Blog

Interviu realizat de Roxana Leotescu de la Playbuzz.ro

1. Bun găsit Elena, te invităm să ne povestești câte ceva despre tine.

Bine v-am găsit. Sunt artist plastic, mama lui Gabriel (4 ani si 9 luni). Am absolvit Liceul de arte Dinu Lipatti, Pitești – secția Arhitectură, Design Urban, apoi UNArte București,
secția pictură și un master în Arte Vizuale la aceeași Universitate.
De asemenea, am făcut și 8 ani de Pian, tot în cadrul școlii Dinu Lipatti, Pitești.

2. Ce este Istoriato – The Alchemy of dreams? Cum s-a născut și ce poveste duce mai departe?

În timpul facultății am lucrat într-un atelier de pictură pe porțelan pentru a mă întreține în perioada studiilor universitare. Acolo am început inițial să mă familiarizez cu tehnicile de pictură pe porțelan cu ardere la temperaturi de 800 de grade.
După absolvire, în 2011, am înființat Istoriato – The Alchemy of dreams, din dorința de fi pe cont propriu și a crea
propriile modele pe porțelan, dar și din imposibilitatea de-atunci de a vinde tablouri pentru a mă întreține. Cumva, Istoriato a venit și din ideea de a aduce artă și pe obiectele
uzuale, ceea ce la noi la Arte se încadrează în „artele minore”.

De atunci, Istoriato înseamnă porțelan pictat cu inserții de aur, platină și sidef, cu ardere la 800 de grade; mai târziu a însemnat bijuterii și obiecte modelate din pastă de porțelan de Limoges, glazurate și pictate, arse la trei ori la cuptor la temperaturi între 800 și 1200 de grade. Istoriato
înseamnă pictură în multe tehnici pe multe tipuri de obiecte (lemn, sticlă, țesături, piele etc.).

3. Cum ai ales să continui această activitate? Cum este această perioadă pentru un artist? Care sunt cele mai mari provocări?

În general, viața unui artist este grea, deseori la limita precarității, cu nesiguranță pentru ziua de mâine. Aș putea spune că dintre toate meseriile liberale, arta vizuală este cea mai vitregită. Artiștii plastici își plătesc atelierul, utilitățile, materialele de lucru, ba de multe ori plătim și peretii pe care expunem, promovarea și tipăriturile… Ei nu există în nomenclator, nu pot fi considerați freelancerii tipici sau antreprenorii ce-și construiesc un business.

Discuția este vastă și ar lua prea mult spațiu. În acest context, a venit pandemia, iar criza generată de ea se va simți, zic eu, în următorii doi ani, mai ales pe scena culturală.
Cumva, toți au impresia că această perioadă de izolare este foarte prolifică, oamenii se descoperă pe sine etc.

Nu contest că nu ar fi adevărat, dar sunt multe mituri care se propagă când vine vorba de artiști. Da, suntem introvertiți și ne place să ne izolăm pentru a crea, dar nu ne place să ne fie impusă o izolare forțată. Izolarea forțată (și de înțeles în
acest caz) aduce angoasă, depresie – aspecte destul de folositoare unora dintre artiști pentru a crea. Însă nu tuturor.

Cumva va trebui să ieșim din prejudecățile care spun că artiștii nu pot crea opere valoroase de artă decât din sărăcie, deznădejde, precaritate.
Artișii au nevoie să fie sprijiniți, au nevoie să le fie recunoscută valoarea și au nevoie să le fie cumpărate lucrările cât timp sunt în viață pentru a oferi multe alte opere
patrimoniului universal.

4.Trecem printr-o perioadă grea, izolarea și măsurile de distanțare te-au afectat in activitatea ta? Ce soluții ai găsit să treci mai ușor peste?

Măsurile de distanțare m-au afectat pentru că nu am mai putut merge la atelier, o parte din activitate a trebui să o mut acasă, iar lucrul cu un copil acasă este, după cum o știu
toate mămicile, destul de dificil; nu m-am mai putut întâlni cu, colegii mei (am atelierul în cadrul ArtHub Bucharest). Comenzile pentru porțelan și obiecte handmade au scăzut
vertiginos, nu am mai putut merge la lucrările murale pe care le aveam în plan, iar pe plan financiar lucrurile s-au înrăutățit. Soluția mea a fost să iau lucrurile zi cu zi pentru a putea
suporta mental mai bine toate restricțiile, am încercat să mă concentrez pe munca mea, pe activitățile cu Gabriel.

5.Care sunt planurile tale in viitorul apropiat?

Sincer, nu am reușit să îmi fac prea multe planuri, ținând cont de nesiguranța în care ne aflăm în acest moment. Știu doar că doresc sa continui să lucrez la proiectul de pictură pe
care l-am început (Locuri abandonate ale inimii mele), seria de desene începută (Pierderea libertății), dar și continuarea proiectelor artistice în care sunt deja implicată.

6. Știm că ești mămica unui băiețel minunat. Cum reușești să imbini pasiunea ta cu statul acasă în această perioadă?

Până a împlinit Gabriel doi ani jumătate, am stat permanent cu el, practic zi și noapte, deci cumva, am fost mereu obișnuită să lucrez cu el alături de mine. Atunci când l-am dat
la grădiniță mi-a fost mai ușor și am putut să mă concentrez mai mult pe ce aveam de făcut.

La mine, a picta e mai mult decât o pasiune, este ca o extensie a mea fără de care nu aș mai putea să fiu eu însămi, așa că întotdeauna am găsit o modalitate de a mă
exprima. De multe ori, l-am luat cu mine la picturile murale pe care le lucram și în weekend și nu aveam cu cine să îl las. A mers cu mine la târguri de handmade, dar am avut mereu grijă să nu simtă asta ca pe o corvoadă. Este greu însă să îmbini în mod echilibrat pasiunea și creșterea copilului, nu cred că există vreo rețetă corectă pentru asta.

7. Cum este viața de mama antreprenor in Romania?

Cumva cred că răspunsul la întrebarea asta include ce am scris mai sus.
E complicat să și lucrezi, să ai o firmă, să te descurci prin păienjenișul actelor și taxelor din România care nu numai că nu sprijină micii întreprinzăntori, ci le pune de multe ori și obstacole, dar și să fii mamă și să încerci să îți educi copilul cât mai bine și să încerci că-i oferi un trai
decent.
Există normal și recompense în munca asta și e minunat că poți lucra pentru tine, pentru visul tău, dar drumul nu e pavat cu flori, ci cu muncă multă, multe ore în plus de
lucru față de o zi normală de muncă, zeci de nopți nedormite.

8. Dacă nu ar fi pictură, ar fi…?

Dacă nu ar pictură cred că ar fi tot ceva din domeniul artistic – aș lucra în management cultural, într-un muzeu. Nu mi-am pus problema pentru că nu mă văd fără artă.

9. Ce ne poți spune despre picturile murale pe care le realizezi?

Îmi place să pictez pe suprafețe mari, vaste, să am libertate de mișcare, iar datorită acestor facturi, picturile murale sunt printre preferatele mele. Am avut ocazia să pictez de la camere pentru copii, la interioare de saloane de cosmetică la tavane, cabinete medicale, grădinițe, locuri de joacă, restaurante.

10. Care este cea mai buna decizie si care este cea mai putin buna decizie luata cand esti mamă antreprenor?

Cea mai bună decizie este să-ți urmezi visul, indiferent de obstacolele întâlnite. Dacă ai încredere în tine și în visul/visele tale, se aliniază și planetele în favoarea ta la un moment dat. Cea mai proastă decizie ar fi să faci ceea ce crezi tu că se vinde, nu ceea ce te însuflețeste, fără să asculți de vocea intuiției tale. Cumva, să iei deciziile bazându-te numai pe partea materială.

11. Doresti să le transmiți un mesaj de incurajare mamelor antreprenor la inceput de drum?
Îți mulțumim!

Le sfătuiesc să aiba răbdare cu ele însele și cu visul lor. Să-l crească ca pe o plantă care are nevoie de apă, soare, pământ și multă răbdare. Să nu asculte vocile rele. Nimeni nu are cum să știe mai bine viața ta și ceea ce te face pe tine să fii vie cu adevărat, în afară de tine. Să aibă curaj să greșească. Eșecurile sunt cele care ne arată puterea noastră de reziliență. Să se susțină unele pe altele. Nimic nu e mai important în lumea asta ca o rețea de suport, un grup care să știi că există pentru a te sprijini necondiționat.

Și eu vă mulțumesc.

Pagini – Istoriato – The Alchemy of dreams
Mural Paintings by Elena Andrei