ZÂNA DIN SPATELE PAGINII „PRODUSELE MELE HANDMADE”
Pasiunile adevărate se nasc în copilărie. Acolo unde creativitatea și imaginația nu au margini, unde există magie și
zâne, unde orice vis se poate realiza și unde există dragoste dincolo de limitele percepției.
Adevărata pasiune a zânei printre cifre, Florentina Seuciuc, s-a născut atunci pe când creștea în brațele bunicii și a
evoluat multilateral pe parcursul anilor. Momentul culminant a avut loc acum 7 ani, când a devenit mămică de
prințesă.
Puiul de om care a apărut în viața ei a fost ca un catalizator al ideilor ce au început să capete o formă. Nu a avut
intenția să transforme aceste idei în afacere, ci doar să le pună
într-un cufăr pentru fetița ei Cristina.
Așa a apărut pagina de facebook „Produsele mele handmade”, unde sunt adunate toate lucrușoarele și activitățile
creative realizate de Florentina și Cristina, cu sprijinul cavalerului lor, Ovidiu.
Pentru că fiecare moment din viața unei zâne este motiv de inspirație, vă invit să o descoperiți pe Florentina Seuciuc,
într-un interviu cu multe amintiri și emoții.
Care era visul cel mai frumos al copilăriei tale?
Când mă gândesc la copilărie, parcă a fost ieri. Mă simt atât de apropiată de acea perioadă, poate datorită faptului că fetița mea copilărește și încerc să am grijă să aibă parte de o copilărie frumoasă ca și mine. Când eram mică îmi
doream foarte mult să devin educatoare, însă când trebuia să dau examen pentru a intra la un colegiu din Slatina, era o testare la muzică.
Din cauza că nu puteam decât să creionez notele muzicale, am decis să merg pe partea de real. Din acel moment,
visul meu s-a schimbat, mi-am dorit să mă joc cu cifre, ceea ce și fac acum.
Consider că nu trebuie să ne oprim la un singur vis, trebuie să ne adaptăm și să visăm în continuare.
Cum au evoluat în timp visurile tale?
Timpul ne ajuta să vedem orice schimbare. Răbdarea este cheia! De multe ori, poate că nici nu ne dăm seama de evoluția unor
anumite activități, de evoluția stării noastre. Dacă atunci când eram mică îmi doream foarte mult să lucrez cu copiii, am ajuns
ca acum să pot face acest lucru. Sunt sigură că de atunci și până acum au avut loc multe schimbări în acest sens, dar nu am
reușit să le cuantific, iar acum când mă uit în urmă, văd anumite legături. Nu mi-am propus niciodată, gata, de mâine fac doar
un anumit lucru. Am învățat că trebuie să experimentez.
Ți-au influențat părinții sau soțul alegerile în ce privește pasiunea ta?
Pasiunea de a face handmade cred că m-a urmărit de când eram mică, nu pot spune că părinții sau soțul m-au influențat, ci mai
degrabă m-au susținut în tot ceea ce am vrut să fac. Pasiunea mea când eram mică era poezia. De fiecare dată când mergeam în
vacanță la bunici, în special în vacanțele de iarnă, scriam mult. Și acum aud lemnele trosnind în sobă și văd rândurile
înșirânduse pe foaie. Aveam un carnețel de poezii la care țineam ca ochii din cap. Era ca o carte de rugaciuni pentru mine. Din
păcate, visul mi-a fost spulberat în momentul în care am avut încredere într-o persoană care lucra la ziarul local. Mi-a promis
că va publica săptămânal câte o poezie. Așa s-a făcut dispărut carnețelul meu atât de prețios. La o vârsă fragedă, nu suntem
prea înverșunați dacă ceva nu merge cum ne-am dorit și trecem altfel peste acea perioada.
Cum au luat naștere pasiunile tale?
Pasiunea pentru handmade a luat nastere acum mulți ani în urma, în momentul în care am rămas însărcinată. Mă gâdeam că
vor urma 2 ani frumoși, 2 ani în care mă voi ocupa doar de fetiță. Marele meu noroc a fost că am avut parte de un bebeluș
foarte cuminte, fără nopți pierdute, fără alte probleme, care mi-a permis să investesc în momentele care îmi aduc o stare de
bine. De atunci am început să fac câte puțin din ceea ce îmi place.
Care și cum au fost primele încercari de a face un lucru hand made?
Îmi aduc aminte și acum cu mare plăcere și lacrimi în ochi de primul meu obiect handmade, un mărțișor croșetat.
Urma botezul fetiței, în 23 februarie 2013, în apropiere de 1 martie și m-am gândit să ofer celor apropiați câte un mărțișor. Așa
a început croșetatul de mărțișoare. Am făcut 200 la număr, am vândut, iar cele ce au rămas, au fost împărțite membrilor
familiei. Eram tare mândră de mine! Poate că, de multe ori facem anumite lucruri și nici nu ne dăm seama că este un hobby sau
că mai târziu, peste un an sau 5, chiar ne vom ocupa serios de acea activitate.
Ai fost susținută de cei apropiați în procesul tău de creație?
Eram mică, în jur de 7 ani și îmi doaream să fac clătite și de câte ori aveam musafiri, eu eram la bucătărie. Chiar dacă veneau
aceleași persoane de două ori pe săptămână, tot clătite primeau. Asta îmi doream să fac și niciodată nu mi s-a cerut să nu o mai
fac. Nu pot uita nici acum vorbele părinților mei care mă încurajau de fiecare dată:,,nu contează dacă ai făcut un aluat și nu a
ieșit cum trebuia. Îl arunci și încerci să faci altul. Doar asa vei reusi!,,
Cum împărți timpul între hobby, job și familie?
Pentru mine, timpul petrecut cu familia este același timp pe care îl petrec pentru hobby. Soțul meu este un fel de critic pentru
mine, mă ajută enorm. Încă de la început m-a susținut. Am primit de la iepuraș un dulap doar pentru materialele mele, iar în
present, lucrăm împreună la unele proiecte. Lui îi place foarte mult să se joace cu lemnul, iar pentru diferitele mele
aranjamnete pot folosi cutii speciale. Fetita mea are locul ei bine definit în aceste activități, se implică și face ce îi place.
Când ai timp pentru tine și care sunt modalitățile de a te relaxa? Cum îți încarci bateriile?
Când vreau să mă relaxez și să îmi încarc bateriile, intru în bucatărie și gătesc. Fac asta în fiecare zi, dar sunt unele zile în care
fac prăjituri(o dată pe săptămână ) , încerc rețete noi. Gătitul mă relaxează,îmi dă energie și satisfacție. De multe ori, pe
week-end, termin de prăjiturit pe la miezul nopții. Într-o noapte, anul trecut, era vară, iar eu coceam cozonaci la miez de
noapte. Fiind cu geamul deschis, aud pe cineva pe alee: nu-mi vine să cred că sunt oameni care nu dorm și fac prăjituri. Ce bine
miroase! Somnul nu este o metodă de relaxare pentru mine. Nu am răbdare să stau în pat să mă uit la un film.
Care au fost cele mai mari provocări sau dubii când ai început să realizezi produse handmade?
Dubii am și acum în anumite cazuri. Provocările au venit de mai multe ori. De aproximativ 5 ani organizez acțiuni caritabile,
aici sunt marile provocări. În funcție de sezon, creez anumite obiecte și sper să se dea toate pentru a putea ajuta cât mai mult.
Când deschid cutia de donații, starea emoțională este una greu de descris.
Care este ingredientul “secret” al inspirației tale?
Ingredientul secret este ‘’bunica’’. De la numai câteva luni până la vârsta de 6 ani, am locuit cu bunica, părinții lucrau de
dimineață până seara. În acei ani am învățat alături de bunica să fac ceea ce îmi trece prin minte, să încerc tot ce îmi părea
interesant. Am cusut pe etamină, m-a învățat să tricotez, să frământ pâine, dar cea mai prețioasă lecție a fost – răbdarea. Am
învățat să am răbdare și să ajut pe cei ce au nevoie de ajutor. Da, BUNICA este și va fi mereu inspirația mea.
Cât de mult crezi în ceea ce faci? Crezi că poți să faci lucrurile și mai bine?
Cred , daca nu aș crede, nu aș putea realiza nimic. Poate ca nu am ajuns să fiu cunoscută pe paginile de socializare, poate că nu
am ajuns la toate târgurile, dar cred din toată inima în ceea ce am făcut, ce fac și știu că nu voi renunța să ajut atunci când am
ocazia. E adevarat, am auzit foarte multe persoane care au câștigat foarte bine în urma târgurilor, însă eu mă simt mai câștigată
când ajut, când cineva se bucură în momente grele.
Dacă ai avea posibilitatea să o iei de la început… ai face la fel?
Fără doar și poate, aș face la fel! Nu aș avea alt traseu! Poate că aș încerca să lupt mult mai mult decât am făcut-o. Cel mai mult
mă bucur că atât soțul cât și fetița mă ajută și suntem o echipă mică, dar puternică.
Cât de mult îți ia să găsești ideea perfectă pentru o lucrare?
De obicei, nu stau pe gânduri, pentru că de cele mai multe ori mi se cere ceva. Dar în funcție de sezon, îmi gândesc lucrarea. În
afara sezonului, ideile îmi vin pe loc. Dacă aș sta prea mult pe gânduri, aș pierde esența și as merge pe mai multe cărări, iar la
final nu ar ieși ceea ce mi-am propus.
Ce surprize pregătești pentru clientii tai?
Acum, pregătesc diferite cutii din lemn pentru cei mici și cei mari. Poti fi pictate, pot fi decorate cu tehnica servețelului, pot fi
folosite în diferite scopuri. Pot fi cutiuțe pentru dinți, cutiuțe pentru părul tăiat la botez, cutiuțe pentru verighete, cutiuțe
pentru gablonturi și de ce nu, cutii pentru depozitare.
Dacă nu ai face produse hand made ce te vezi făcând?
Dacă nu aș face produse handmade, aș compune poezii, nu că nu fac și acest lucru acum. Dar probabil m-aș axa doar pe cărți de
poezii și povești pentru copii. Aș mai picta. Împreună cu fetița mea, Cristina, avem 2 cărți de poezii, cu ISBN și ne gândim la o
carte de povești.
Un sfat pentru mămicile care încă nu au curajul să își testeze pasiunea și să înceapă să facă bani din asta?
Dragi mămici, nici nu m-am gandit că eu voi vinde primele mele mărțișoare croșetate. Nu m-am gândit că o educatoare din
celalalt colț al țării îmi va cere să îi fac un șorțulet din fetru pe care să evidențiez o poveste. Nu m-am gândit că un tablou pictat
de mine poate să stea agățat într-un salon de spital. Și în niciun caz nu m-am gândit că bețele mele de Moș Nicolae vor ajunge să
bucure o grădiniță din Moldova.
Chiar dacă nu aveți încredere, încercați!
Noi vedem lucrurile diferit. Îndrăzniți, dar să fiți cumpătate și să aveți răbdare.