Blog

Cu bucurie, pasiune si creativitate pentru cei mici, din Podul lui Sfredelus, impartasim astazi cu Elena Burlanescu.

M: Bine te-am regasit, Elena! Spune-ne mai multe despre tine, cine esti si cum ai ajuns aici, in comunitatea wahm?
E: Si eu ma bucur ca ne-am gasit! Despre mine vă pot spune că am alt domeniu de activitate, lucrez de 10 ani în domeniul comunicării instituționale, după ce am absolvit studii de profil, cu funcție de conducere într-o agenție de consultanță. Sunt o femeie ambițioasă, creativă, căreia îi place drumul profesional pe care și l-a ales și care nu se oprește din drum la primul obstacol și caută mereu soluțiile potrivite. Îmi plac surprizele și adrenalina, călătoriile și natura și sunt mereu dornică să învăț ceva nou. Sunt o mamă implicată, îl iubesc enorm pe T. și caut să-l ajut, inclusiv prin ceea ce fac în proiectul meu personal, să-și exprime și să-și dezvolte personalitatea, să prindă curaj și încredere în forțele proprii, să-și cultive creativitatea și imaginația. Sunt, nu în ultimul rând, o soție iubitoare și fericită pentru primirea sprijinului necondiționat al soțului în tot ceea am realizat până acum.
În comunitatea WAHM am ajuns la începutul acestui an, după ce m-am hotărât să demarez ad-hoc un proiect încolțit într-un colț al minții în decembrie 2015. Nu era ceva îndelung planificat, le-am rezolvat pe toate din mers într-un timp foarte scurt. Așteptările nu mi le-am fixat foarte sus, așa cum nici acum nu le am, sunt acolo unde trebuie, sunt foarte mulțumită de realizările mele de până acum și este ok așa. În comunitatea WAHM am descoperit că mai sunt și alte mame încercate de aceleași sentimente ca și mine, la fel de dedicate vieții de familie, la fel de luptătoare și muncitoare și ambițioase, dar și că există sprijin real și bunăvoință, atât din partea asociației, cât și din partea celorlalte mame antreprenoare.

M: Asa e. Povesteste-ne mai multe despre proiectul tau de suflet.
E: Proiectul meu de suflet este Podul lui Sfredeluș – Povești de jucat și jocuri de povestit. Eu am revenit la job în august 2015 și separarea de T, chiar și pentru numai 3-4 ore/ zi, am resimțit-o destul de acut. Până în acel moment T nu a stat niciodată cu nimeni altcineva în afară de mine și am fost mereu împreună peste tot. În decembrie, am mers cu T la un atelier pentru copii și am descoperit o altă latură a lui, pe care nu o știam și nu o mai văzusem până atunci. Am descoperit și că mi-a făcut și mie foarte mare plăcere să fiu acolo, cu el la acel atelier, simțindu-mă cel puțin la fel de bine ca el. Iubesc copiii, mi-am dorit mult unul înainte să se nască T. și mă încarc de energie în jurul lor. Atunci m-am gândit prima oară că mi-ar plăcea să participăm mai des la astfel de activități împreună și că am și un spațiu în care putem face așa ceva la buni acasă, în pod, un spațiu neutilizat până acum decât pentru mici reuniuni de familie. Având spațiul, decizia de a demara acest proiect nu a fost deloc grea. Acest proiect a pornit de la dorința de a construi pentru T. oportunități de socializare cu alți copii și un mediu sigur pentru o joacă cu semnificație, generatoare de trăiri și amintiri frumoase din copilăria lui. Scopul lui este de a promova atașamentul sigur și menținerea copilului în familie până la cel puțin 3-4 ani. Prezența bine dozată în micile colectivități de copii, alături de părinte sau un îngrijitor dedicat, este foarte importantă la vârste mici. Eu lucrez în continuare în domeniul meu de activitate, iar T. este acasă cu buni cât timp lipsesc eu. Simt că am nevoie și de timpul meu în afara familiei la care nu mă văd renunțând foarte curând și apreciez cu atât mai mult fiecare bucățică din timpul petrecut alături de T. și el la fel… Îmi propun să-i ofer cât mai mult din timpul pe care îl am, chiar dacă nu întotdeauna îmi este ușor sau simplu.

M: De ce ai ales acest segment, Podul lui Sfredelus?
E: Podul lui Sfredeluș este un proiect de familie, pornit din inițiativa mea, dar la realizarea căruia participăm toți. Cunoscându-ne pe noi, ideea de bază de la care am pornit este că și părinții au nevoie de faimosul timp special împreună cu copiii și este în folosul tuturor, ca familie, să ne acordăm cât mai mult timp împreună, în care să ne exprimăm și să ne ascultăm, dar să ne și simțim bine în acest proces și să învățăm lucruri noi împreună. Familia noastră a trecut printr-o încercare grea anul trecut, când tatăl meu a pierdut lupta cu o boală necruțătoare, iar faptul că acum, în podul nostru, este atât de multă veselie, puritate și iubire, face ca acest proiect să fie și vindecător din toate punctele de vedere pentru familia noastră și nu numai… Buni nu lipsește nici măcar de la o activitate și e o mare concurență în inima ei acum între toți copiii care frecventează locul și are grijă să le aducă fructele cele mai gustoase din livadă. Soțul cu fratele meu au realizat mare parte din amenajări și materialele educative pe care le utilizăm în activități cu mâinile lor, iar eu m-am ocupat și mă ocup de toate celelalte detalii și de bunul mers al proiectului, în sine. Podul este un loc cu o mare energie pozitivă și acest lucru se simte și se transmite mai departe. Toți cei care ne-au vizitat o dată au revenit cu aceeași bucurie și au adus cu ei și alți prieteni. Cred că este privilegiul nostru, ca părinți și bunici, de a face lucruri însemnate pentru copiii noștri și de a-i defini ca viitori adulți orientați spre frumos și dreptate, creativi și imaginativi, iubitori de adevăr, atenți și mereu curioși în jurul lor, responsabili, capabili de empatie, tranzitivitate și realizări minunate!

M: Care au fost provocarile tale, la inceput de drum? Care a fost investitia ta?
E: Provocările inițiale au fost pe de-o parte legate de finalizarea documentelor necesare înființării Asociației Lira Projects, entitatea juridică din spatele acestui proiect. A durat înfiorător de mult, cu mult mai mult decât mă așteptam. Apoi, căutarea persoanelor potrivite din afara familiei alături de care să pot dezvolta acest proiect, pe care îl vroiam demarat și foarte repede, s-a dovedit a fi un proces destul de complicat, până să intru în comunitatea WAHM. Primul sprijin venit din partea WAHM a fost chiar cu postarea anunțului pe site-ul asociației. Am anunțat atunci că mamele pot veni cu copiii la job și, spre surprinderea mea inițială, au venit la interviu foarte multe mame singure, fapt ce m-a apropiat destul de tare de acest segment vulnerabil. Este un segment din ce în ce mai numeros, din păcate … din păcate, pentru că eu cred în valorile familiei, însă le felicit pentru putere și determinare. Vorbind cu ele mi-am reconfirmat ceea ce știam în sinea mea: puterea mamelor, indiferent de vârstă, de a mobiliza resurse fabuloase de timp, energie și răbdare pentru piticii lor este uimitoare. Astfel, colaborez cu două mame singure deosebit de creative și jucăușe care au ales să creeze în pod pentru toți cei care ne vizitează experiențe pline de sens și momente speciale de conectare adult-copil și cărora le mulțumesc pentru tot ceea ce au realizat până acum. Ulterior, am cumpărat produse, materiale etc de la mamele meseriașe WAHM sau am intrat în diverse structuri de parteneriat cu ele. Este o comunitate inimoasă și frumoasă.

Dincolo de o mare investiție de timp și energie, investiția de la care am pornit nu a fost mare, comparativ cu cea a altor actori din piață probabil, întrucât spațiul nu îl plătesc, fiind al familiei noastre, iar mare parte din dotări au fost realizate in-house (în sensul propriu chiar). Acesta era deja amenajat cu toate dotările necesare pentru susținerea evenimentelor (încălzire în pardoseală, grup sanitar, bănci și mese din lemn pentru adulți, bar etc), ceea ce am făcut noi fiind doar să-l adaptăm mai mult la nivelul copiilor mici (de exemplu: măsuțe și scăunele, rafturi la nivelul lor, masă de înfășat la baie, înălțător la chiuvetă și reductor wc, portiță de siguranță la scările interioare din pod). Nu am investit în jucării. Sunt câteva jucării din lemn în pod, educative, care ajută și ele la construirea diverselor abilități necesare la vârstă mică și la care, în general, copiii ajung după terminarea activităților pe care le creăm. Unele sunt chiar acoperite pe durata activităților pentru a nu le distrage atenția copiilor, deși am observat că activitățile sunt foarte atractive pentru ei și participă, e drept că fiecare în ritmul lui … cu pauze sau fără … Cel mai mult am investit și investesc în materialele necesare desfășurării activităților. În proporție de peste 90%, toate materialele sunt la vedere, astfel încât le facem copiilor și pe plac, dacă într-o zi ar vrea să ne jucăm altfel și cu altceva decât ne propunem noi s-o facem … Este o poveste cu final deschis de fiecare dată. Îi ascultăm și de aproape fiecare dată se nasc noi idei și posibilități de joacă. Experiența mea de mamă, dar și „învățăturile” celor două colege ale mele, mai experimentate în acest domeniu decât mine, mi-au arătat că propriul exemplu este foarte important, contează foarte mult ca adultul să participe la activitate, în termeni de stimulare a participării și receptivității copilului. Avem acum, în pod, și materiale didactice tip Montessori și Waldorf, aduse direct din Ucraina, însă punem mai mult accent pe ceea ce înseamnă activități realizate împreună, care dezvoltă inteligența emoțională a copiilor, creativitatea, imaginația și abilitățile lor sociale. Am inclus în programul nostru până acum activități de muzică și limbă engleză, activități de joc și mișcare, activități de dezvoltare de vocabular, lectură de grup, activități tip Montessori și experiențe senzoriale unice, inclusiv spectacole de teatru senzorial interactive, special create pentru copii 1-3 ani. Mare parte din activități pot fi reproduse și acasă, astfel încât părintele pleacă acasă și cu un kit de instrucțiuni de joacă sănătoasă.

M: Cum ai impartit meseria de mama cu acest proiect?
E: Când apare un copil, chiar și după o perioadă lungă de așezat planuri comune de viitor (noi împlinind de curând chiar 9 ani de la nuntă), urmează o perioadă de reconfigurare de priorități, de reconfirmat sentimente mai vechi și de făcut loc pentru altele noi. De cele mai multe ori, ne și iese 😀 Ne-am propus mai demult, pe la începutul relației noastre, să ne exprimăm ori de câte ori simțim nevoia să o facem și la fel îl încurajăm și pe T. să o facă.
Având în vedere că am și un job, este cu atât mai complicat și solicitant. Nu mă plâng însă. A fost destul de greu la început, până m-am acomodat cu această „nouă” realitate, însă nu vreau să renunț la job, pentru că simt că am nevoie și de un timp petrecut în afara familiei și este un mediu din care am în continuare foarte multe de învățat, chiar și după atâția ani, iar eu sunt genul acesta de om … Nu simt însă că „meseria” de mamă aș împărți-o în vreun fel cu proiectul acesta sau cu jobul sau cu orice alt element din viața mea. Eu sunt o femeie activă. Mereu am fost. Așa sunt eu, mama lui T. și sunt mama lui T. 24 din 24 și, în același timp, am și un soț, în același timp, am ales să rămân cu un job în afara familiei și, în același timp, am ales însă să susțin un proiect pentru familia noastră, dar și cu un mic impact la nivel comunitar. Mamele nu sunt numai mame, sunt și femei și soții și fiice și profesioniști într-un anumit domeniu etc. Ca să le putem face cât mai bine pe toate, trebuie să ne gândim și la noi. Consider că trebuie să fim mulțumite cu viața pe care o avem și împăcate cu alegerile pe care le facem. Nu este egoism. T. are nevoie de o mamă fericită, liniștită și mulțumită de sine. Când sunt acasă sunt acolo, sunt prezentă și pentru T și în viața noastră de cuplu asemenea. Beneficiez de sprijinul familiei și acest lucru contează enorm pentru mine. Îl văd pe T. evoluând foarte frumos și acest lucru mă face să mă simt extraordinar. Am realizări frumoase și mă bucur de ele.

M: Ce sfat ai avea pentru mamele antreprenoare?
E: Este mult de povestit … am câteva sfaturi. În primul rând, înainte de a porni la drum, ar trebui lămurit dacă să lucreze de acasă este o alegere cu beneficii nu numai pentru copii sau familie, ci și pentru ele, mamele, și, dacă da, să o facă fără ezitare. Apoi, ar trebui clarificată ținta, unde ne propunem să ajungem și să nu uităm nicio secundă de ce facem ceea ce facem. Dacă se hotărăsc să pornească pe acest drum, trebuie să cunoască foarte bine segmentul țintă căruia se adresează și să ofere servicii și produse de calitate. Cheltuielile, de asemenea, nu trebuie scăpate de sub control, mai ales că sunt și perioade mai slabe în vânzări de acoperit, iar promovarea și adusul de clienți noi trebuie să fie cea mai importantă preocupare. Desigur că măsurile de promovare depind în foarte mare măsură de buget, de aceea sfatul ar fi să nu se angajeze la mai mult decât pot duce, însă se găsesc și alte variante de promovare eficiente … e adevărat că depinde și de domeniu. Tatăl meu a fost antreprenor din ’91 și el zicea că o afacere trebuie păstrată mică. Atât cât ai nevoie pentru tine și familia ta este suficient. Altfel, nu o mai conduci tu pe ea, ci ea pe tine … și avea dreptate. Și eu am făcut o astfel de alegere, când am pornit acest proiect și am oprit altul din același motiv. Am ales să-l dezvolt doar atât cât este nevoie pentru a atinge țintele propuse și cât pot duce eu, cu resursele de timp și disponibilitate pe care le am. Cu pași mici și fără așteptări nerealiste … lumea nu a fost construită într-o zi. Foarte important mi se pare, de asemenea, subiectul oameni. Oamenii sfințesc locul și este valabil în orice domeniu, nu numai într-o zonă de servicii.

M: Pentru cei care inca nu cunosc ceea ce faci tu, cum poti fi gasita?
E: Contactele se găsesc pe pagina Podului lui Sfredeluș: https://www.facebook.com/podulluisfredelus/. Răspund la mail-ul: . Chiar am fost rugată recent de o mamă WAHM să îi ofer posibilitatea de a experimenta, alături de unul din pedagogii noștri, arta creării și gestionării activităților pentru copii. Insight-ul dobândit i-a oferit, cu siguranță, o perspectivă nouă asupra a ceea ce înseamnă să lucrezi cu copiii. Altcineva m-a rugat, chiar zilele trecute, să ofer mai multe informații legate de deschiderea unui centru de activități … Aștept cu drag pe mail toate întrebările de la mamele care se gândesc să lucreze de acasă sau să meargă pe drumul antreprenoriatului, legate de acest proiect sau, în general, despre management și comunicare.

M: Ce mesaj vrei sa transmiti mamelor din comunitatea wahm sau celor care vor sa isi urmeze pasiunea?
E: Energia pe care o transmiți trebuie să fie cea care trebuie … ceea ce vine din inimă nu poate fi înlocuit cu nimic altceva. Scriu acest lucru cu toată sinceritatea, eu am făcut mereu cu pasiune tot ceea ce am făcut și am luptat ca să pot face mereu acest lucru. Nu concep altă variantă. Nu știu cum este să nu faci cu drag un lucru sau să faci ceva în care să nu te regăsești deloc. Pentru unii poate seamănă a noroc, însă eu consider că a fost vorba întotdeauna despre pasiune și multă muncă. Și, cu siguranță, nu va fi ușor, însă trebuie asumat lucrul acesta ca atare dinainte și perseverat. Și revin la sfaturile tatălui meu, care-mi zicea că nu contează meseria pe care o ai, important este să fii bun în ceea ce faci și recunoașterea va veni și ea. Ceea ce faci, faci, în primul rând, pentru tine. Așa este. Și mai adaug ceva: așa cum scriam mai sus, performanța are la bază pasiune și multă muncă. Inima și voința găsesc soluții, în cele din urmă. Aveți încredere în voi!

Interviu realizat de Monica Pastia, colaborator voluntar WAHM