Interviu cu Simona si pasiunea ei pentru quilling

Vrem să te cunoaștem: cine ești, ce pasiuni ai și cum ai ajuns la proiectul pe care îl vei prezenta astăzi?

Salut. Sunt Simona , am 38 ani , căsătorită de 13 ani și am 2 copii: Ioana (7) și Mihnea (3). Sunt economist și toată ziua lucrez cu cifre. În totală opoziție cu activitatea mea, am pasiuni diferite. Totul a început cu fotografia și călătoriile mele la munte.
Când Ioana avea cam un 1 și un pic, am descoperit pe internet, căutând să facem o felicitare handmade pentru o aniversare, arta rulării hârtiei, tehnica quilling. Mi-a placut și mi-am cumpărat primele fâșii de hartie, lipici , ac. În câteva luni, am început să ies pe piață cu mărțișoare de hârtie, apoi am făcut o serie de rame, tablouri și am ajuns la bijuterii . Bijuterii am facut de atunci și bijuterii fac și astăzi. Trandafirii foarte mici și delicați cred că sunt punctul meu forte.

Acum lucrez cu hârtie , cu fetru , lână și mărgeluțe.

Garantat mamele începătoare sunt curioase să afle care a fost investiția inițială.

Lucrul inițial nu a fost o mare investiție , mai ales că începusem să-mi tai singură hârtia. Problemele s-au complicat atunci când am început să aplic hârtia pe baze metalice.

Care sunt materialele preferate pentru proiectele tale și cu ce produse ne încânți?

Materialele preferate sunt : hârtia, fetru și lâna. Ce am facut de-a lungul timpului: bijuterii, borduri pe rame foto, felicitări, tablouri, decorațiuni pentru casă, lumânări pentru botez, câteva poșete.

 

 

În acest moment, proiectul tău a ajuns să se autosusțină?

Cred că a ajuns la acest stadiu și mai stiu că, de multe ori, m-a “scos din groapă” atunci când am avut nevoie. Asul din mânecă. A fost o perioadă când am lucrat de acasă, dar a trebuit să revin la lucru. Trăiesc cu gândul că odată și o dată….

 

Care au fost blocajele apărute și ce te motivează să continui?

Nu_a fost un blocaj,dar acum mulți ani….foarte mulți că nici nu le mai știu numărul…..soțul meu, supărat că i-am umplut casa de hârtii, mi-a sugerat să renunț dacă nu aduc nici un ban cu ele. Am adus….și acum mă ajută și el la “învârtit”.

 

Ai un program stabilit pentru a lucra? Câte ore pe zi/săptămână?
Lucrez cel mai mult seara după ce culc copiii și în weekend, dar mai lucrez și atunci când stau la povești cu prietenii cei mai apropiați, mai lucrez și când aștept undeva. Trebuie să vă povestesc: acum un an am fost în concediu în Argentina – 3 săptămâni. Bineînțeles că am plecat fără nimic de lucru la mine, dar…în ultimele zile alergam prin Buenos Aires să-mi cumpăr lână și în ultima zi făceam bile de lână într-o sticlă de plastic tăiată. Ce să mai zic…

Cum te ajută familia în acest proiect?

Cel mai mult mă ajută și mă susține soțul meu, la lucrușoare mai mari, nu pot să-i dau de lucru chestii delicate, dar îmi e de mare, mare ajutor. Acum , de exemplu, el îmi face o poșetă pe care eu o îmbrac cu flori de lână împâslite cu acul. Se pricepe la croitorie, îmi trage la mașină, îmi face comisoanele, îmi cumpără ce-mi trebuie. Mare ajutor la casa omului.

 

Cum și unde te promovezi? După experiența ta, ce funcționează mai bine?

Am o pagină de facebook. Am fotografiat și postat cele mai multe dintre realizările mele. Am mai participat și la târguri , am avut bijuterii la vânzare în două magazine de handmade, am avut broșe de hârtie la vânzare în avion, am fost promovată de prieteni.


Unde te pot găsi persoanele ce își doresc produsele tale? Ai avea posibilitatea și dorința să oferi din cunoștințele tale altor mame interesate de acest domeniu?

Pagina de facebook a proiectului este simos-quilling cu datele de contact: telefon, adresă, adresa de e-mail. Am facut și două ateliere ( unul a fost la Teatrul Merlin și altul unde am făcut mărțișoare pentru o cauză nobilă la Fundația Bethany),am primit acasă și copiii care și-au manifestat dorința să învețe.

Câteva gânduri despre și pentru Wahm
Mă încântă ideea de a ne promova ca o comunitate a mamelor hărnicuțe, dornice să facă lucruri pline de frumos și de a rămâne totuși aproape de copiii lor. Mi-aș dori chiar să mă apropii de ideea de șezătoare, așa cum era pe vremuri și să nu ne fie rușine.
Le doresc la toate multă inspirație, putere și timp pentru familie.

  Recomanzi articolul acesta?
Trimite și prietenilor

Lasă un răspuns