Hello, dragile mele!
Scriu această postare despre parcursul meu antreprenorial într-un moment de mare cumpănă în viata mea, și sper ca, scriind, sa știu ce am de făcut sau măcar răspunsurile voastre la ceea ce voi scrie să îmi aducă puțină lumină!
De mică am avut spirit de profesor în mine! Îmi amintesc cum, din clasele mici îmi luam vara la corectat cu pixul rosu tot ce scrisesem în caiete în timpul anului școlar și vânam orice mică greșeală cu precizia unui profesor. Am fugit mult timp de acestă profesie în ideea că nu îmi va aduce libertate financiară.
Înclinația mea spre limbi străine m-a făcut să dau la facultatea de litere și din nou am încercat sa fug de deveni profesorul clasic din sistemul de stat. Și cum de ce îți e frică, de aia nu scapi, după masterul la București care speram să îmi aducă un job bine plătit într-o multinațională, m-am trezit întoarsă în Craiova, orașul meu natal și susținând examenul de titularizare pe posturi care erau deja hotărâte pentru alții, numiți politic. Doi ani de zile am fost suplinitor la câte două școli de la țară. Mă trezeam dimineața la 5 jum și făceam naveta. Și nu, banii nu intrau cu ușurință, eram trasă la răspundere de directori, de inspectori etc și din cei 1250 ron pe lună, în anumite cazuri nici naveta nu mi se deconta. Pentru a suplimenta acest venit, făceam meditații în particular la română, engleză și germană și timpul părea că nu îmi mai ajunge.
Și în al doilea an ca profesor suplinitor în învățământul de stat am rămas însărcinată. Și atunci mi-am dat seama că sunt la un moment de răscruce în viața mea și am ales să îmi fac firmă, să trec toate meditațiile pe firmă să îmi pot plăti dările la stat ca propriul angajat ca să pot beneficia de banii pentru concediul de creștere copil.
Mi-a fost extrem de teamă de acest pas. Vin dintr-o familie simplă, cu părinții mereu angajați, cu un venit mic, dar sigur lunar și cu teama că vine ANAFUL și dă amenzi.
Am discutat cu un jurist și cu un contabil și am înțeles că pot pune capul pe pernă fără frica amenzilor, dacă respect legea. Și am zis că pot face asta, deci am deschis firma pe numele soțului (mi se părea ciudat să fiu propriul meu șef) cu principalul obiect de activitate cursurile de limba engleză!
După naștere, la 2 săptămâni mi-am reluat activitatea căci toți părinții cereau să mă reîntorc sa le ajut copiii. Și m-am întors. Soțul, mama mea sau bunica soțului stăteau cu fetița mea mică în dormitor, în timp ce eu zilnic aveam meditații cu copiii sau adulții în bucătărie, pentru că evident, cei 1250 de lei ai mei pe ccc și cei 1800 de lei ai soțului nu erau suficienți.
Tot în acea perioadă (acum 5 ani) am descoperit și faptul că pot preda adulților care nu erau în același oraș sau chiar țară cu mine, online. Făceam cursuri pe skype și majoritatea erau seara de la ora 20 sau 21 că atunci puteau aceștia.
În acea perioada încasările mele nu depășeau 1000 de euro, dar era suficient pentru a-mi plăti contabila.
Apoi am rămas însărcinată cu al doilea copil și am știut pentru totdeauna că nu vreau să mai revin la statutul de angajat.
Odată cu venirea pandemiei, evident că am mutat toată activitatea în online ( www.englishable.ro), am crescut o pagina de Facebook și am învățat sa fac postări care să atragă oamenii, am făcut webinarii și am ajuns să am cursanți și cereri încât a fost nevoie să îmi iau primul colaborator și la o lună distanță pe al doilea. Deci, pot spune că pentru afacerea mea chiar a fost o perioadă înfloritoare.
Veniturile mele s-au triplat, dar timpul meu liber nu doar s-a înjumătățit, ci lucram și lucrez în continuare de la 9 dimineața până la 10 seara, cu mici pauze în care îmi vad copiii. Weekendul liber mi se pare un lux în acest moment, căci deși mi-am păstrat pentru mine sâmbăta după-amiaza și toată duminica, tot am discuții cu cursanții sau corectez temele pe care nu aș avea timp să le fac în timpul săptămânii.
Nu doar sunt antreprenoare și propria angajata la 2 ore, sunt și contabila care emite facturi, și persoana care se ocupa de relațiile cu clienții, profesor, marketer, strategist etc.
Să mai spun de câte ori am avut căderi, mai ales în ultimii 2 ani, de la pandemie încoace?
Cred ca la 2-3 luni îmi venea sa pun lacăt pe firmă și să mă înscriu iar la concursul de titularizare sau să mă angajez la vreo școală privată! Dar cumva, la cursanții mei sau la oamenii minunați pe care i-am cunoscut am găsit puterea de a merge mai departe, de a nu renunța la ceea ce fac, căci am rezultate bune, în speranța că, cât mai curând voi crește afacerea și voi putea să îmi angajez oameni care sa facă măcar o parte din tot ce fac acum.
Am automatizat cât mai multe procese, de la planul editorial programat cu o lună-două în avans, la softuri de e-mail marketing, la propria platformă de cursuri online înregistrate cum este udemy, iar acum am în lucru o aplicație de mobil pentru copii și în plan una pentru adulți!
Și da, se strâng din ce în ce mai mulți bani în contul firmei de la lună la lună, dar sunt din ce în ce mai ocupată. Caut mereu soluții să îmi ajut cursanții să învețe engleza cât mai simplu, fără să fie nevoie la fel de mult de prezența mea.
Eram pregătită să fac următorul pas și să mai caut 2 persoane să angajez (în prezent am 1 colaboratoare și o angajată part time) pentru că am dezvoltat niște programe hibrid de învățare a limbii engleze pentru cursanții mei care merg foarte bine și s-au strâns atât de multe cereri încât noi 3 abia le mai facem față, plus un plan de promovare pentru toamnă cu ajutorul căruia să ajungem la cât mai multe persoane.
Problema este că noile modificări legislative pe partea de microîntreprinderi mă blochează cu totul. Și iar mă regăsesc contemplând ideea de a renunța la tot și de a mă duce să mă angajez.
Nu am prevazut aceste cheltuieli în plus cu tot ce s-a publicat în monitorul oficial vineri seara și nu vad o portiță salvatoare, căci și să stau pe loc mă face să pierd bani, și să avansez mă pune la o investiție de care nu dispun în acest moment! Ca să nu mai menționez că venitul nostru familiar lunar depinde doar de încasările din firmă, soțul este cel care a preluat o parte din sarcinile mele de antreprenor și de mama (mă ajută cu editările video, cu partea tehnică din spatele aplicației și platformei și cu copiii, gătitul, curățenia, deci a renunțat de 1 an jumătate la job).
Aștept discuția cu contabila să vad dacă e atât de neagră situația pe cât o vad eu!
Până atunci, vă întreb și pe voi: cum vedeți toate aceste modificări? Cât simțiți că vă afectează și ce aveți de gând să faceți ca să supraviețuiți?
