Blog

Dana Dragomirescu e “mămica Ioanei şi full time managing mom la UrbanKid.ro”. Co-fondatoare a unuia dintre site-urile mele preferate, Dana Dragomirescu… dar mai bine să o lăsăm pe ea să ne spună.

Trei lucruri pe care vrei să le ştim despre tine: 

Sunt o femeie visătoare în curs de descoperire şi reinventare.
Sunt mama Ioanei (de aproape 5 ani) şi în curând mamă a încă unui suflet care a ales să vină în familia noastră.
Sunt partenera unuia dintre cei mai potriviţi oameni pentru mine, de pe pământul asta, partenera în toate, chiar şi profesional.

De unde a pornit ideea Urbankid.ro?

Prima idee a pornit când Ioana, fetiţa noastră, avea 4 luni, adică acum mai bine de patru ani jumate. După 2 luni de la idee, prin munca soţului meu şi a partenerului lui, a văzut lumina online-ului Urbankid.ro, un blog de recomandări pentru părinţi şi copii. Vroiam să arătăm şi celorlalţi părinţi că un copil se poate integra perfect în viața, indiferent că vrei să ieşi în oraş cu prietenii sau că vrei să călătoreşti. Că un copil este o bucurie şi nu un motiv să te izolezi sau, mai rău, să-l laşi cu alţii şi că într-adevăr este fun să fii părinte, motto pe care încă îl mai avem şi acum. Cuvântul fun între timp a căpătat multe conotaţii căci până la urmă e chiar greu să fii părinte dar de ce să nu facem asta totuşi cu bucurie.

Eşti mămică WAHM, “stăpâna” timpului tău, cum arată o zi de a ta?

“Stăpână” nu mai sunt pe timpul meu încă din 24 mai 2009 de când s-a născut Ioana. Încerc, treptat, să-mi mai “câştig” ore pe ici pe colo şi cred că e normal, cred că se întâmplă cu fiecare mama. Din păcate (sau din fericire, dacă vreau să fiu optimistă), nu ştiu dimineaţa când mă trezesc cum o să arate o zi de-a mea. Încă nu ştiu, după aproape 5 ani de zile cum o să arate o zi, nu ştiu dacă planurile mele (făcute pe termen foarte scurt) se vor împlini. În ultimul timp, cum Ioana nu a mai mers la grădiniţă (din motive medicale), tot timpul, energia, planurile, acţiunile se învârt în jurul ei şi asta nu pentru că nu mă pot desprinde de copil ci pentru că un copil de 5 ani chiar are alte nevoi şi trebuie să îi suplinesc cumva dorul de prietenii de la grădiniţă. Astfel, o zi (şi cel mai des) poate arăta cam aşa:

Cu mult noroc ne trezim pe la 8 dimineaţa (cu mai mult ghinion – pentru mine fireşte, ne trezim la 6.00). Dimineaţa am vreo două ore în timp ce mănânc, beau cafeaua şi mă trezesc să îmi fac şi urgenţele la calculator pentru următoarele ore. Toate deodată, căci statutul de mama m-a învăţat să fiu foooaaarte eficientă. Doar super urgenţele le rezolv, apoi mai văd ce şi cum. Pe lângă rolurile mele de project manager – content editor – event organiser – social media & marketing specialist – sales coordinator la Urbankid.ro, mai am câteva proiecte micuţe pe social media, care mă solicită în termeni de creativitate, la fel de mult. Aşadar, profesional vorbind n-aş putea să mă plictisesc nici măcar două minute.

Şi revin la programul dintr-o zi, cum ziceam – în maxim două ore trebuie să cam ieşim din casă căci altfel încep să se audă tot felul de vorbe, de genul: “m-am plictisit”, “eu nu mă văd cu nimeni”, “nu mai vreau să mă joc cu nimic”, “unde mergem”, “cu cine ne vedem”, “vreau aia sau aialaltă” sau mai rău (pentru mine, fireşte)…”vreau sau mai vreau desene animate”.

Cât de rapid se poate stabilesc o întâlnire la un fel de loc de joacă (indoor şi outdoor), o curte mare şi numai bună de explorat şi două camere pline de jucării, pe unde mergem cam de două ori pe săptămâna şi stăm de dimineaţă până spre după-amiază şi unde Ioana se joacă cu prietenii/prietenele ei. Eu în timpul ăsta savurez un ceai în timp ce stau de vorbă cu mămicile şi mai fur vreo două ore (în total) de lucru, căci acum am copil mare şi de obicei sunt lăsată baltă în favoarea prietenelor ei. Ceea ce pe mine mă umple de fericire, recunosc.

Aşadar, plecăm de acasă cu de toate (de la mâncare până la laptopul meu) şi ne instalăm în casa primitoare de la Crayon Club. Dacă nu ajungem aici, de obicei suntem în parc sau în vizită pe la cineva sau mergem ca fetele la un film sau la un restaurant, mergem în căutarea vreunei cărţi sau a oricărei alte activităţi artistico-neplictisitoare pentru copilul meu super-activ. Ceea ce pentru mine înseamnă zero ore de lucru, fireşte. Şi simt cum se tot adună restanţele şi apar urgenţe şi mai răspund la câte un email pe telefon, mai fur două minute de conversaţii cu promisiuni de revenire.

Mi-am dat seama totuşi, după o perioada foarte aglomerată şi frustrantă pentru că nu reuşeam să le rezolv pe toate, că nu pot să le fac pe toate şi că trebuie să spun şi nu, că trebuie să fac o alegere în fiecare moment al vieţii şi că trebuie să accept acea alegere. Sper (îmi doresc) ca oamenii cu care lucrez să înţeleagă acest vârtej şi majoritatea chiar o fac, pentru că sunt şi ei părinţi. Şi uite aşa printre ieşiri, poveşti, jocuri, lucru, mâncăruri, nu mai zic de alte detalii legate de casă (curăţenie, spălat, călcat – căci astea de obicei stau la coadă cu zilele) se duc zilele noastre, absolut neplictisitoare. Visez adesea la leneveală aia neprogramată, când copilul mai iese afară cu câte un bunic, visez să lucrez în tihna, cu muzică de adulţi în surdină şi atunci când am inspiraţie şi spor şi nu numai atunci când am timp… E frumos să visezi, nu?

Mie mi-e foarte greu să mă concentrez la lucru când îl am pe băieţelul meu în preajma. Aşa că prefer să îmi fac treaba când doarme sau când e cu bunica sau tatăl lui. Tu cum te descurci? Ai vreun secret pe care ai vrea să-l împărtăşeşti?

Nu am un secret în materie de lucru atunci când eşti şi full time mom. Îmi este foarte greu, mai ales că fetiţă noastră se joacă foarte puţin timp singură. Şi am foarte rar ajutor în timpul zilei (sau al serii). Şi când am (când vin părinţii mei în Bucureşti de exemplu) de obicei îmi programez întâlniri, deplasări, cam tot ce aşteaptă să fie făcut – de data asta fără copil.

Ce am învăţat în anii aceştia de work at home a fost eficientă. Am experimentat şi întoarcerea la serviciu pentru aproape 9 luni de zile, foarte stresant din cauza presiunii jobului şi a dorului de copil pentru cele 8-9 ore pe care le petreceam departe dar nu pot să nu mă gândesc că la serviciu pauza era pauză şi asta conta atât de mult. Acum pauză de la lucru este … pentru orice altceva decât pentru … pauză. Dar este ok, sunt fericită. Aşadar, depinde de alegere, depinde cum îţi organizezi timpul (eu nu am fost o foarte bună organizatoare, recunosc), depinde ce aşteptări ai, ce planuri ai şi ce ritm ai – eu de exemplu nu am putut niciodată să lucrez / să învăţ noaptea şi de aceea, deşi am avut perioade în care ziua mea de lucru începea pe la 8 seara şi dura… cât reuşeam să-mi ţin ochii deschişi, a venit un moment în care să recunosc faţă de mine şi faţă de ceilalţi că nu pot să funcţionez aşa. Şi a trebuit să găsesc alte soluţii. Una dintre ele a fost să renunţ la multe, pentru un timp. Sper că nu nelimitat…

Care e după ţine principalul avantaj ca mama WAHM? Şi minusul?

Avantajul de a fi acasă şi de a lucra de acasă este câştigul de timp. Dezavantajul este… lipsa timpului. Greu nu?

Este bine că poţi să îţi găseşti momentele optime în care eşti cel mai productiv şi poţi să rezolvi multe lucruri chiar şi în pijamale (nu e recomandat dar se întâmplă de multe ori, de ce să nu admitem), este bine că nu trebuie mort-copt să pleci de acasă multe, prea multe ore, departe de copil, este bine că poţi fi acolo pentru el când este bolnav şi nu trebuie să te justifici sau să te simţi frustrat că şeful comentează că iarăşi ţi-a luat concediu medical sau că ratezi nu ştiu ce şedinţe importante poate, pentru cariera ta profesională.

Este bine că poţi să lucrezi de oriunde, mai ales dacă e ceva care nu îţi solicită prezenţa într-un anumit loc, este bine că poţi să alegi ca într-un moment să închizi tot (calculator, telefon) şi să te bucuri de o plimbare cu bicicleta, la o ora la care înainte doar visai să o faci, este bine că poţi să-ţi iei copilul în braţe şi să colinzi oraşul când toate (străduţele, magazinele) sunt pustii. Ah, aş face o lista aşa de mare cu tot ce este bine, atât de bine când lucrezi de acasă.

Şi totuşi nu este totul atât de roz. Poate că îţi descoperi momentele optime în care eşti super activ şi creativ dar s-ar putea ca în unele zile să nu poţi face nimic pentru că altcineva are prioritate în viaţă ta, s-ar putea să te bucuri să poţi lucra în pijamale şi să nu mai fie nevoie să îţi calci câte o cămaşă sau rochiţă în fiecare zi, să ajungi super aranjată la birou dar totuşi să tânjesti după un loc frumos, neutru eventual, tânjesti să pleci dimineaţă aranjată şi nu îmbrăcată în grabă, tânjesti să bei un ceai în linişte pentru cinci minute şi nu în timp ce meştereşti la un lego sau bei şi un ceai imaginar cu păpuşile.

Poate că satisfacţiile profesionale câteodată se lasă niţel mai mult aşteptate, poate că partea materială şi stresul continuu că dacă nu faci tu nu vin nici bănuţii şi nu ai pe cine să delegi, pe cine să laşi în locul tău să-ţi rezolve treburile dacă tu ai o altă urgenţă. Poate că ideea ta de pauză şi relaxare nu presupune de fiecare dată să dai cu aspiratorul în sufragerie sau să pregăteşti o supă rapidă. Poate că viată are un alt ritm, mult mai alert, poate simţi că eşti tot timpul pe fugă, tot timpul în viteză…poate…poate… Şi aici lista poate continuă, nu-i aşa?

Totul este o alegere până la urmă. Depinde cum o facem şi cu ce o facem. Ar fi bine cu sufletul, ca să fie bine.

Cum arată biroul tău de acasă?

Din nefericire (pentru mine) nu am un colţişor doar al meu dar am un loc pe Pinterest unde mi-am adunat multe idei despre cum să arate biroul meu de acasă şi sper că dorinţa mea să se împlinească. Acum poate să fie ori la masa noastră mare din living, ori pe canapea, ori pe balcon, ori prin vreun loc de joacă cu wifi.

Un mesaj pentru toate mămicile care au decis să muncească de acasă?

Aşa cum ziceam: totul este o alegere. Este bine să ai un ajutor cu copilul chiar dacă lucrezi de acasă, este bine să ai ajutor în general, cu curăţenia, cu mâncarea, cu toate… dar dacă nu le ai – este ok, poţi să le faci pe toate, dar nu toate deodată. Aşa că alege acum ce vrei şi ce poţi să faci. Mâine s-ar putea să alegi altceva.

Nu-ţi propune ţeluri foarte înalte dacă eşti singură cu toate şi cu toţi. Dacă ai o nevoie comunic-o şi găseşte strategii să o împlineşti. Aranjează-te în continuare chiar dacă nu te mai duci la întâlniri fancy. Amenajează-ţi un colţişor în casă unde să simţi că e locul tău de lucru, de inspiraţie… şi copilul va învaţă că acolo “mama e la serviciu” şi va respectă acest lucru (în marea majoritate a timpului).

Fii flexibilă şi mai ales… bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te.

Ştim că nu e uşor şi ne putem susţine între noi dar chiar şi lucrurile mărunte pe care ajungi să le faci… fă-le cu bucurie. Valorizează-te. Eşti importantă!

Interviu realizat de Alexandra Varnava – Ouzoland.com