Autor: Livia Caciuloiu, psihoterapeut autonom, cu experienta in dezvoltarea de programe de intervenție pentru familii monoparentale aflate in situatii de criza (www.psihomedeor.ro)
Pentru o mama singura, inceperea unei noi relatii de cuplu este adeseori o decizie in primul rand rationala, iar emotiile, sentimentele sau entuziasmul pentru un inceput nou ocupa un loc secund in lista factorilor decizionali. Daca la inceputul primelor relatii de cuplu decizia de a asuma rolul de partenera venea natural si se baza pe emotii si experiente placute impreuna, acum- dupa o relatie de cuplu intrerupta si cu responsabilitatea cresterii sanatoase a unui copil- prioritatile se schimba si odata cu ele si raportarea la un nou partener.
Pentru o comunicare emotionala autentica in cuplu este necesar ca amandoi sa se simta confortabil si sa se exprime autentic, cu cat mai putine secrete care ar putea interveni in dezvoltarea armonioasa a celor doi impreuna. Cu alte cuvinte: daca imi doresc sa am o relatie autentica si durabila, ma voi purta asa cum ma simt si voi spune ce gandesc, respectand totodata nevoile omului din fata mea. Voi comunica inclusive limitele de care am nevoie in relatie si felul in care am nevoie sa fie ele respectate, impreuna cu nevoile si asteptarile pe care le am in prezent de la el si de la relatia noastra.
Relatia de cuplu este a adultilor
O premisa si o clarificare de la care este important sa plecam este aceea ca relatia de cuplu implicacei doi adulti– acel “noi” care trebuie cunoscut si dezvoltat. In multe cupluri insa apare confuzia legata de definirea acestuia si suprapunerea lui pe conceptul familiei, cuplul fiind perceput ca format din “noi, adultii” si copilul. Pentru o nou relatie de cuplu functionala, implicarea celor doi parteneri este necesar sa fie din rol de adult-adult si nu adult- parinte, inca de la inceput (termenii sunt folositi in modul propriu, nu cu trimitere la rolurile din analiza tranzactionala). In cazul in care apare confuzia definirii cuplului sub forma “el este in relatie cu noi (unde noi=mama+copilul), apare riscul ca noul partener sa se responsabilizeze atat in relatie cu mama, cat si cu copilul acesteia, mutandu-si atentia din directia construirii unei relatii de cuplu cu femeia-adult inspre construirea unei relatii de tip tata-substitut cu copilul si sot-substitut cu mama.
In aceste situatii exista riscul sa apara doua tipuri de capcane cu care cuplul se va confrunta:
– barbatul va relationa cu copilul pentru a dezvolta cuplul cu mama lui- si nu pentru ca isi doreste in mod natural relatia cu el, dezvoltandu-se complicatii relationale cu cel mic. Implicit, asteptarile de la cuplu se schimba, iar nevoile individuale din relatie cu celalalt nu mai pot fi implinite, cuplul transformandu-se intr-o relatie preponderent parteneriala, orientata spre obiective ce tin de familie.
– barbatul va urmari construirea unei relatii cu mama copilului- si nu cu femeia- mama, el asumandu-si rolul de tata- substitut pentru copil. Cu alte cuvinte, in cazul in care partenerul ramane in relatie in situatia de fata, relatia de cuplu se construieste ca o relatie parteneriala in scopul reintregirii familiei si nu a dezvoltarii unei relatii de cuplu ca fundament.
Aceste capcane pot conduce spre disolutia cuplului, partenerul putand sa se simta supraresponsabilizat iar mama traind confuzie cu privire la nevoile si rolurile din familie. Evitarea acestor riscuri poate incepe asadar cu constientizarea faptului ca inainte de a forma o familie fericita impreuna este important sa fim un cuplu functional si sanatos, relatia mamei cu copilul sau fiind in responsabilitatea ei si ocupand un loc special, aparte de relatia mamei cu partenerul de cuplu.
Tu decizi “momentul potrivit”
Intrebarile legate de felul in care noul partener se va integra in familie, in care va construi o relatie sanatoasa cu copilul, de felul in care cel mic va reactiona cand va veti vizita sau cand veti sta impreuna, fricile legate de riscul repetarii experientelor negative din in cuplul anterior si riscul de a aduce mai multa confuzie in viata celui mic daca relatia se incheie sunt toate adeseori prezente si se cer a fi lamurite la momentul oportun impreuna cu partenerul- insa si cu propria persoana. Uneori tocmai acest “moment oportun” ridica semne de intrebare, mama regasindu-se adeseori confruntata cu aceasta intrebare de catre partener sau chiar de copil.
Momentul potrivit pentru fiecare clarificare vine atunci cand relatia poate sustine cuvintele si emotiile transmise in mod autentic. O relatie buna cu tine iti va oferi increderea de care ai nevoie pentru a iti lua deciziile pe care doar tu, ca mama, stii cand si cum este potrivit sa le iei- la fel cum o calitatea relatiei pe care o ai cu un partener iti va oferi raspunsurile legate de includerea lui in familia voastra.
Recomanzi articolul acesta?
