Blog

Interviu realizat de Alexandra Pintea Varnava (www.Ouzoland.com)

Pe Iulia Ghevrea am descoperit-o în timp ce răsfoiam paginile de facebook ale prietenilor mei. Mi-a atras atenția o imagine postată de Social Media Artisan și de-acolo până la a ajunge la ea, n-a mai fost decât un pas.
De acolo am ajuns și la Mama Project iar când am descoperit că și ea, la fel ca mine, trăiește departe de țară dar e aproape prin ceea ce face, mi-am spus că vreau să aflu mai multe despre Iulia. E cu siguranță plină de inspirație.

– Așadar, Iulia, cine ești, unde ești și cu ce te ocupi?

– Bine v-am găsit, WAHM România! Eu mi-s Iulia aka Yona cum îmi spun prieteni dragi, mămică de Ilinca Miriam (5 ani și 4 luni), soție de brașovean, nomada prin my ’30s prin Europa de ceva ani, recent revenită pe plaiuri mai nordice, din nou în Germania, după 2 ani în care Portugalia a fost casa mea, un vis împlinit, o etapă faina de care m-am bucurat cum am putut mai bine.
Sunt una dintre neastâmpăratele, neliniștitele și neprețuitele work-at-home-moms și activez ca freelancer de câțiva ani în domeniul Digital Marketing, pe ramura de Social Media Marketing, ca și coordonator specialist și personal ca blogger la MamaProject, un proiect conceput și susținut împreună cu prietena dragă Lisa Luca, mămică de Miruna. De la blog ne-am luat concediu mai multă vreme decât am fi vrut, însă dorim un upgrade și-l plănuim curând, concept nou și foarte fresh, ne “rebranduim” așadar…știi doar cum suntem noi, fetele, redecoram ori de cate ori constatăm și trăim schimbări.
Social Media Artisan este coperta care îmbracă , în spațiul virtual, activitatea mea. N-aș putea să-i spun un brand, nu încă, însă cum activitatea mea trebuia botezată și identificată cumva, așa cum am simțit, așa a apărut pagina de pe Facebook.

– Ești mămică de fetiță și “nomadă” cu suflet de Work at Home Mom, așa cum te-ai definit. Cum ți-ai descoperit drumul ăsta?

Și în cazul meu ca și în cazul multor asemenea mămici bănuiesc, treaba asta cu munca de acasa a venit ca un pas firesc în momentul care mi-am schimbat statul și am devenit mămică, din dorința la fel de firească de a-mi petrece cât mai mult timp cu copila mea. Am găsit ca este total absurd să o “externalizez” prea devreme doar pentru că eram corporatistă sau pentru că societatea impune cumva, am simțit să schimb, pentru că eu nu mai eram aceași, pentru că eram într-o perioada de tranziție și pentru că am un soț minunat care mă susține, cu tot ce poate mai bine. Mi-am urmat instinctul și..no regrets! Parol!
Sunt mămică de fetita și nu degeaba cred…m-a ales să-i fiu mămică așa încât să-mi aduc aminte ce a însemnat pentru mine să fiu fetiță, lucruri deep 🙂 dar de mare efect.

– Pentru mine, avantajul major din toată treaba cu WAHM e faptul că pot să-mi văd copilul crescând dar în același timp, mă ocup și cu ce-mi place. Ne asemănăm oare în privința asta? Care-i plusul, care-i minusul pentru tine?

– Ne asemănăm, cum nu! A adăuga la “mă ocup și cu ce-mi place” un “atunci CÂND îmi place, în modul și maniera mea, cu o mai mare libertate de creație, mișcare, decizie”.
Plusul este faptul că pot să cresc și eu împreună cu copilul meu, lucru care se intamplă în stil de “carusel”, mai exact cu valențe dar persistent și necontenit, de mai bine de 5 ani. Cred că vorbesc în numele majorității când spun că statutul de mămică vine și te provoacă în cel mai pozitiv mod cu putinta. Te redescoperi, te reinventezi, asta după ce treci prin ceva “foc și pară” la unele nivele. Odată cu asta, lucrând de-acasă, schimbi multe, intervin alte provocări față de un job regular cu program 9-5. Mi-am depășit limite, pe altele mi le-am impus, am curățat și vindecat tipare ce nu-mi mai serveau după ce am învățat să le identific mai întâi. Cred că n-aș fi crescut așa fără Ilinca, no way 🙂 și cred că eram prea comodă într-un job obișnuit, care induce falsul echilibru și iluzia de stabilitate.
Minusul pentru mine, alegând combinația asta de nomadă și mămică full-time, este ca, rareori, dar extrem de rare ori în ultima mare bucată de timp, am avut parte de momente dedicate mie, femeii Iulia, prietenei Iulia…stii tu, activități extra motherhood, un Mojito cu fetele, o cină doar cu soțul, altceva decât meditațiile, yoga tot acasă cu copila lângă etc. Asta pentru că mare parte din acest timp am fost efectiv singură, am un soț care călatorește des și pe perioade lungi cu munca iar cu zâna mea fac unschooling…încă :). Dar acum că suntem în formula completă, recuperez pas cu pas și-mi iau puterea și energia înapoi :). Îmi cam datorez asta!

– Ce te insipra în activitatea ta de zi cu zi? Cum arată o zi obișnuită de-a ta? Cum lucrezi? Eu de cele mai multe ori, când sunt acasă cu băiețelul meu, lucrez cu el lângă mine. El cu jucăriile lui, eu cu ale mele. Tu?

Nu am rețete. Asta e singura mea regulă. Te dezamăgesc poate dacă-ți spun că nu am cine stie ce mega program organizat, plannere peste plannere, nu am nici un inel fermecat pentru a le face pe toate perfect zilnic și îmi asum și accept asta, ca sa nu o iau pe câmpii :)). Efectiv nu funcționez eu pe unda asta, a lucrului făcut la program strict :)) și a regulilor impuse. Mă rutinez repede, asa încât, uneori prefer să muncesc mai mult, alteori deloc, uneori să urmez un to-do list, alteori îmi propun doar 3 chestii mari și late și tot așa. Însă o disciplină anume, cât de mică, o urmez. Asta merge la mine acum, sunt convinsă că se pot face modificari în funcție de situatie și am uneori momente cand cântăresc negativ lipsa unei discipline stricte, dar sunt trecatoare, deci nu-s esențiale. În funcție de proiecte, programul meu de lucru poate să însemne 4 ore sau 6 ore zilnic, uneori și jumătate de zi. Timp care de multe ori era sau este oricum divizat, având în vedere că Ilinca nu a mers la o grădiniță.Am încercat asta, fără succes, dar e altă poveste. Așa încât și eu lucrez cu ea lângă mine, ea care desenează, colorează, pictează, dansează, cântă, se joacă, mănâncă, doarme rareori și tot felul de activități, mai mult sau mai putin diversificate. Evident între toate astea intra plimbarile, joaca, treburile casei, gătitul, mersul la cumparaturi și orice ne mai face fericiți sau ce mai este necesar.
De exemplu, în Portugalia, în loc de parc vara și toamna alegeam piscina, aproape zilnic, din cauza climei, dar și pentru că îmbinăm cu plăcere și iarba verde și mișcarea și soarele și apa, luăm prânzul afară, la picnic.
Uneori aleg să-mi fac parte din task-urile de la job și noaptea, când e ceva mai multă liniște, însă întotdeauna depinde de proiect. Partea creativă, de design, nu o pot face oricând, trebuie să fiu odihnită ,liniștită și cu inspirație. Jobul meu este orice dar nu monoton 🙂

Și pentru că sunt în echilibru sau probabil înspre el 🙂 am și momente când sunt stresată, obosită, “sictirită”, fără chef și inspiratie. Tendința normală este să le țin piept, să mă acuz, că nu-s destul de…Însa, am parte de ceva inspirație, vibrații și persoane în jur care îmi susțin convingerea: fac ÎNTOTDEAUNA tot ce pot, cu ce mi-am creat și acolo unde am decis să fiu. Nimic nu e liniar pe lumea asta, eu de ce as fi? Schimb și lucrez doar la ce nu mă face fericita, de cele mai multe ori eu singură fiindu-mi piedica “bliss”-ului. Să vezi cum e să te cerți singur 🙂 sau daca știi poate esti de acord cu fraza mea preferata: normal că vorbesc singură, uneori trebuie să consult și părerea unui expert, nu?

Un mesaj pentru toate mamele WAHM?

Alături de o îmbrățișare sincera și mare, către tine, orice mămică WAHM:

Ești întotdeauna de ajuns și dispui întotdeauna de tot ce ai nevoie să creezi în viața ta ceea ce cauți, ce iubești! Amintește-ți cât de importantă esti zilnic, oferă-ți valoarea pe care ți-o datorezi, întotdeauna și nu uita că pe lângă inspirația și iubirea pe care le oferi zilnic copiilor tăi, TU ești sursa principală de iubire și de adevăr din viața ta! Îți doresc multă inspirație bună!