Blog

Saptamana aceasta am calatorit in lumea magica a povestilor colorate, a creioanelor si acuarelelor, alaturi de Alexandra de la Hippo Atelier Creativ care ne-a incantat cu povestile din lumea ei colorata … va invit sa cititi mai multe despre ea.

(Daca doresti sa fii tu urmatoarea mama intervievata, te rog sa imi scrii pe adresa: )

M: Bine te-am gasit! Spune-ne mai multe despre tine, cine esti si cum ai ajuns aici?

A: Buna, ma numesc Alexandra, am 31 de ani si de doi ani jumate sunt mamica unei fetite vesele si ghiduse, pe nume Gabriela. Imi place sa ma joc cu creioanele si cu acuarelele si sa creez cu ajutorul lor tot felul de povesti in imagini (in rest, imi plac calatoriile, cafeaua de dimineata si marea, in orice moment al zilei). Mi-am dorit de mica sa ilustrez carti pentru copii si, iaca-ta, visul mi s-a implinit in 2012, cand am pornit, impreuna cu jumatatea mea mai buna, un proiect creativ pe care l-am numit Hippo Atelier. In 4 ani, s-au plamadit in atelierul nostru cateva carticele, cartonase educative si multe alte proiecte frumoase pe care va invit cu drag sa le descoperiti.

M: Spune-ne, cum ai aflat despre WAHM?

A: Despre WAHM am aflat intamplator, nici nu mai stiu cum am ajuns pe pagina de Facebook a asociatiei. Mi-a placut tare mult initiativa, iar de curand, Elena Gorun, draga de ea, mi-a oferit sansa sa colaborez cu WAHM pe un proiect foarte fain, o poveste cu si despre mame (normal), scrisa de o alta mamica talentata (Geo Mihalache de la Povesti pentru Vlad). Nu va zic mai multe…e surpriza!

M: Povesteste-ne cum ai devenit o mama wahm?

A: Prin natura vocatiei mele nu mi-a suras niciodata ideea de a lucra 8 ore pe zi intr-un birou. Am avut mereu joburi flexibile care sa-mi permita sa ma ocup si de proiectele personale. Am fost mai intai profesoara de engleza part time, apoi profesoara de pictura la gradinita si in particular. Mi-a placut enorm sa lucrez cu copiii, dar la un moment dat, munca la gradinita devenise foarte solicitanta si obositoare, simteam ca nu mai dau randament. Mi s-a parut mai sincer sa renunt, desi mi-a fost foarte greu sa ma despart de micii mei elevi, asa ca in vara lui 2012 mi-am dat demisia. Am lucrat in continuare cu cativa copii, in particular, iar in paralel am incercat sa ma ocup cat mai mult de proiectul Hippo. In 2013, am ramas insarcinata si mi s-a parut firesc, dar si practic sa continui munca de acasa.

M: Care este proiectul tau de suflet?

A: Proiectul meu de suflet se numeste Hippo Atelier Creativ. Am pornit acest proiect impreuna cu sotul meu, Valeriu, la inceputul anului 2012, intr-o zi friguroasa de ianuarie. Lui i-a venit ideea, el a ales numele (atunci l-am numit doar Hippo Atelier). El e genul hotarat, omul actiunii … daca era dupa mine, cred ca acum inca ma gandeam ce nume sa-i pun :)). Initial, proiectul avea doua directii: carti, materiale pentru copii si tot ce tinea de ilustratiile mele si tiparul letterpress, o tehnica veche de tipar de care se ocupa Valeriu. Au mers asa, mana in mana pana anul trecut, cand am simtit nevoia sa le delimitam, sa le dam un nou sens. Pagina de Facebook devenise greu de urmarit si ne-am dat seama ca si clientii erau din medii diferite. Sotul si-a facut un nou site si o noua pagina de Facebook (Hippo Atelier Letterpress and Print), iar eu am re-branduit pagina si site-ul vechi si am devenit Hippo Atelier Creativ (n-am vrut sa renuntam nici unul dintre noi la Hippo). Cand am schimbat site-ul, mi-a trecut prin cap sa-l fac cu numele meu, sa ma promovez mai degraba pe mine, ca ilustrator. Dar am renuntat, nu stiu de ce. Cred ca mi-e mai usor sa sa fiu Hippo Atelier Creativ, decat Alexandra Stoica, pur si simplu. Nu mi-a placut niciodata sa fiu in centrul atentiei si am hotarat sa raman in spatele creatiilor mele, sa le las pe ele sa vorbeasca.

M: De ce ai ales acest proiect, Hippo Atelier Creativ?

A: Simplu, pentru ca imi place sa desenez si sa pictez. N-as sti sa fac altceva. Ma refer la faptul ca asta am facut mereu, nu am lucrat in alt domeniu (de fapt, am lucrat scurt timp ca profesoara de engleza, dar nici atunci nu puteam sta deoparte de creioane, mereu le pregateam copiilor fise cu personaje haioase, desenate de mine). Probabil ca Hippo a existat dintodeauna asa, in stare latenta si a iesit la iveala la momentul potrivit.

M: Care au fost provocarile tale, la inceput de drum? Care a fost investitia ta?

A: Dat fiind ca am pornit pe drumul asta in doi, Valeriu a fost cel care s-a ocupat de detaliile tehnice si financiare (el a si lucrat in tipografii si agentii si stia despre ce-i vorba). Eu sunt partea creativa, boema, ceea ce, da, suna frumos, dar uneori ma simt un pic depasita de chestiunile pragmatice si simt ca as putea face mai mult in sensul acesta. Plus ca si lui Valeriu ii este din ce in ce mai greu sa gestioneze si ramura lui, cea care tine de tiparul letterpress si partea mea (dat carti la print / cusut / lipit / plastifiat etc). Noi facem totul pe bucati, cineva tipareste, apoi cineva ne ajuta cu lipitul si cusutul, in alta parte plastifiem cartonase. Ideal ar fi sa gasim o tipografie care sa ne ofere un produs finit la un pret bun (dar e destul de greu pentru ca sunt costuri mari, iar noi nu ne permitem tiraje enorme).

Despre investitii nu stiu ce sa spun, iar nu-s “pe felia mea”. In munca mea propriu zisa, cea de ilustrator, investesc foarte putin (ma descurc cu cateva caiete si cutii de acuarela). Investim cel mai mult in productie (am explicat mai sus cam cum sta treaba). Probabil ar trebui sa investim si in promovare, dar parca niciodata nu gasim timp sa ne ocupam si de acest aspect. In rest, avem un sediu inchiriat, dar asta mai mult pentru munca lui Valeriu, eu pot lucra realmente de acasa. Eu visez la o librarie mica si cocheta, plina de carti, dar imi dau seama ca sunt inca foaaarte departe de asa ceva, asta ar fi intr-adevar, o investitie majora, dar pe care nu ne-o permitem, momentan.

M: Cum ai impartit meseria de mama cu acest proiect?

A: Trebuie sa recunosc ca nu e usor sau, in orice caz, a fost ceva mai greu decat m-am asteptat. Nu stiu cum va fi cand va merge Gabriela la gradinita, deocamdata este lipita de mine aproape non-stop, este micul meu pui de koala, cum imi place sa glumesc cu ea. Dar e firesc, e inca mica, probabil voi fi mai relaxata cu timpul (sau nu…). De regula, lucrez in timpul in care ea doarme, dar nu reusesc mereu pentru ca mai sunt si altele de facut prin casa. Alteori, cand am proiecte care ma preseaza, ma ajuta Valeriu, iese cu micuta pe afara ca eu sa pot lucra. Momentan, cred sunt cam 80% mama si 20% “lucratoare” (ma refer la timp) si chiar daca se vor mai schimba lucrurile, balanta mamei cred ca va cantari mereu mai mult.

M: Ce sfat ai avea pentru mamele antreprenoare?

A: De regula ma feresc sa dau sfaturi, dar ca sa nu las intreabarea fara raspuns, o sa incerc. In primul rand, le-as sfatui sa nu aibe asteptari nerealiste. E grozav sa lucrezi de acasa, dar e si greu pentru ca, de multe ori, nu te poti concentra cum trebuie, nu ai timp, te lovesti mereu de situatii neprevazute (De exemplu, te pui sa lucrezi cu mare entuziasm dupa ce tocmai ai adormit copilul si dupa 10 min…pac…se trezeste. Sau iti planifici sa lucrezi mai mult intr-o saptamana si…pufff…copilul raceste si trebuie sa stai langa el). E tare frustrant cand nu iese cum ti-ai planificat. Asa ca….mai bine nu planifici. Mergi dupa val! (Go with the flow!)

M: Pentru cei care inca nu cunosc ceea ce faci tu, cum poti fi gasita?

A: Pe site: http://hippocreativ.ro si pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/Hippo-Atelier-Creativ-202906213132585/ gasiti produsele Hippo Atelier Creativ, iar pe blog incerc sa povestesc putin despre cum puteti sa va jucati cu ele http://hippo-creativ.blogspot.ro

M: Ce mesaj vrei sa transmiti mamelor din comunitatea wahm sau celor care vor sa isi urmeze pasiunea?

A: Ah, nici nu stiu, nu prea ma pricep la mesaje motivationale, parca niciodata nu suna cum mi-as dori. In orice caz, eu le-as incuraja pe toate mamele sa lucreze de acasa, daca au aceasta posibilitate. Chiar daca banii sunt mai putini, e grozav sa faci ceea ce iti place si sa poti fi si alaturi de copilul tau cat mai mult timp, mai ales in primii ani de viata.

Interviu realizat de Monica Pastia, colaborator voluntar WAHM