Interviu realizat de Roxana Leotescu de la Playbuzz.ro
1. Bună, Irina! Te salutăm din comunitatea WAHM. Spune-ne câteva cuvinte depre tine, despre a fi work at home moms, despre profesia ta.
Va salut cu mult drag! In comunitatea WAHM am gasit oameni frumosi, dar si motivatia de a-mi urma eu insumi drumul cu mai multa determinare. Pentru asta va multumesc si va recomand des. Despre mine va spun ca sunt o mama care invata de la copii si de la oamenii dragi cu care colaborez, mai mult decat din specializarile adunate in mai bine de zece ani, care nu sunt chiar putine. Sunt un om care are un job frumos si complex, din fata unui ecran in aceasta perioada. Ascult, insotesc, uneori ghidez si alteori doar sustin si cred in oamenii care isi doresc sa se cunoasca si sa se dezvolte.
2. Cum ai ales această profesie și ce servicii oferi in prezent?
Mi-a luat mult timp sa o aleg cu adevarat, dar cred ca am facut-o dintotdeauna. In cabinet am intrat la multi ani dupa practica in institutii. Criticul interior imi tot soptea despre cum ar trebui sa fie un psiholog si despre cum eu nu sunt deloc acea tipologie. Precum spunea Harriet Lerner, un psiholog care inspira pe multi altii, comparatia nu e niciodata onesta fiindca ajungem sa comparam interiorul nostru cu exteriorul altcuiva. Dupa ani de lucru in domeniul sanatatii am ales sa intru in cabinet pentru ca mi-am facut curaj sa ies din acea comparatie si sa fac munca care imi vine cel mai natural si ma provoaca continuu. O munca care mi se potriveste si ma implineste.
Serviciile pe care le ofer in cabinet astazi sunt servicii de consiliere psihologica individuala, consiliere parentala si psihoterapie.
3. De ce e important un psiholog pentru adulți? Ce blocaje se pot decongestiona în timpul ședințelor?
Dificultati avem cu totii, dar psihoterapia este pentru cei care doresc o rezolvare a lor constienta, asumata si de durata. E un proces in care eu am multa incredere. Einstein spunea ca “nu putem rezolva probleme cu acelasi nivel de constiinta care le-a creat”. Psihoterapeutul poate crea contextul pentru o astfel de modificare. Si pentru ca trauma este relationala, vindecarea se face tot in relatie. Iata suficiente motive pentru care cautam atat de asiduu relatii de substanta. Precum Jung spunea “intalnirea intre doi oameni este precum cea intre doua substante chimice; daca exista reactie, ambele se vor transforma”. Oamenii cauta transformare.
In general consider ca exista sens in toate, inclusiv in blocaje. Daca il “rezolvam” prea repede cu o tehnica sau o elaborare mentala, ii putem rata semnificatia. Blocajul poate simboliza un capat de linie, o nevoie de intoarcere la rascruce pentru a alege altceva sau poate fi un mecanism de aparare. Intr-un proces de cunoastere nu daramam garduri; ne uitam la ele sa vedem din ce sunt facute, cand au aparut, la ce servesc, daca pot fi mutate si folosite cand situatia o cere – exploram cu atentie, nu distrugem. Orice e in noi e important, chiar si blocajele.
4. Cum se desfășoară ședintele? Ce ar trebui să știm înainte de a programa o întâlnire?
Sedintele au o durata de 50 minute, se realizeaza in mediul online in aceasta perioada si e necesara constanta. Cei ce isi doresc o schimbare profunda in personalitate trebuie sa stie ca un proces atat de complex, care modifica structura creierului, va dura o perioada semnificativa de timp.
5. Pe pagina ta www.facebook.com/psihologirinastoica am regăsit mai multe articole despre copii. Sunt mulți părinți care apelează la psiholog pentru puiuții lor. Care sunt cele mai frecvente “probleme”?
Sunt mai multe categorii de “probleme” pe care le identific frecvent in consilierea parintilor cu copii tipici, care nu au legatura neaparata cu copiii, ci cu abordarea parentala si cu pozitionarea in relatia parinte-copil.
Una dintre ele este frica. Frica de a nu fi parinti suficient de buni sau frica de a nu avea copii suficient de buni si carora le va fi greu in societate.
Frica pleaca si de la lipsa informatilor legate de dezvoltarea normala a copilului, etape de dezvoltare si nevoi reale. O alta sursa a fricii este si dezinformarea. Studii care se anuleaza intre ele, carti cu informatii contradictorii, oameni fara specializari sau experienta care diagnosticheaza din “ochi” copiii.
O alta problema apare din cauza diferentei mari dintre copilul ideal si copilul real, Asteptarile neintrunite genereaza frustrare, resentimente si neputinta de ambele parti.
Si, desi nu ne dorim, inca ne mai confruntam cu problema sacrificiului. Nu o mai numim sacrificare, nu o mai discutam, dar trebuie sa fim atenti daca nu cumva o mai traim. Parintii isi forteaza limitele, isi anuleaza nevoile si dorintele, isi creeaza discursuri si invata strategii pentru a fi parinti buni. Sacrificiul atrage furie, iar furia atrage vinovatie. Cand oferim, ne asteptam sa primim. Cand ne dam la o parte, devenim furiosi ca noi nu mai avem parte.
Parte buna este ca atunci cand devenim constienti ca mergem in cerc apare curand si optiunea de a te opri si chiar de a iesi din cerc.
Informatiile ne pot linisti teama, dezbaterile despre gandurile negative ne pot calma anxietatea, empatia ne poate calma furia, sa primesti suport poate sa alunge tristetea. Cam asta este munca noastra de psihologi cu parintii.
6. Ne poți povesti o întâmplare sau o situație mai puțin confortabilă căreia i-ai găsit o rezolvare, printre clienții tăi?
Nu pot relata situatii din cadrul procesului terapeutic, dar nu au fost putine momentele in care clientii mei sunt cei care m-au ajutat sa ma dezvolt si sa imi accept imperfectiunile. E o transformare cu dublu sens. Eu invat mereu de la ceilalti.
7. Cum ai defini stress-ul, acest inamic nevăzut din viețile noastre și cum ne sfătuiești să-l ținem departe?
Stii, pe mine cuvantul asta stress ma streseaza. Pentru ca nu imi ofera nici un indiciu important, iar munca mea e partial o munca de detectiv (desi noi cautam sursa, nu vinovatul). Mi se pare ca folosim cuvantul stress foarte des pentru ca nu putem identifica sentimentul generator de disconfort. Deseori gasesc ca sub genericul stress este furie, tristete, lipsa de conectare autentica, lipsa de sens in viata. Cred ca ne-ar fi mai de folos nu sa indepartam stressul, ci sa il aducem mai aproape, sa il punem sub lupa, sa vedem ce e de fapt si apoi sa incercam sa lucram sa obtinem ceea ce ne lipseste, intelegand si de ce ne lipsim de ceea ce ne lipseste.
8. Cum găsești echilibrul in viața de wahm?
Incerc sa separ rolurile, cand viata o permite, si cand asta nu se poate prioritizez, reglez “dozele”, renunt la ceea ce sufera amanare. Incerc sa imi fiu o mama buna si mie si sa ma intreb din cand in cand de ce am nevoie.
9. Cum te pot contacta cei interesati de serviciile tale?
Pe site-ul meu www.irinastoica.ro gasiti usor datele de contact. Imi puteti scrie si pe pagina de facebook a cabinetului, mentionata de tine mai sus.
10. Care este cea mai mare provocare din viața ta profesională?
O provocare este formarea profesionala continua. Unul dintre motivele pentru care am ales acest domeniu este faptul ca apar mereu inforrmatii, strategii, tehnici si teorii noi ce pot imbunatati semnificativ practica profesionala. Provocarea apare in a gasi timpul si resursele necesare formarii, dar si in a selecta intre cursurile si formarile acreditate.
11. Cum se împletesc viața de familie și cariera?
Un ochi pe fata si unul pe dos e ideal! Ultimul an ne-a adus o noua provocare in sensul asta. Trebuie sa invatam sa impletim si la un loc totul. Si cand trebuie, ne adaptam. Cheia pentru succes in orice vrei sa faci, dupa mine, e flexibilitatea. Daca esti flexibil poti indoi un pic regulile, poti accepta contexte diferite de cele pe care ti le doreai, poti gasi toleranta pentru comportamente la care nu te asteptai.
12. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Ca o zi obisnuita din viata oricarei mame care lucreaza de acasa, suspectez. Trezesc si pregatesc copiii de gradinita si scoala, hranesc animalele (am 2 caini, o pisica si un papagal), imi beau cafeaua si incep sedintele. La pranz am o pauza uneori mai lunga, alteori mai scurta, in care ma ocup de casa. Inchei sedintele la 18.00 cand aduce sotul copiii si seara mi-o petrec cu si pe langa copii. Imi propun mereu sa am timp calitativ si discutii semnificative in fiecare seara. Uneori reusesc, alteori nu.
13. Ce le poți transmite mamelor care doresc să pornească pe drumul antreprenoriatului?
Nu astepta sa fii sigura si sa se alinieze planetele!
Suntem suficient de mici ca sa nu se alinieze planetele pentru noi, dar suficient de importanti (pentru copiii nostri de pilda) ca sa conteze ceea ce facem. Multi dintre oamenii cei mai faini pe care ii stiu tot nu sunt siguri de menirea lor, desi de mult timp fac ceva ce le place si de care sunt multumiti. Indoiala si teama sunt naturale si fac ca oamenii sa fie precauti si sa masoare cu atentie efectele actiunilor lor. Oamenii curajosi nu sunt cei care nu se tem, ci cei care, desi se tem, aleg sa actioneze. Ce ii face sa actioneze e sentimentul ca fac ceea ce trebuie, ca fac ceea ce le este necesar si lor si altora, ca face sens pentru ei sa fie acolo, ca ceea ce au decis sa faca ii entuziasmeaza. Si, desi muncesc mai mult decat oricand, o fac cu placere si nu se simt epuizati. Daca ai descoperit ceva care te face sa te simti asa, ceva ce faci fara sa iti dai seama ca zboara timpul si iti vin mereu idei cum sa imbunatatesti si sa inveti mai multe pentru activitatea aleasa de tine, probabil ca ai descoperit un talent si posibil chiar o vocatie. Regretele de pe urma sunt mai degraba legate de ceea ce nu am facut, nu de ceea ce am incercat. Succes!