Sunt Gabriela, 39 ani, de profesie psiholog, om indragostit de culori…
Povestea a inceput cam de cand am mers la gimnaziu si am adunat langa mine toate colegele ce erau din centre de copii… Si acum imi amintesc cu cata naivitate intrebam cum nu stiu unde lucreaza parintii lor, cu ce se ocupa… Parca eram din alta lume, dar mi-a schimbat totul. Copilaria mea nu a fost chiar vis, dar copiii aceia…. M-au invatat ce inseamna sa ajuti si sa fi prieten cu oameni pe care altii ii vad altfel, ce inseamna sa privesti un om altfel decat o face celalalt si fetele acelea m-au primit in lumea lor… Si eu am intrat in lumea lor… In anii de facultate acolo am fost, cu copiii cu probleme reale in brate, uneori plangand pt ei, alteori bucurandu-ma de primul cuvant spus la 7 ani… Am inceput sa lucrez tot acolo, apoi prin ONGuri, mereu cu copii si tineri cu porbleme de tot felul…
Sau poate povestea a inceput cu adevarat abia in momentul in care am inceput formarea in terapie, cei 4 ani de psihodrama (pe care va recomand sa o incercati, daca aveti lucruri grele de reparat in istoria voastra)..
La finalul primului an de formare, cu lacrimi in ochi imi spuneam ca vreau sa fiu mama… Am inceput anul 2 insarcinata, in 6 luni traiam drama pierderii unui copil si grupul ma imbratisa, ma aduna si ma ridica… Atunci a aparut ideea de a crea, oarecum terapeutic.. Inceput timid, dar de mare folos: modelam lut, pictam… La inceputul anului 4 de formare aveam un exercitiu in care proiectam o poveste din viitor, un Craciun in 3..si asa a fost! Eu, el si ea.. Eu, in rochie cu paiete 
, ea la sanul meu…
, ea la sanul meu…Si, odata cu ea, zilele si noptile de langa ea m-au schimbat.. Au schimbat modul in care vad viata, relatiile, implinirea si viitorul
Am trecut la modelatul lutului polimeric (fimo, plastilina aceea colorata) si am tot crescut, am evoluat, am invatat cat de importante sunt toate aspectele handmadeului: de la modul de abordare a clientilor, la prezentare, ambalat sau mici mesaje si atentii puse alaturi de obiectele trimise… Astazi pot spune ca mi doresc sa ma intorc la psihologie, sunt pregatita, dar mi-e foarte greu sa spun ca as renunta la modelat…
Cam asta e povestea… e prima data cand scriu lucrurile acestea in mod public. Da, e o mica vulnerabilitate pe care mi-o asum si ma ajuta, e un mic catharsis necesar in drumul meu in acest grup… Pentru ca mare parte din evolutia si increderea mea in ceea ce fac o datorez oamenilor de aici.. E un loc cald si de incredre pentru mine, un loc unde am gasit oameni faini si chiar prieteni
Si cred foarte tare in puterea grupului…
Grupul meu de formare m-a ajutat cum nu ar fi facut-o nimeni vreodată, grupul acesta m-a crescut cum nu a facut-o altcineva…
Povestea mea in fimo, o aveti aici
TinCat Handmade
… Sunt aici pentru sfaturi, intrebari si sustinere pentru cei ce sunt dornici de a porni pe acest drum… Sunt aici pentru cei ce vor sa faca un cadou dragut celor dragi.. Sunt aici pentru mamele care se simt depasite de rolul acesta, pentru femeile ce au avut experiente similare.. Pentru voi, toate!
Si va multumesc, oameni faini!
