#povesteamea #partenermedia
#boccelutalumami
Nurry Shaban
Plecai să învăț carte
La Cluj făcui facultate!
Alesei fără de scuză
Spaniolă și engleză!
No, după 3 ani de școală
No fo’ loc de șovăială.
Mi-am pus tot ce-aveam în tașcă
Și-am venit la București
Să-nvăț limba arăbească.
Apoi pașii mi-am urmat,
La birou m-am angajat!
Iară după măritiș,
Într-o seară-n ascunziș
Am aflat, nu cu mirare!
Că viața-mi prinde culoare.
Iar în 9 luni pe muchie
Într-o zi chiar din aprilie
A văzut în zori lumina,
Puiul meu numit Iasmina.
De-atunci viața s-a schimbat,
Ea a fost tot ce a contat.
Am învățat împreună
Cum facem echipă bună.
Părințeală am învățat
Și-mpreună ne-am jucat!
De-acum ne jucăm cu voi
Haideți cu toții-n zăvoi.
Iată timpul a trecut,
Si-nc-un pui a aparut,
Diana a venit pe lume,
Si ne-a facut zile bune.
Bocceluța am-nfiintat
Sa avem loc pentru jucat,
Hai veniti cu mic, cu mare,
La a-noastră șezătoare!
Uite că în câteva versuri v-am spus cam toată viața mea. Am avut o copilărie cam ca majoritatea copiilor însă mi-a lipsit un element esențial, nu am avut bunici la țară! Nu am povești de pe ulița satului și nici magia care se întâmplă doar în casa bunicilor în vacanțele de vară. Asta este ceva ce regret profund dar cum nu se poate schimba adaug peste acesta amintiri frumoase despre bunica mea frumoasa, despre grija ce mi-o purta și despre cum m-a învățat că femeia trebuie să fie fină, să se îngrijească pentru ea și nicidecum pentru ochii lumii. Am ținut să vă povestesc asta pentru că a fost singura bunică pe care am avut-o, am iubit-o enorm și am pierdut-o de curând dar datorită ei sunt femeia de azi.
Am absolvit Facultatea de Limbi și literaturi străine, secția Spaniolă – Engleză la Cluj-Napoca, un oraș care mi-a rămas la suflet. Am avut ocazia acolo să am o viață studențească minunată cu mers la conferințe, schimburi de experiență în afara țării și școli de vară organizate de niște profesori dăruiți, apoi viața mi-a îndreptat pașii către București unde am făcut Facultatea de Limbi străine, secția Arabă. De ce atâtea limbi străine? Pentru că asta am auzit toată viața mea în jurul meu. Sunt vorbitoare nativă de limba arabă din partea tatălui meu iar mama este profesoară de engleză si ma lua mereu cu ea la ore pentru că de multe ori nu avea cu cine să mă lase.
Nu mi-am imaginat niciodată că asta o sa fac! În liceu mă visam psiholog, dar când dorința elevului nu întâlnește o buna îndrumare din partea profesorului, visul se pierde undeva pe drum, chiar dacă am fost la olimpiade la psiho, un cuvânt spus aiurea de către profesorul meu în clasa a douăsprezecea a schimbat direcția în care credeam ca va merge viața mea.
După facultate am devenit traducător autorizat și îmi plăcea mult asta, deși pierdeam nopți întregi iar volumul de muncă era foarte mare.
După ce am devenit mămică creierul meu și-a dat “reset” și nu ma mai regăseam în niciun job care nu avea legătură cu copiii. Astfel încât am început să mă gândesc intens ce as putea sa fac, de la handmade la agricultură m-am gândit la toate variantele! Mi-a trecut prin cap inclusiv sa îmi fac grădinița, dar a rămas la stadiul de proiect în capul meu.
Și așa cum in liceu cuvintele profesorului meu mi-au dat o altă turnură vieții, mulți ani mai târziu, cuvintele unei prietene m-au deșteptat și m-au făcut sa îmi dau seama ce vreau sa fac!
“De ce nu faci tu ce îți place cel mai mult? Îți place să te joci cu copiii și îți plac limbile străine, și mai și scrii frumos, de ce nu faci tu ceva cu astea?” Și trinc! Un clopoțel a sunat în mintea mea și m-am hotărât că cel mai frumos pentru mine ar fi sa fac ateliere de limbi străine pentru copii și astfel s-a născut Bocceluța lu’ mami, îmi propun să ajut fiecare copil de la cele mai fragede vârste sa intre in contact cu limbile străine, să învețe prin joc și joacă fără sa simtă constrângerea pricinuită de lecțiile de la școală și presiunea notelor. Să fiu ce profesorul meu de psiho nu a fost pentru mine, un mentor. 
In timpul carantinei am conceput un proiect drag sufletului meu ca să le fiu aproape părinților copiilor care îmi frecventau cursurile înainte de această perioadă și să ii ajut în continuare cu idei de activități, fișe de lucru și povesti citite de nativi ca să nu piardă contactul cu limba, dar acesta s-a dezvoltat la mai mult decât atât. Îmi propun să fie un altfel de blog, ceva “Antiparenting”. Nu încă unul care ne îndeamnă sa fim părinții perfecți și care pun inconștient presiune asupra noastră pentru că știm deja ca toate mamele sunt obosite, ca majoritatea, dar mai ales cele care lucrează de acasă, fac asta noaptea pentru ca ziua să poată să fie cât mai mult alături de puii lor, știm că uneori, fără să vrem punem familia pe locul doi ca să mai onoram o comandă urgenta. Vreau ca cele două planuri, cel online și cel offline, să se împletească frumos oferind cele mai relaxate idei atât pentru copii cât și pentru părinți de a se dezvolta.
Este un proiect la început de drum ce are nevoie de susținere și incurajare căci mă încarc cu poveștile frumoase de pe acest grup fain și prind curaj să cred că orice idee frumoasa are o șansă să razbească, că mamele pot mai mult decât cred ele însele că pot, că este despre curajul de a crede în visul tău și că un cuvânt potrivit spus la timpul potrivit poate schimba viața cuiva.
Vă mulțumesc Elena Gorun și Rox So pentru oportunitatea de a mă prezenta și pentru șansa de a ma alătura vouă în demersul de susținere a mamelor ca partener media.
Si bineînțeles ca va mulțumesc și vouă tuturor celor care ați avut răbdarea de a citi aceasta postare lungă .
Nu vreau sa sune a clișeu dar acest grup este atât de fain încât merita susținere pe toate planurile!
www.boccelutalumami.com
Sunt și pe Facebook și Instagram cu numele @bocceluta.lu.mami. https://www.instagram.com/invites/contact/…
