Cine este Mariana și cu ce proiect ne încântă?
Eu sunt o moldoveancă cu facultate medicală, un medic îndrăgostit de copii și gătit. O mare parte din copilăria mea am petrecut-o la bunici, acolo minunata mea bunică gătea dumnezeiește. Ea mereu cocea ceva, mereu, pîine sau plăcinte – erau ceva la ordinea zilei, mereu cu rețete luate din ziare, de la vecine, de peste tot, să fie pe masă ceva copt.
De la ea am învătat că casa fără ceva copt pe masă e rece, așa zice ea. Mariana actuală este un medic care și-a urmat dragostea tocmai până aici, supermamă fericită și mândră de puiul ei și, sper, din noiembrie o rezidentă bravo pentru a relua activitatea de doctor deja aici.
Care este visul tău?
Visul meu….hmmm, nu știu dacă am doar unul, sigur nu am doar unul. Visez să mai am un copil, visez să îmi reiau activitatea profesională, dar cel mai mult aș vrea acum o plăcintărie mică, amenajată cu cuptorul bunicii, și să fac fericită cât mai multă lume prin ceea ce gătesc eu.
Cum a apărut acest proiect?
Făceam bunătăti pentru soțul meu, postam pe fb, serveam vecinii, moașa copilului și uite așa a venit. Venind din alt mediu, din altă tară, altă limbă :))), fiind și după naștere, cu un orar fără normă, aveam aceleași zile, simțeam că intru în depresie și am simțit nevoia de a mă face utilă, chiar dacă eram surmenată de noua stare (de mamă), simțeam că ceva îmi lipsește.
Soțul meu, căruia îi mulțumesc pentru susținerea deplină, mi-a propus acest “tratament”. Cu ajutorul fetelor din Mioveni am aranjat o degustare de plăcinte și de acolo tot a început.
Te consideri o mamă antreprenoare? Cum te descurci cu managementul timpului?
E mult spus antreprenoare. Sunt zile când nu am timp nici de un prânz și nopți pline de copt (alt timp nu am, ziua find dedicată copilului) și sunt zile când mergem la plimbare și învăț pentru examenul de rezidențiat ce urmează.
Cu ce resurse ai pornit la drum?
Resurse: încrederea în sine, dorința de a fi utilă și de a fi independentă financiar de soț (deși niciodată nu mi-a reproșat nimic), făină și alte chestii necesare în plăcintărit, pe rând le-am cumpărat pe toate.
Dacă ai putea da timpul înapoi, ai schimba ceva?
Nu, nu aș face nimic altfel. Nu am mereu satisfacția clientului 100%, cred că e normal să te adaptezi la cerere, dar mereu mă strădui să îmbunătățesc procesul, gustul. Mă strădui să mă adaptez la cerințele clientului, în limita cunoștințelor mele.
Bucătăria moldovenească e diferită de cea românească, oricît de mult s-ar crede că sunt rude, de fapt sunt doar păminteni. Noutatea cu care am venit eu a stârnit mult interes, dar și critică, invidie. Am invățat că de fapt mulți nici nu mai știu ce e cu adevărat de casă și din produse bio, cum e gustul cela fără aditivi și amplificatori. Am învățat că e greu să menții papilele gustative excitate fără chimie, ceea ce uneori mi-a creat disconfort.
Ai inițiat colaborări cu alte wahms?
Nu, nu am inițiat colaborări. Gătitul e ceva relativ – nu poți satisface pe oricine, nu din prima, dar multe persoane au asteptările lor: amintirea gustului de la bunici, vecină, prietenă… pe care nu ai cum să o reproduci 100%, altele apreciază noutatea și dacă au preferințe le specifică 🙂
Proiectul tău a ajuns la autosusținere?
Nu, nu am ajuns la autosusținere din păcate. Poate în viitor, când și micii antreprenori vor fi cumva măcar susținuți, când o să am o listă suficientă de lungă de clienți pentru a putea plăți chiriile enorme și echipamentul necesar pentru a deschide o plăcintarie artizanală aici în Mioveni.
Un gând pentru comunitatea WAHM
Cel mai bun gînd pentru acestă comunitate este să crească, să se dezvolte cît mai mult și să promoveze talentele native. Poate eu nu voi fi cea mai bună în acest domeniu, deoarece e ceva facultativ, prioritară oricum rămâne neonatologia, dar sunt multe fete talentate și bravo în această comunitate, cred că ele ar putea fi un start bun de a produce calitatea aici acasă.
