu realizat de Cristina Guraliuc de la Mama Citeste
“Sunt Cristina, mama care scrie câte-n lună și-n stele. Inventez povești de când eram copil, de asta am vrut mereu să fiu “reportajist” când mă fac mare. Și cum în fiecare jurnalist pasionat se ascunde un scriitor gata să iasă din găoace, iată-mă și pe mine scriind povești pentru copii, muza mea fiind Ilinca dragă, pruncul meu de mai bine de 1 an.”
Sunt oameni cu care îți dorești să te fi întâlnit în altă viață sau măcar să îi fi cunoscut de când erau mici-mici. Diana este unul dintre oamenii aceia pentru mine, un om puternic, sincer, gata să o ia de la capăt oricând. Pe Diana aș fi vrut să o întâlnesc întâmplător în copilărie, să dăm nas în nas și să rămânem prietene toată viața. Să mergem împreună la păscut vitele, să ne furișăm prin atelierul bunicului, să ne cățărăm în cei mai înalți copaci. Copilăriile noastre sunt atât de asemănătoare și când întâlnesc oameni ca ea, îmi doresc să ne întoarcem în timp sau, cel puțin, să le oferim copiilor măcar un pic din ce am trăit noi când umblam cu picioarele goale prin țărână.
Diana păstrează, pitit în adânc, copilul de atunci și se re-îndrăgostește în fiecare zi de natură cu ajutorul uleiurilor esențiale și al lemnului pe care îl folosește când lucrează coliere. Și copilăria este mereu cu ea, pentru că de fiecare dată când folosește croșeta, momente de atunci îi răsar în minte. Un om bun la toate? Da, puteți să îi spuneți și așa!
Diana, noi ne cunoaștem. Am de la tine un super colier de babywearing cu biluțe din lemn, croșetat de mânuțele tale. Mi-e nespus de drag! Cum ai învățat să croșetezi?
Ma bucur mult că îți place! Am învățat la școală (da, atât de bătrână sunt, pe vremea mea încă se făcea lucru manual în școli) și acasă, de la mama și de la mătușa bunicii mele (m-a învățat să fac „ciupici”, nu voi uita niciodată mânuțele alea uscate de vreme și munca și croșeta ce avea cel puțin 50ani).
Ce amintire dragă te leagă de croșetă?
Uf, multe amintiri, printre cele mai îndrăgite sunt din școala generală, când am participat la o expoziție cu vreo zece rochițe pentru păpuși. Sentimentele acela de mulțumire și apreciere din partea celorlalți mi-au rămas în minte.
Faci și jucărioare pentru copii, cum reușești să le lucrezi fără ca piciul tău să le „sechestreze”?
Încă nu am găsit formula magică, de multe ori a trebui să fac dubluri, pentru că originalul nu a trecut de „inspectorul de calitate”, a rămas pentru analize amănunțite.
Ce nostim e, deja mi-l imaginez! Spune-mi, ești pasăre de noapte sau te trezești dimineața devreme să mai lucrezi un pic?
Noaptea e cea mai potrivită pentru mine, urăsc să mă trezesc devreme. Dacă vrei ceva de la mine, cere-mi seara.
În copilărie erai copilul acela zbânțuit sau fetița timidă, care observa totul?
În copilărie eram copilul acela care știa tot satul, toate babele mă știau, îndrăzneață și descurcăreață, în elementul meu. Mamaia a fost o super mamă pentru mine, m-a lăsat să experimentez, murdăresc, să mă lovesc, să îmi imaginez jocuri și jucării, să îmi pun mintea la contribuție, iar tataia mă lua în atelierul de tâmplărie cu el, băteam cuie, tăiam cu pânza de bomfaier, șmirgheluiam ce prindeam, mă jucam prin praf. Mamaia niciodată nu m-a căutat să îmi dea să mănânc, din simplul motiv că „vii tu când ți-e foame”. Am avut cea mai frumoasa copilărie, culmea, fără fracturi sau boli.
Acum ești mereu activă. Știi bulinuța aceea verde care spune că ești online pe Facebook? Cam așa mi te imaginez pe tine, mereu cu bulinuța verde în buzunar, gata să te mai implici într-o activitate. Câte proiecte ai acum? Am toată ziua la dispoziție, să știi, haha.
Da, sunt ca o caracatiță și încep să simt presiunea, să văd diferența între a fi angajat și a munci 24/7 + copil pe lângă tine și să nu știi dacă mai ai vreun leu în buzunar după ce achiziționezi ceva materii prime.
În primul rând sunt mamă și vreau să îi ofer copilului meu toată atenția ce o merită. Am patru pagini de Facebook, trei achiziționate și una a mea, mult îndrăgită. Sunt reprezentant DoTerra, am preluat firma AromeUrbane, sunt voluntar în organizația non- profit Work At Home Moms Romania și încerc să mă implic cât mai mult, dar în special din spatele telefonului.
Sunt super curioasă să știu despre „Arome urbane”, care a fost momentul acela în care ai zis că uleiurile esențiale merită o șansă?
Am aflat de uleiuri esențiale anul trecut, prin septembrie 2017, de pe grupul de Facebook al magazinului Ergonomice, unde era lăudat un produs pentru a desfunda nasul. De acolo totul a evoluat rapid, iar în ianuarie făceam prima comandă către DoTerra.
Despre AromeUrbane știam, dar luasem pernuțe cu lavandă, nu știam la momentul acela, dinainte de DoTerra, că uleiul de lavandă are atâtea proprietăți și, mai mult, era făcut local, în țara noastră.
„AromeUrbane” a venit la mine, de fapt, și mi-a plăcut ideea de a fi pe picioarele mele, să am propria mea firmă.
Mmm, lavandă, și eu sunt maaare fan! Ce alte arome îți plac?
Întrebare grea. Sunt două tipuri de uleiuri care îmi plac, primul datorită mirosului (YlangYlang, portocale, lămâie, grapefruit) și al doilea tip datorită efectului (tămâie – cam pentru orice legat de piele, cedru – pentru tuse productiva, oregano – antibiotic natural)
Să știi că nu întâmplător te întrebasem despre arome, mirosuri. Vreau să știu, când închizi ochii, a ce îți miroase copilăria?
Portocale, brad adevărat și napolitane ascunse după sobă.
Porumb fiert și pepeni până nu mai puteam.
Lapte proaspăt imediat după ce a fost muls.
Bomboane M&M trimise din Germania și prăjitură-foi cu lămâie
Spune-mi o năzbâtie pe care ai făcut-o când erai mică, de care îți amintești cu lux de amănunte.
Culmea e că eram destul de cuminte, nu făceam prostii ori nu îmi aduc aminte, ce îmi povestește mamaia, mi le spune cu atâta drag, încât își pierd din obrăznicie.
Cred că toți avem un super erou sau un personaj din desene animate care ne-a marcat copilăria. Al tău care este?
Nu știu dacă m-a marcat, dar cu siguranță voi ține minte cât îmi plăceau desenele cu Sailor Moon și Glucksbarchis (Care Bear, dar eu le-am văzut în germană).
Hai să facem un joc care îmi place nespus. Eu îți spun un cuvânt și tu îmi spui primul lucru la care te duce cu gândul, ok? Începem:
– Pantofi cu toc – seară romantică în doi
– Ursuleț de pluș – „Celebration time, c’mon” – primit parcă la un Valentine
– Ploaie – tristețe
– Bomboane de ciocolată – M&M
– Baloane de săpun – zâmbetul meu preferat
– Lemn – tataia
