Autor: Livia Caciuloiu, psihoterapeut si consilier psihologic autonom, cu experienta in dezvoltarea de programe de intervenție pentru familii monoparentale aflate in situatii de criza (www.psihomedeor.ro)
A fi mama singura de baiat poate fi o provocare constanta care, pe langa preocuparile legate de cresterea armonioasa a celui mic, aduce cu sine si grija permanenta de a ii transmite o perspectiva sanatoasa asupra rolului si atributelor masculine. O mama este nevoita sa fie in acest fel unicul adult-model important baietelului: persoana care pune limite sanatoase, care disciplineaza cu dragoste, permite experimentare in siguranta, insa si care ii alina dorul sau durerea provocata de absenta tatalui din familie. In acest fel, si in aceste situatii mamele se confrunta cu doua provocari principale, si anume: gestionarea propriilor emotii, ganduri si perspective create in relatia cu tatal celui mic, precum si oferirea unei relatii hranitoare baietelului, in care el sa aiba sansa de experimenta personal relatia cu tatal lui si cu propria masculinitate. Cu alte cuvinte, prima directie in care mamicile de baieti se pot orienta pentru a pune bazele unei vieti de adult echilibrat este aceea de a diferentia, pe cat posibil, propriile emotii cu care au ramas in urma relatiei de emotiile celui mic, urmand sa le gestioneze separat.
Prezenta unui model de rol
Principala preocupare a mamelor de baieti care ii cresc singure este legata de lipsa unui modelului masculin constant. In relatie cu tatal, cel mic ar fi putut experimenta activitati specifice, s-ar fi descoperit pe sine si ar fi simtit protectia specifica relatiei cu un tata prezent si disponibil. In realitate, fiecare baietel are in sine propria constelatie de trasaturi specific masculine pe care le va manifesta sau nu, in masura in care este incurajat sa faca acest lucru- si in masura in care ii este permis de catre adultii semnificativi. In masura in care exista prieteni de familie, vecini, unchi, bunici disponibili pentru copil si care ii pot oferi o relatie sanatoasa si calda, ei pot fi implicati in experimentarea unor activitati confortabile pentru si alaturi de cel mic. In masura in care este posibil, pentru a intari sentimentul de apartenenta si siguranta de sine, mama ii poate facilita celui mic intelegerea a “ce inseamna sa fii barbat” si prin exemple pozitive din viata tatalui sau, clarificand intr-un mod adecvat varstei celui mic cum se poarta si cum este un barbat placut si sanatos. Rolul de “protector” al tatalui este foarte important pentru cel mic, asa incat ar fi ideal daca un prieten sau un alt membru al familiei ar fi dispus sa isi asume acest rol de confident de incredere pentru baiat. Impreuna ei pot discuta la momentul potrivit despre sex si dragoste, politete, respect si incredere.
Cresterea stimei de sine
In situatia de fata, mama este cea care ii poate oferi celui mic validarea comportamentelor influentandu-i in mod direct stima de sine. Baietii vor creste in acest fel cu constienta capacitatilor proprii si le va fi usor sa lege prietenii, sa intre in competitii sau sa isi spuna punctul de vedere in fata altor copii. Fiecare dintre noi, indiferent de gen, continem atat trasaturi masculine cat si feminine. Diferenta sta insa in asumarea acestor trasaturi, care uneori nu ies la suprafata din cauza neincrederii noastre in utilitatea sau in puterea lor. In acelasi fel si baietilor crescuti de mame singure le apartin in mod natural trasaturile masculine iar manifestarea lor va fi spontana in masura in care va exista o relatie sigura, iubitoare si care valideaza experimentarea si asumarea de riscuri pe masura capacitatilor reale de gestionare a copilului.
Dependenta versus independenta, raportate la nevoi si nu la stereotipuri
Absenta unui parinte din viata copilului face ca acesta sa primeasca adeseori libertati pe care in alte situatii nu le-ar fi primit de la parintele prezent. Structura si limitele sanatoase ofera copilului atat o relatie in care se va simti in siguranta, cat si o predictibilitate a activitatilor sale care se traduc in mai multa siguranta raportata la viata in general. In situatia de fata, setarea limitelor in mod sanatos inseamna ajustarea lor in functie de nevoile copilului asa incat sa fie protejat si stimulat pentru dezvoltare in acelasi timp, si nu limitarea unor comportamente asociate stereotip cu genul masculin. Spre exemplu, un baietel poate avea voie sa se catere la panoul de escalada atat cat va ramane in sigurata si atat cat simte ca poate- si nu in mod necesar mai mult decat o fetita. Altfel spus, ajustarea asteptarilor si limitelor sanatoase se va face in functie de capacitatile baietelului si nu in raportare la diferite stereotipuri legate de capacitatile genului copilului (baietii alearga mai repede, se catara mai sus, nu plang, sunt puternici, etc.).
Timpul impreuna
In afara activitatilor de petrecere a timpului impreuna, dinamic si in mod distractiv, baietelul poate fi ajutat sa se cunoasca mai bine pe sine prin discutii directe cu mama care il cunoaste mai bine decat oricine in aceste situatii. Unii baieti ajunsi la varsta adolescentei pot acuza faptul ca nu au incredere in sine din cauza faptului ca nu isi cunosc calitatile, iar aceasta situatie poate fi evitata si prin discutii oneste si calde cu mama. In acest fel, poate descoperi prin activitati care ii sunt talentele, puterile, iar apoi care sunt felurile in care si le poate dezvolta si mai mult, in mod armonios.
Recomanzi articolul acesta?