#povesteamea
Numele meu este Andreea, mamica unui Iris de 1 anisor. In perioada in care Irisul meu cantarea doar cateva grame am luat decizia impreuna cu sotul meu sa deschidem o afacere in cartierul in care locuim.
Eram increzatori ca ideea noastra va aduce plus valoare intregii comunitati si va fi foarte bine primita.
Nu ne doream sa ne imbogatim, ci doar sa ne sustinem familia, sa lucram impreuna si sa petrecem cat mai mult timp cu bebelusul nostru.
Cum nu aveam economii suficiente, am facut credit la banca si am deschis afacerea. Noi doi am amenajat, am zugravit, ne-am pus elementele de decor luate
special din luna de miere. Totul ca sa atragem Zen-ul si sa arate impecabil. Chiar daca burtica crestea pe zi ce trece am putut sa-l ajut pe sotul meu la tot ce era nevoie. In decembrie 2018 am deschis iar oamenii care ne treceau pragul erau incantati. Copiii abia asteptau sa revina. Energia era extraordinara. Totul pana in ziua in care am pus si tarif de intrare, pentru ca doar din zambete si complimente nu puteam plati chiria, utilitatile, creditul.
Clientii erau din ce in ce mai putini, multi asteptau zilele din saptamana in care faceam reduceri, sau intrari gratuite.
Chiar daca tariful de intrare era 5 lei pentru copil si 10 adult fiecare avea un alt set de prioritati.
Bebe a vrut sa vina cu o luna mai devreme, a necesitat ingrijiri mai speciale, asa ca afacerea am lasat-o pe locul 2.
Am inchis o perioada ca sa ne ocupam de bebe. Apoi in iunie 2019 am inchis definitiv, ramanand cu un gust amar al atreprenoriatului, cu dezamagirea ca oricat am incercat sa aducem acel ceva nou in comunitatea noastra nu a fost suficient, cu zilele si noptile nedormite gandindu-ne ce sa mai aducem diferit, si cu toate astea nu am reusit sa atingem acel prag al rentabilitatii si am ramas cu un credit pe 10 ani si amintirea visului nostru neimplinit.
Un an mai tarziu, intr-o noapte in care am adormit cu intrebarea “cum sa fac sa schimb ceva in viata noastra?” am visat ca am inceput sa scriu pe un blog, am visat numele blogului, si ca am scris intreaga noastra poveste, pas cu pas, de la idee la faliment.
Si asa s-a nascut ebook-ul ” Faliment in 6 luni”, scris dintr-o suflare, in cateva nopti, intre momentele de alaptat. Pur si simplu cuvintele imi veneau in minte si nu faceam decat sa le tastez. Nu este un ghid de bune practici, nu este un manual de cum sa nu dai faliment. Dimpotriva, este doar povestea unui cuplu care si-a dorit o viata mai buna pentru copilul inca nenascut si a dorit sa schimbe ceva in mentalul comunitatii in care locuieste.
Este si o identificare a greselilor facute, greseli care atunci, in entuziasmul nostru, nu le-am vazut, sau nu le-am constientizat, si care in final au dus la esec. Sunt convinsa ca nu suntem nici primii si nici ultimii antreprenori iesiti din joc prea devreme. Sigur multe dintre voi ati trecut prin multe suisuri si oborasuri,dar nu avem alta aternativa decat sa ne ridicam si sa mergem inainte pentru noi si pentru familia noastra.
Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi cuvintele asternute in viteza, intre pauzele lasate de minunea mea de copil, pentru care orele mele de nesomn sunt doar pentru a-i oferi ei tot ce este mai bun in lumea asta.
O zi frumoasa si prospera va doresc!
Recomanzi articolul acesta?
