Blog

Cum a luat naștere Cămara Moldavă și ce v-ați propus cu acest proiect?

 

Călătoriile au câștigat mult în repeziciune și îndemânare prin introducerea drumurilor de fier și a celor de piatră, dar au pierdut însă din interes. Astăzi zbori peste țări ca un meteor, fără nici o atingere cu ele, fără a dobândi despre natura lor nici o idee lămurită, fără a face cunoştinţă cu elementul omenesc ce le locuieşte. Munţii, râurile, oraşele, trec sub ochii călătorului cu iuțala fulgerului. Ceea ce aţi văzut într-o zi este atât de variat, încât se amestecă în minte într-o masă confuză, neputând alege nimic din nămolul de întipăriri ce ţi-a obosit privirea.

Călătoriile prin Bucovina mi-au procurat prilejul de a merge alene printr-o frumoasă zonă locuită de oameni de legendă, de a gusta, în tot farmecul lor, frumuseţile naturii, de a mă opri unde şi când îmi plăcea, de a vorbi cu oamenii, a-i întreba asupra vieții şi a îndeletnicirilor lor îndeosebi culinare şi a dobândi astfel o imagine vie şi luminoasă atât a naturii înconjurătoare cât şi a fiinţelor pe care le adăposteşte la sânul ei.

Într-una dintre cele mai frumoase preumblări ce le-am putut face, şi pe care le recomand cu căldură, este acea pe drumul ce vine la Vatra Dornei, spre a merge la Cîndreni (sau Dorna Cîndrenilor). Acest drum merge pe coasta râpoasă a dealurilor, din stânga râului, aproape pe la jumătatea înălțimii lor, şi slujea numai pentru aducerea fânului ce se făcea pe coaste. De pe el se vede necontenit Dorna, șerpuind la o mare adâncime, adeseori aproape verticală, sub picioare. Şoptirea râului este întreruptă din când în când de strigătele de admiraţie a copiilor călători sau localnici. Aici s-a “născut” ceea ce avea să fie Cămara Moldavă, proiectul cel mai drag sufletului meu, proiectul prin care restitui lumii o praticică din istoria culinară moldavă.

Prin Cămara Moldavă readucem la viaţă o serie de produse care nu se gătesc decât cu dragoste. Timp de aproximativ 2 ani am cerut permisiuni de a şterge colbul din bibliotecile mănăstirilor, am vorbit cu bătrânii călugări, dar şi cu laica lume a şezătorilor rurale, adunând reţetele tradiţionale ale strămoşilor noştri.

Cămara Moldavă va aduce un strop de autenticitate pe mesele noastre, un strop de eternitate.

Dar numele, cum l-ați ales?

Numele… cu toate că toată copilăria am petrecut-o în Bucovina (bunicii sunt din zona Dornelor) avem admiraţie şi respect pentru toată zona Moldovei. Nu puteam aduce bunătăţi din Bucovina fără a trece prin partea Neamţului sau a Vrancei, pur şi simplu nu am putut renunţa la o parte din Ţara lui Ştefan cel Mare.

Revenind la denumirea sub care vrem să reînviem istoria, nu ne-am referit la cămara ca la încăperea unde se păstrează alimentele ci ne-am referit la bogăţia personală a unui domnitor și la vechea trăsura de transportat valori a domnitorilor. (Dex: cămáră (cămắri), s. f. – 1. Cameră, odaie. – 2. Încăpere mică în care se păstrează alimentele. – 3. Înv., bogăție personală a domnitorului, avere. – 4. Trăsură în formă de ladă, special constituită pentru a transporta valori.)

Moldova duioasã, colinarã, a vocalelor dulci, a alivencilor sãrate, cu gust de eternitate… frumoasă descriere aveți pe pagina de Facebook. Cum privești celelalte regiuni ale țării? Ne poți face o scurtă descriere în acest ton? Ne plac vorbele duioase.

Cu această descriere ne-a ajutat maestrul Radu Anton Roman şi ne vom înclina în fața amintirii domniei sale referindu-ne şi la celelalte regiuni ale ţării.

Ardealul – locuit de români, maghiari, de saşi şi secui, este un tablou de prosperitate şi abundență. Ardealul e o lume generoasã, dintotdeauna nehotãrâtã între rãsãrit şi apus. Podișuri între munți, coame de dealuri nesfârșite, pãduri fãrã capãt luminos, vãi largi închise ca niște insule între creste înzãpezite.

Ţara Româneasca cea vestită, mult iubită şi invidiată de Fanarioţi, tărâm foarte productiv din care întradevăr curge lapte și miere, dar cu climat foarte sănătos, tărâm de dorit, foarte întinsă şi potrivită pentru afaceri.

Bucureştiul ei, cel vestit şi frumos, este scaunul domnitorilor; pe la mijlocul braţului său trece Dâmboviţa și-i sărută fața și-i udă corpul. Posedă mănăstiri multe şi bogate, mai ales cele ale Craiovei sunt şi mai măreţe; într-una din acestea se păstrează, moaştele lui Grigore Decapolitul, în alta, mâna dreaptă, a marelui între ierarhi, Sfântul Nicolae al nostru, cel făcător de minuni.

Numele paginii voastre de Facebook este diferit față de cel al blogului de unde putem cumpăra produsele voastre. De ce?

Blogul a fost şi pentru mine o surpriză. Din dorinţa de fi prezenţi în mediul online un prieten al familiei ne-a oferit acest cadou virtual. Titlul prezent pe blog va deveni acelaşi cu titlul paginii de Facebook odată cu lansarea site-ului nostru.

Dulceață de portocale, de nuci verzi sau de cireșe amare, zacuscă la fel ca la mama acasă… care este gama de produse pe care o abordați și cât de mult doriți vă extindeți?

Dulceţurile urbane sunt joaca noastră în bucătărie. Îmi place să asociez aromele care să stimuleze simţurile. Noi nu ne extindem, noi educăm gusturi. Fiind produse exclusiv naturale şi produse în serii mici, dulceţurile urbane ne permit să culegem expresiile de uimire şi neîncredere de pe chipurile celor ce le privesc, dar mai ales a celor care le gusta. Vom continua…

Cum putem comanda produsele voastre și cât de repede ajung la noi pe masă?

În prezent magazinul nostru virtual este în lucru, estimarea de lansare este undeva la sfârşitul lunii martie. Pe blog şi pe Facebook este publicat numărul de telefon şi adresa de e-mail la care garantat răspund cu zâmbetul de buze. În Bacău produsele noastre sunt livrate gratuit indiferent de numărul lor, în alte locuri le putem expedia prin curier. În aceste zile negociem cu o firmă de curierat tarife preferenţiale pentru a putea oferi transportul gratuit unor comenzi de peste 6 produse în toată ţara.

Ce părere ai despre produsele alimentare bio sau handmade? Mulți le evită pentru că li se par prea scumpe sau se îndoiesc de condițiile de igienă în care au fost realizate.

Alimentele bio nu sunt obţinute prin folosirea chimicalelor, plantele nu sunt grăbite să crească, animalele nu sunt hrănite cu substanţe care le îngrăşa şi le grăbesc creşterea, sunt ţinute în medii nestresante pentru ele şi aşa mai departe. Eu pentru copilul meu asta îmi doresc.

Dacă am renunţa la fast-food, la chipsuri, ronțănele, la cartofii prăjiţi şi alte mâncăruri prăjite, la obiceiul de a mânca haotic, la alcool, ţigări, ne-am face viaţa şi mai uşoară, dar şi mai sănătoasă.

Recomand tuturor mămicilor să gătească în casă cu produse tradiţionale iar dacă nu au timp sau experienţa sunt întotdeauna să le ajut… cu cel puţin un sfat, o părere. Cât despre igienă- eu am un ceaun de tuci, o lingură de lemn, întotdeauna un batic pe cap și neapărat un șorț alb.

Povestește-ne o întâmplare haioasă din bucătărie, suntem curioși. Când erai mică, trebăluiai alături de bunici sau părinți? Cum a apărut pasiunea ta pentru gătit și care este ingredientul pe care îl vezi de nelipsit într-o bucătărie?

Copilăria mea este legată de ţinutul Dornelor şi de… smântână. În bucătăria bunicii găseam mereu un blid de sărmăluțe cu smântânã, o tochiturã de purcel cu smântână, niște plăcinte de brânză cu smântână și un borș de hribi cu smântână. Cred că aşa a început totul. A mai existat şi o mătuşă, drastică, severă, din Câmpulung Moldovenesc, de meserie bucătar. Ooo ce de reproşuri primeam… Mai ales la papanaşi.

Nelipsită în bucătăria mea este sarea, restul se pot obţine sau combina.

Întâmplarea cea mai haioasă a ultimului an a rămas memorabilul moment când tata şi soţul meu au gustat din prima porţie de pastă de ardei iuţi, foarte iuţi. Fabulos… erau ca nişte melci cu ochii uriaşi şi roşii ca un gogoşar. Posibilă cauza, nu eu cum vă aşteptaţi, ci ardeii iuţi.

La porţia de pastă pregătită, bineînteles pe pirostrii, am uitat să adaug ardeii capia, aşa vă las să vă închipuiţi o fiertură de 3 kg de ardei foarte iuţi (cultivaţi în grădina noastră doar pentru acest lucru).

Am descoperit câteva dulcețuri inedite la tine în cămară, ne poți spune de unde a venit ideea lor? Eu sunt foarte curioasă ce gust au, tare aș vrea să încerc: dulceață de pepene galben cu rom, dulceață de ceapă roșie cu stafide, gem de mere cu pere și mentă, dulceață de şoc. Ce rețete noi și inedite ne mai pregătești?

Asocierea aromelor este o provocare pentru mine şi un chin pentru soţul meu. Să nu credeţi că toate sunt perfecte la “primul foc” sau la primul borcan… Nu, nu, nu. Sunt produse care au necesitat adaptarea rețetei chiar şi de 4-5 ori, la altele am renunţat, deocamdată, din cauza celui care le gustă.
Dintre surprizele acestui an pot să vă dezvălui doar “Dulceaţă de pătrunjel”, pentru restul vă invit la un workshop de degustare şi împărtăşire de experienţă.

Știm că familia este foarte importantă pentru tine, dar ce îți place să faci în timpul liber, care sunt pasiunile tale?

Timpul liber care există este dedicat familiei. Drumurile de munte sunt ale noastre atunci când vremea este de acord cu noi. Cărţile vechi mai au colb de şters, rafturile (şi hardisk-ul de la laptop) sunt pline din nou. Avem cronici scrise din anii 1800 – 1900 care aşteaptă să fie citite. Ţările românești au fost vizitate de călători care au scris şi obiceiurile culinare ale romanilor. Le voi restitui ţării într-un fel sau altul.

Ce părere are cel mic despre toate bunătățile pe care le pregătești și le pregătești spre vânzare, dar soțul tău?

Tudor Mihail (3,6 ani) este o provocare şi un test de răbdare pentru părinţii lui. Făină găsim din bucătărie până în lada de jucării. Camioanele de jucărie transportă făină de grâu şi porumb, iar praştia este lansatoare de mere. În fastfood am intrat acum câteva luni cu Tudor şi spre imensa mea satisfacție nu a dorit decât jucăria, bucatele au rămas aproape intacte.

Cătălin, soţul meu, este cel care este sacrificat “culinar”. Toate reţele urbane sunt măsurate cu acest “barometru”.

Există un număr foarte mare de mămici casnice. Românii încă sunt organizați, în mare parte, pe structura familiei tradiționale. Cum comentezi acest lucru și cum crezi că se îmbină familia și cariera în viața unei femei?

Organizarea familiei în România trebuie să fie stabilită de acea familie. Frustrările şi mândria nu conduc la lucruri pozitive. Nu vreau să comentez acest lucru, dar nu sunt de acord cu poziţia femeii în prezenta societate românească. Poate împreună cu WAHM reuşim să schimbăm unele mentalităţi.

Carierea unei femei se poate dezvolta alături de o fericită viaţă de familie. Susţinerea mea cea mai mare vine de fiul şi soţul meu.

Și, totuși, există femei care nu au nici un venit în afara sprijinului acordat de soț. De unde ar trebui să găsească ele puterea să înceapă?

Realitatea zilelor noastre este dură. Nu cred că puterea este ceea ce le lipseşte femeilor din România ci teama de eşec şi determinarea. Dacă “acel ceva” este făcut profesionist, succesul este garantat.

Ce sfaturi ai pentru mamele la început de drum în antreprenoriat?

Nu sunt în măsura eu să dau sfaturi de antreprenoriat. Eu pot doar să le încurajez să nu renunţe la ce au început. Încrederea în sine este definitorie.

Un mesaj pentru comunitatea Work At Home Moms România:
Fiţi libere!
Parafrazându-l pe Confucius: “Alege-ţi o meserie pe care să o iubeşti şi nu vei lucra o zi în viaţa ta!”

Mulțumesc
Cu supus respect,
Mihaela Pascu – Cămara Moldavă

Interviul a fost realizat de Valentina Roman

Susţin antreprenoriatul feminin şi mă bucur să descopăr, zi de zi, idei noi şi interesante!
Scriu despre proiecte inedite şi cu impact pozitiv şi pe blogul personal: www.valentinaroman.ro