Crisia Mirella Oprea ne arată cum i-a conturat viața Pictura. Și ne dă câteva sfaturi prețioase: Incercati, fiti increzatoare, perseverati, creati! Cand va e greu, invatati, perfectionati-va!
Mirella Oprea
“M-am nascut la Slatina. Pe 24 februarie.La 23.30. Cu 43 de ani in urma. Mama zice ca era o atmosfera cam sinistra afara, ca ningea pe luna plina…
Am inceput sa desenez pe la doi ani (oua si spirale pe linoleum; cu pixul! Spre exasperarea mamei…)
La trei ani citeam binisor pe ziarul “Scanteia”.
La patru ani am descoperit acuarelele.
La opt ani am facut o reproducere dupa “Anemonele” lui Luchian. Atat de buna pictura ca invatatoarea i-a chemat pe ai mei la scoala sa-i intrebe care din ei e atat de talentat. 😂
La 13 ani am invatat sa fac tipare, sa croiesc si sa cos la “Ileana” si “Singer”. Asa am ajuns sa visez la ce mare creatoare de moda o sa ajung… Ani de zile am facut hainute pentru papusi, apoi pentru prietene… Pictura trecuse pe locul doi, apoi a disparut cu totul.
Am facut dreptul, desi am vrut arte sau arheologie. Am profesat 12 ani (nu mi-a placut!) La un moment dat mi-am deschis un atelier de “creatie” si apoi un magazin. Au mers binisor pana mi s-au aprins calcaiele dupa un tip (sotul!) Asa am ajuns la Bucuresti. Mi-am descoperit pasiunea pentru bijuterii…
Am o diploma de “creator de bijuterii”.
Toate bune si frumoase… Am ramas insarcinata si am renuntat sa fac bijuterii. De frica. Il vedeam tot timpul pe pici inghitind margelele (culmea ironiei: in afara de deget, nu a bagat nimic in gura!) La un an dupa Cristian s-a nascut Crisia. Am inceput cu pictura pe tesatura (tricouri), am trecut pe rand la alte suporturi: lemn, piele, piele ecologica etc. etc. pana am ajuns pluta. Adica la paharele mele. Le-am descoperit din intamplare (intr-o farmacie!), ideea de a le picta mi-a venit in timp ce discutam cu o clienta la telefon. Ea incerca sa ma convinga sa-i pictez doua cani pentru cafea din portelan, eu ma gandeam cum le trimit din Israel daca accept comanda. Mi-au cazut ochii pe cele doua pahare “coffee to go “ cumparate cu o zi inainte. Am stiut ca asta trebuie sa fac : pahare pentru cafea, pictate manual. Si asta am facut, fara pauza (sau cu mici pauze in orele in care predam Arte Plastice la Scoala Franceza din Ierusalim!) pana in februarie 2020. O data cu intrarea Israelului in «stare de urgenta» s-au inchis granitele, s-au taiat legaturile dintre state si astfel s-au oprit si livrarile (stiti si voi povestea!). Eu am luat partea buna a lucrurilor, insa. Am respirat, am adus in actualitate proiecte mai vechi pentru care altadata nu aveam timp. Am inceput sa pictez tablouri si pregatesc o expozitie. De asemenea, cu ajutorul Roxanei Armanu am reusit sa-mi transform un vis in realitate: agende care au pe coperta imagini dupa picturile mele. De la agende am ajuns la cani ceramice imprimate, chiar si la tricouri. Asa ca, de la inceputul lui mai, pe pagina mea se mai gasesc si alte produse, nu doar paharele pentru cafea, pictate manual.
M-am intins destul cu povestea mea… Vreau doar sa va mai spun atat: incercati, fiti increzatoare, perseverati, creati! Cand va e greu, invatati, perfectionati-va!”
