Blog

Salut!

Eu sunt Andreea, mama imi spunea Dei si de atunci cam asa imi spun prietenii, am 30 de ani, curand 31 .

, sunt mama de 3ani si 5 luni de Eva speciala asa cum imi place mie sa spun.spun.E speciala pentru ca e a noastra si pentru ca la 5 luni de sarcina am aflat ca sufera o malformatie cardiaca congenitala si anume transpozitie corectata de mari vase plus altele asociate, aceasta afectiune fiind raportata la 0.5 % dintre pacientii diagnisticati cu MCC, iar literatura de specialitate raporta mai putin de 1000 de cazuri.

Dupa ce am nascut, au urmat 6 luni de mers la controale si intr.un final am primit invitatia pentru a merge in Germania unde Dr.Sandica urma sa o opereze.Acum totul este sub control, Slava Domnului.

M.am nascut in Targoviste si am locuit in Titu, acolo unde sora.mea Anamaria ma cotonogea mereu :))) ( diferenta dintre noi acum, n-ai zice :)))) eu 180cm, ea 170

Sunt o fire timida de fel, nu.mi place sa ies in evidenta( uneori nu-mi iese, din contra) Atunci cand am dreptate duc o lupta crancena, iar asta s.a dezvoltat sigur datorita meseriei in care servesc Patria

Mereu am stat in umbra, dar mi.a placut sa fiu cea mai buna.Nu.mi place sa vorbesc in fata oamenilor…insa

imi place sa scriu…si cred eu, ca ma exprim mai bine in scris…as putea scrie un roman :)))

Am plecat de acasa de la 15 ani,( nu ca nu faceam periodic asta:)))pentru ca n.am fost tocmai fetita cu fundite a mamei,eram o nazdravana, aveam prieteni numai baieti si mereu veneau copii la usa noastra sa se planga ca le-am trans-o, insa, am avut teluri bine stabilite!am plecat la Bucuresti sa studiez, acolo unde in paralel cu scoala, ma duceam la antrenament la o echipa de handball de la Rapid Bucuresti .

Cand am ajuns in Bucuresti, a fost necesar sa ma adaptez mediului agitat pe care mi-l oferea, sa ma imprietensc cu ai mei colegi, care si-acum rad de mine si-mi spun ca eram o ciudata!

Mi.a fost greut si nu m.am acomodat tocmai repede, am stat la un camin, unde 90% erau numai pici rasfastati si guralivi, aveam o doamna pedagog care urla mereu, iar somnul nu era totdeauna printre cel mai odihnitor.Stateam 4 fete in camera, baia era la comun, invatam la lampa si mancam la cantina, unde mancarea nu era grozava.Plecam la scoala cu 2 ghiozdane cateodata(unul in care aveam cartile si unul cu hainele de antrenament).Pentru ca dupa scoala plecam la antre’ si pentru ca ora mesei de pranz era pana la maxim 2, atunci cand aveam in meniu ceva bun, plecam de la scoala fuga sa aj la masa :))).

Am venit pentru sport, eram in urma cu 2-3 ani fata de colegele mele! Am tras ca un cal, sa-mi castig locul de titular si in 6 luni am fost acolo!

Aveam de mica orientare catre armata, mna cu tatal si mama in domeniu, insa cu toate astea VISUL se schimbase si 7 ani mai tarziu jucam in liga nationala! Nu au fost multe minute, adunate,nu stiu daca au fost de un meci ,insa faptul ca am ajuns acolo, a insemnat ceva!

Nu m-am nascut cu stea in frunte si nici vreo talentata in domeniu si poate faptul ca munceam pe rupte sa ma fac remarcata, succesul meu dura putin din cauza numeroaselor accidentari.Ajungeam in tribuna! Eram nevoita sa inghit in sec si sa-mi aplaud colegele, pt ca eram din echipa, insa succesul meu era umbrit de cineva care imi lua repede locul… Ideea e ca nu m-am ferit de munca niciodata, am gasit un om bun care ma sustine si care mi-a suportat frustrarile.Am gasit oameni care ma apreciaza si-mi recunosc valoarea si sa stiti ca oricat de frumos se vede pe social media, in spatele ecranului sunt ore sau poate nopti nedormite, pentru a reusi si a-mi atinge obiectivele si de a ajunge la VISUL meu ce imi calauzeste pasii in viata!

Dupa Bucuresti, am plecat la Slobozia, acolo unde timp de 8 ani am jucat handball de performanta in divizie si liga nationala, acolo unde mi.am rupt genunchii de 2 ori si mi.am deselat spatele.Dar e misto sportul, mi-a lipsit o lunga perioada si am constatat cat de multa ajuta la oxigenarea creierului, asa ca m-am reapucat

M.am intors la Bucuresti unde m.am mai jucat putin, apoi am hotarat sa.mi urmez visul de a deveni politista.Acum realizez ca nu ma incadrez deloc in peisaj…

Din 2011 am inceput sa studiez lucrul hamdmade, aveam o pasiune pentru arta…pentru frumos.In copilarie am cochetat cu desenul, pictura, imi placea sa desenez in creion si sa pictez pe sticla,in general reproduceam icoane.

Aveam inclinatii artistice, asta e clar !!! si asa am inceput sa sap, sa adun informatii…Am trecut prin mai multe etape, am crosetat, am croit, am innodat bratari, pana am ajuns la fimo.M.am uitat la zeci de tutoriale pe youtube timp de 1 an, am strans un munte de chestiute pe care le faceam in urma tutorialelor studiate, mi.era rusine sa le scot in lume, dar si cand le.am scos am avut o vanzare de 200 lei din care mi.am luat tot fimo si muuuuulte aprecieri de la colegi si prieteni. WAW

De atunci am exersat si invatat singura acest domeniu, mi.am creat un nume/ brand

acolo unde creez #chestiitrestiipersonalizate fiecare cu povesti aparte, in care ma regasesc si de unde trimit zambete pentru fiecare in parte

Simt nevoia oamenilor pozitiv in jurul meu!

Îmi plac oamenii care fac ce spun că fac, au simțul umorului, care ies rapid din negativism și lamentări.Pe aceștia ii păstrez aproape de mine. Restul, restul nu ma interesează pe termen lung!

Am invatat ca viata noastra depinde doar de 15 cm care se afla intre cele 2 urechi ale noastre, e vorba despre alegeri si de felul cum iti antrenezi creierul.

Pe langa asta, iau viata ca pe un pamflet si incerc sa rad cat pot eu de mult de ea.

Asta sunt eu, Andreea(Dei) din spatele acestui proiect.Iti multumesc ca ma sustii si promit sa iti aduc cele mai frumoase zambete

Cu drag,