Blog

Autor: Livia Caciuloiu, psihoterapeut si consilier psihologic autonom, cu experienta in dezvoltarea de programe de intervenție pentru familii monoparentale aflate in situatii de criza (www.psihomedeor.ro)

Absenta tatalui din viata familiei poate fi cauzata de evenimente sau decizii mai mult sau mai putin intemeiate. Divortul si/sau separarea locativa a parintilor, decesul, plecarea tatalui din familie fara explicatie, delegatiile lungi sau misiunile militare pot fi doar cateva situatii prin care absenta tatalui ramane in responsabilitatea mamei pentru a fi clarificata si sustinuta emotional.

Dinamica relatiilor din familie, trasaturile copilului, motivul absentei tatalui, natura conflictelor dintre parinti si experientele de viata ale mamei formeaza o constelatie unica, asa incat pasii urmatori se cer a fi personalizati.

Accentuez inca de la inceput faptul ca urmatoarele directii sunt orientative si ca nu exista o reteta “standard” de abordare a acestui subiect pe care un profesionist sa si-o asume ca fiind general valabila familiilor in care tatal este absent. In schimb, exista o serie de elemente de care este important sa se tina cont in explicarea lipsei tatalui din viata copilului pe care le voi detalia in cele ce urmeaza.

Punctul 0: Inainte de a oferi orice raspuns legat de absenta tatalui este tare important sa se tina cont de varsta copilului si de nivelul sau de intelegere pentru a nu depasi posibilitatile sale de gestionare a informatiilor si emotiilor declansate din acel moment.

Pasul 1

Oricare ar fi motivul absentei tatalui din familie, mama se va confrunta cu o serie de discutii clarificatoare insa si cu intrebari repetitive, aducatoare de siguranta celui mic. Iar pentru ca subiectul in sine este unul sensibil pentru mama iar detaliile cerute pot deschide fara intentie rani adanci, este ideal ca ea sa isi fi ingrijit propriile emotii legate de despartire si de neimplicarea tatalui copilului sau, inainte ca discutia cu cel mic sa aiba loc.

Orientarea mamei pe propria experienta aduce beneficii nu doar pentru auto-echilibrarea emotionala- atat de importanta in adaptarea la provocarile cu care o mama singura se confrunta- ci este esentiala pentru adaptarea sanatoasa a celui mic la noua formula a familiei.

Capacitatea de a controla propriile sentimente de furie, dezamagire, dezgust sau tristete inainte de discutia cu cel mic sunt importante pentru a putea raspunde intrebarilor delicate pe care, de multe ori, insasi mama si le-a adresat si pentru a sustine intrebarile si clarificarile care vor fi cerute de-a lungul timpului.

Pentru copil este important sa poata aborda subiecte dificile impreuna cu mama- care in acest caz este si sursa de alinare, de siguranta si de informatie- iar daca unele raspunsuri sunt evitate apare riscul ca ea sa nu mai fie sursa numarul 1 de informatie pentru copil cu privire la relatia parintilor sai. In timp, stabilitatea emotionala a mamei si disponibilitatea ei de a clarifica subiecte delicate pune bazele unei relatii in care increderea, sinceritatea si respectul nevoilor vor fi surse de sanatate emotionala pentru copil, iar atitudinea mamei va fi model de gestionare a situatiilor dificile de viata.

Pasul 2

Spune-i adevarul legat de absenta tatalui si ofera-i raspunsuri sincere, avand grija ca informatia sa fie clara, adaptata posibilitatii sale de gestionare din acel moment. Sunt situatii in care varsta copilului nu permite intelegerea unor detalii dureroase iar tu, ca mama, stii cel mai bine care este momentul potrivit pentru copilul tau sa aiba acces la ele. Ia aceasta decizie tinand cont si de emotiile tale si evita sa oferi raspunsuri alimentate de propriile trairi.

Spre exemplu, detaliile legate de plecarea tatalui in urma unui abuz de substante, in urma incarcerarii sau a respingerii copilului sunt greu de gestionat de copil iar mama este cea care stie, cunoscandu-l, care este varsta si detaliile care sunt utile copilului in acel moment. In aceste cazuri, copilului i se poate spune, spre exemplu, “Tati are unele probleme care nu au legatura cu tine, sunt legate doar de el si nu mai poate locui cu noi in casa”.

In cazul in care tatal nu doreste sa tina legatura cu copilul, nu ii crea copilului asteptarea unei revederi ci asigura-l ca nu a facut nimic care sa cauzeze aceasta lipsa de implicare. Copiii se simt vinovati si responsabili pentru distantarea parintilor, asa incat pe langa asigurarile legate de lipsa de vina a copilului mamele sunt provocate sa raspunda si intrebarii de multe ori, nerostita: “Daca a plecat, tata ma mai iubeste?” In cazul in care tatal a luat decizia de a pleca din familie, nu il viziteaza constant insa isi doreste sa tina legatura cu el, copilului i se poate spune ca “Tatal tau te iubeste, iar pentru ca era nefericit a decis sa se mute in alta casa. Pentru ca locuieste acum in alta parte va veti vedea mai greu, insa atunci cand vei dori sa vorbesti cu el il sunam si vedem ce mai face.”

Fiecare discutie poate fi insotita de asigurarea copilului ca este iubit, important si nevinovat de absenta tatalui, aceasta absenta fiind alegerea unu adult (a tatalui) sau au adultilor (a ambilor parintilor), dupa caz.
Ocolirea punctarii detaliilor dureroase legate de absenta tatalui si oferirea mesajului impartial si asigurator nu au rolul de a justifica efectele si consecintele neimplicarii, ci ii ofera copilului sansa de a face fata situatiei in ritm propriu, adecvat capacitatilor sale din acel moment.

In cazul in care absenta tatalui este din cauza decesului acestuia este important sa i se transmita cat mai curand copilului motivul real intr-o forma adecvata varstei si capacitatii sale de intelegere (detalii aici: http://psihomedeor.ro/cum-ii-spun-copilului-ca-a-murit/).

Pasul 3

Evita sa ii impartasesti detalii care ii pun intr-o lumina rea tatal. Autocontrolul emotional poate fi dificil mai ales dupa o relatie incarcata de conflicte insa copilul nu are capacitatea de a intelege dinamica din cuplul vostru si se raporteaza la voi in rolurile de parinti. Detaliile neplacute despre tata nu vor face decat sa afecteze imaginea pe care o are despre acesta ca persoana si, implicit despre rolul de tata, in general. In acelasi timp, este important sa ii explici motivul pentru care nu este prezent pentru a nu lasa intrebari fara raspuns- adeseori, surse de anxietate- pentru copil.

Pasul 4

Pastreaza deschis subiectul, asigura-l de sinceritatea ta si observa cu atentie felul in care se adapteaza noii situatii si informatiilor pe care le-ai oferit. Copilul poate fi trist, iti poate cere mai mult decat in mod normal dovezi de dragoste si atentie, insa daca observi schimbari in comportamentul si starea copilului (comportamente agresive in grupul de prieteni, tristete permanenta, iritabilitate, furie, izolare), este indicat sa apelezi la un psihoterapeut care sa faciliteze exprimarea emotionala si adaptarea la noul context de viata.

Pasul 5

Petrece mai mult timp cu copilul tau dupa aceasta discutie, fara a incerca sa substitui rolul tatalui. Prezenta, grija, dragostea si atentia ta sunt vindecatoare pentru copilul tau, asa cum este si autenticitatea ta.